sâmbătă, 9 iunie 2012

Ecouri Mute

Atunci cand iubesti, te daruiesti intru totul persoanei iubite. Sau cel putin asa se presupune. Dar ce inseamna oare, cu adevarat, in zilele noastre, iubirea, sacrificiul si egoismul?
Egoismul. Egoismul inseamna iubirea de sine si pretuirea exagerata a intereselor personale. Iubirea este un sentiment nobil, asa ca nu putem spune ca iubirea de sine este ceva rau. Dar religia ne invata sa ne iubim semenii  asa cum ne iubim pe noi insine. Asa ca daca punem pe primul loc interesele personale, gresim. Sau nu? Filosofia, prin doi reprezentanti de seama, Herbert Spencer si Charles Darwin, ne invata ca cel mai adaptat supravietuieste. Si aceasta expresie este foarte adevarata in contextul in care cu cat ii ajuti mai mult pe ceilalti, cu atat uiti mai mult de tine. Si nu multi sunt cei care te vor ajuta, la randul lor.
Sacrificiul inseamna a renunta de bunavoie la ceva valoros sau important spre un scop nobil, in interesul altei persoane sau entitati. Asta contrazice egoismul si filosofia evolutionista, dar seamana cu indemnele religioase si iubirea. Numai ca sacrificiul pare sa fie inutil daca nu se obtine ceva important in schimb, chiar daca scopul lui trebuia sa fie nobil. Iar asta nu inseamna neaparat ca daca faci un sacrificiu esti o persoana egoista. Inseamna mai mult ca incepi sa constientizezi ca sacrificiul tau este primit intotdeauna, dar nu este recunoscut. Pentru ca atunci cand oferi ceva, de cele mai multe ori te astepti sa si obtii ceva sau macar sa rezolvi situatia. Iar in zilele noastre, se intampla destul de des sa oferi fara sa primesti. Si oricat de bine ar fi sa oferi, degeaba faci asta daca uiti de tine, pentru ca la un moment dat nu vei mai avea ce sa oferi. Se poate spune ca traim intr-o lume egocentrica si multi se transforma intocmai.
Si atunci, ce poate fi iubirea? Nu stie nimeni sa o defineasca, dar in nici un caz nu poate fi manjita cu egoism, perfidie, interese personale si altele asemenea. Iubirea este un sentiment puternic de afectiune, devotare si atasament fata de o persoana. Dar presupune si dorinta, pasiune, toleranta, uneori chiar si sacrificii. Atunci cand iubesti, faci totul pentru persoana iubita. Dar nu mereu este si reciproc, existand destule exemple in care cel care iubeste ofera, iar celalalt primeste totul ca si cand i s-ar cuveni. Si cand „oferta” nu mai este tentanta, se schimba „ofertantul”. Unii ar putea spune ca daca iubesti cu adevarat o persoana, poti renunta la ea pentru ca ea sa fie fericita. Insa unele persoane nu cauta fericirea, ci mai mult cauta sa profite de tot ce pot obtine de la ceilalti. Iar un astfel de comportament este cu atat mai greu de detectat cu cat iubirea tinde sa fie oarba si sa ierte defectele oamenilor. Din pacate, iubirea tinde si sa nu fie reciproca, unii iubind, ceilalti doar lasandu-se iubiti.
Cat de mult ne mai daruim din iubire? Nu prea mult. Multi dintre noi au suferit dintre iubire sau pur si simplu se tem sa iubeasca pentru a nu suferi din iubire. Pentru ca atunci cand iubesti cu adevarat, nu te mai intereseaza nimic cu exceptia persoanei iubite. Dar persoana iubita iti poate lasa un mare gol in viata si in suflet atunci cand alege sa plece din viata ta. Iubirea este o uniune intre oameni in care totalul este mai mult decat suma partilor lui. Pentru ca iubirea nu inseamna doar uniunea dintre doi oameni, ci si dintre doua suflete. Si nu conteaza atat de mult persoanele care se iubesc, cat felul in care interactioneaza ele atunci cand sunt impreuna.
Cat de departe mergem cand iubim? Cineva spunea ca „de la masa la pat”. Si se mai spune si ca „dragostea trece prin stomac”. Asa ca cel mai probabil, nu mergem deloc departe cand iubim. Mai degraba ne lasam purtati de iubire, dar asta daca este cu adevarat iubire. Pentru ca in zilele noastre, asistam tot mai mult la relatii care dureaza cateva zile/saptamani/luni si casatorii care se sfarsesc dupa cativa ani dintr-o asa-zisa „nepotrivire de caracter”, ceea ce ne face sa ne intrebam: ce am putea iubi la un om pe care nu il cunoastem? Pentru ca daca l-am cunoaste, nu am mai spune ca nu ne potrivim sau ca s-a schimbat intre timp.
Este atat de usor sa spuna cineva „te iubesc!” cuiva... atat de usor incat parca acest sentiment isi pierde tot mai mult valoarea. Nu mai exista o legatura intre iubire si sacrificiu, ci din ce in ce mai mult se pare ca iubirea devine egoista. Cautam motive pentru care iubim, uitand ca iubirea nu are nevoie de explicatii si nici nu ar trebui sa dispara odata cu ceva care ne placea la persoana iubita. Dar in loc sa renuntam la noi si ce vrem noi, renuntam parca mai usor la persoana iubita pentru ca nu mai este pe placul nostru. Asa ca da, ce mai inseamna iubirea? Si ce reguli mai are ea? Mai face cineva sacrificii? Si cat valoreaza ele? Toate sunt doar ecouri mute ale unor vremuri in care oamenii erau un pic mai buni. Si mai putin egocentrici...

 
Articol inscris in BlogPower, editia 25 dupa o tema propusa de Lavinia: Sacrificiul – Dragostea nu înseamnă egoism, ci devotament și sacrificiu. Înseamnă să te dăruiești… Mai suntem noi în stare să renunțăm la noi? Sau suntem egocentriști într-o lume egocentrică? Ce înseamnă cu adevărat sacrificiul?

24 de comentarii:

  1. Ai vorbit mult despre iubire aici... partea cu sacrificiul a fost mai in umbra, dar le-ai imbinat foarte bine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. O pledoarie foarte frumoasă pentru iubire. Dar iubirea legată de un om şi dăruită unei singure persoane (bărbat sau femeie) devine egoism. Îl iubesc pentru că "Îmi aparţine !" Iubind individul dispare iubirea faţă de semeni.
    Spui: "sacrificiul pare sa fie inutil daca nu se obtine ceva important in schimb..." Dar oare părinţii care se sacrifică pentru copiii lor ce aşteaptă în schimb de la aceştia în afară de nimic? Şi când spun "copiii lor" mă refer şi la familiile care înfiază copii. Pot să ştie părinţii că atunci când copiii vor fi maturi le vor mai fi recunoscători sau îi vor lăsa să-şi trăiască bătrâneţele într-un azil? Doar sunt atâtea cazuri. Şi totuşi, părinţii continuă să-şi iubească copiii şi se sacrifică pentru ei.
    Să ai o noapte liniştită.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre iubirea legata de un un om am uitat sa scriu, cel putin din perspectiva mentionata de dumneavoastra. Cat despre sacrificiu, am spus ca pare inutil tocmai pentru ca majoritatea asteapta ceva in schimb, parintii fiind unele dintre (putinele) exceptii. Probabil nu am exprimat foarte bine ideea.

      Ștergere
  3. "Te iubesc" isi pierde esenta tot mai mult... si-atunci, in astfel de conditii cum am mai putea vorbi de sacrificiu?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este. Poti spune "te iubesc" si atunci cand primesti ceva, in loc de "multumesc".

      Ștergere
  4. "Pentru ca in zilele noastre, asistam tot mai mult la relatii care dureaza cateva zile/saptamani/luni si casatorii care se sfarsesc dupa cativa ani dintr-o asa-zisa „nepotrivire de caracter”, ceea ce ne face sa ne intrebam: ce am putea iubi la un om pe care nu il cunoastem?" E atat de trist... si adevarat. La bine si la greu... asta cere sacrificii... pe care majoritatea nu mai sunt dispusi sa le faca...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba sunt dispusi sa le faca, doar ca numai "la bine". La rau... parca devine prea rau si atunci aleg sa plece.

      Ștergere
  5. Hei.
    1. Nu cred ca iubirea trebuie definita sau inteleasa. stiu, poate suna fals afirmatia asta, insa sincer chiar cred asta. iubirea trebuie simtita, eventual invatata in timp...din greseli, din clipe frumoase, din oamenii de langa tine.
    2. Da, poate ca azi asistam la relatii care dureaza mai mult sau mai putin. Asta pentru ca nu mai stim sa fim oameni si sa iubim simplu dar sincer.Intr-o relatie nu e suficient sa zici te iubesc, te iubesc-ul asta trebuie ''imbracat'' in emotie si sinceritate.
    3. Fara respect fata de omul de langa tine, fara comunicare si fara putina toleranta...nu stiu cat de mult poate tine o relatie. Iubirea trebuie hranita constant prin fapte...nu doar te iubesc-uri spuse doar ca sa fie spuse.
    4. Saaaau sa rezum ''dragostea e simpla dar noi cand ne iubim o complicam''Taxi :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna! Da, sunt de acord la punctul 1 si nici eu nu am o definitie pentru iubire. Sunt de acord si la punctul 2, dar este o mica problema: unii vor sa auda asta chiar daca pentru ceilalti este prea devreme... mi s-a intamplat o data.
      La punctul 3, te inseli. Sunt atat de multe relatii care se bazeaza pe interes, incat ma intreb daca mai exista relatii noi, incepute recent, care sa se bazeze pe respect si comunicare, cu atat mai mult sa si dureze. Punctul 4 este cel mai adevarat, noi suntem complicati si complicam totul :)
      Multumesc pentru vizita si pentru opinii!

      Ștergere
  6. Referitor la punctul 2...stiu ce vrei sa spui, probabil ca acele persoane nu sunt suficient de mature in a simti iubirea, pentru ca a intra intr-o relatie presupune mai multe lucruri...nu doar vai suntem impreuna te iubesc. Vorbesc din perspectiva mea...as prefera un te iubesc venit mai tarziu dar pe care sa-l simt, sa simt ca e sincer, decat un te iubesc venit dupa 3 zile doar pentru a presupune ca suntem intr-o relatie si ce bine ne este!
    La punctul 3 sa stii ca nu am generalizat.De obicei nu imi plac generalizarile...insa eu cunosc cateva cupluri, e adevarat nu multe, care au o relatie bazata pe respect si comunicare,ascultare reciproca, iubire. Se mai poate!Daca noi nu credem...evident ca vom atrage persoanele si oamenii nepotriviti. Zicea Celine Dion la un moment dat: ''love comes to those who believe it.'' Stiu, pana atunci e greu, te lovesti de oameni, oameni, oameni dar inca mai cred ca fiecare om primeste ceea ce merita, cand merita...la momentul potrivit.
    Iti vizitez blogul pentru ca scrii tare fain :) Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu chiar dupa 3 zile, ar fi destul de greu de crezut ca cineva poate iubi o persoana dupa 3 zile. Dar sunt relatii care incep din prima zi si unii chiar sustin ca exista dragoste la prima vedere. Cine ii poate contrazice?
      Este bine daca tu cunosti astfel de cupluri si chiar si mai bine daca faci parte dintr-unul, dar eu personal nu am reusit sa cunosc sau sa fac parte dintr-un astfel de cuplu. Chiar a fost o vreme in care credeam ca acele lucruri sunt de ajuns, dar oamenii vor mai mult sau altceva. Eu nu mai cred in iubire si am invatat asta pe calea cea dura, cum se spune... iar momentul potrivit e doar o scuza a celor care asteapta sa primeasca ceva de la viata. Destinul sau norocul ti-l mai faci si cu mana ta. Sau cel putin asa cred eu.
      Multumesc pentru apreciere, si tu scrii frumos, imi pare rau ca nu am apucat sa citesc mai mult. O seara buna si tie! :)

      Ștergere
  7. Eh, cu dragostea asta la prima vedere e alta chestie, intr-un alt episod :)) nu prea cred in asta, in fine. Cunosc astfel de cupluri, nu fac parte dintr-unul, dar faptul ca mai vad in jurul meu astfel de oameni ma ajuta foarte mult sa cred in continuare.Ah, esti pesimist, cum sa nu mai crezi in iubire?
    Stai ca m-am suparat :))''momentul potrivit e doar o scuza a celor care asteapta sa primeasca ceva de la viata. Destinul sau norocul ti-l mai faci si cu mana ta. Sau cel putin asa cred eu.'' Sa stii ca nu astept sa imi bata la usa oamenii, iubirea, momentele frumoase, oportunitatile. Ma lupt atat cat pot pentru ele, insa daca nu crezi degeaba iti faci norocul cu mana ta...Ti-o spun in cel mai sincer mod...nu renunta in a crede in oameni, in iubire doar pentru ca ai fost ranit si dezamagit, cu totii ne lovim de astfel de clipe. O sa fii suprins de unii oameni, in bine .
    Nu e necesar sa imi citesti blogul, nu fac parte din categoria persoanelor iti citesc blogul, citeste-l si pe al meu :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, chiar ar trebui sa scriu candva despre dragostea la prima vedere...
      Nu sunt pesimist, sunt doar prea bine ancorat in realitate ca sa mai cred ca "tot ce zboara se mananca". Nu era intentia mea sa te supar. Daca lupti pentru ceva ce nu crezi, nu poti spune ca lupti. Eu doar evit sa lupt pentru ceea ce stiu ca oricum nu voi obtine. Si nu am asteptari de la oameni, asa ca au mereu ocazia de a ma surprinde. Dar nu ma surprind pozitiv mereu, ci mai degraba se comporta destul de previzibil, in cele mai multe cazuri. Asta nu inseamna ca ii invinovatesc pe ei, pentru ca cel mai probabil eu scriu "scenariul". Dar ar fi frumos ca unii sa il ignore si sa mai si improvizeze, din cand in cand. Si am mai gasit astfel de persoane, rar...
      Nu e necesar sa iti citesc blogul, citesc pentru ca imi place cum scrii. Si cele treizeci de mii de vizualizari ale sale sunt cea mai buna dovada ca merita citit.

      Ștergere
  8. Hei. Nu m-am suparat, glumeam :) Nu ma supar asa repede, plus ca fiecare isi poate sustine propriile pareri, insa ceea ce incerc eu sa spun e ca poate uneori ar trebui sa inveti sa privesti oamenii, lucrurile, viata, iubirea, etc mai relaxat si sa nu mai ramai atat de ancorat in realitate. Da, realitatea poate ca e dura, e nedreapta, oamenii pot fi rai, indiferenti, pot rani cu usurinta, dar din nou spun nu cred in generalizari, sunt cu siguranta oameni care mai stiu sa iubeasca simplu, care mai stiu sa respecte un om.Crede-ma ca nici eu n-am mari asteptari de la oameni, tot ce vreau de la ei e iubire si respect, insa m-am lovit de nu stiu cate ori de indiferenta unora si de usurinta cu care ranesc, insa asta nu m-a obligat sa nu mai cred in oameni si sa renunt. Cred ca aici trebuie sa te gandesti foarte bine...oamenii sunt diferiti, oamenii sunt surprinzatori din orice punct i-ai privi. Cred ca ai renuntat mult prea repede in a crede in oameni, in iubirea aia simpla...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu prea poti avea o viziune "relaxata" asupra realitatii daca traiesti si esti constient de ea. Oameni care sa mentina tot timpul un echilibru inca nu am descoperit. De obicei se indreapta cu totii catre extreme. Si nu am spus ca toti oamenii sunt la fel, ci doar majoritatea... Nu am renuntat prea repede in a crede in oameni sau iubire, am renuntat doar atunci cand mi-am dat seama, ca si tine, ca unele lucruri mai degraba ranesc decat sa faca bine. Poate si eu am dezamagit pe altii si i-am suparat...

      Ștergere
  9. Ok si daca si tu la randul tau ai dezamagit pe altii, oare nu esti tot om? Cu totii gresim constient, inconstient...la un moment dat, e inevitabil lucrul acesta. Vad ca oricum comentam la postul acesta, dar nu cred ca o sa ajungem la un punct comun :)) Totusi incearca sa privesti oamenii de care sufletul tau are nevoie, dar mai ales incearca sa iti ''privesti'' cat de des poti sufletul. O sa descoperi multe lucruri faine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Puncte comune vom gasi, dar pana atunci ar trebui sa eviti sa mai faci afirmatii si macar sa intrebi daca am facut ceea ce sugerezi tu ca as fi facut sau as fi putut sa fac. Stii, culmea este ca intotdeauna am cautat sa privesc dincolo de aparente, catre adevaratul caracter al oamenilor. Si am descoperit "lucruri faine", dar nu ii poate obliga cineva pe oameni sa imparta cu altii ceea ce au mai bun. Iar problema nu este ca nu as fi primit eu, ci ca in general primesc cei care nu stiu sa aprecieze. Si uite asa oamenii buni se transforma. Dar am avut si eu prieteni si am amintiri frumoase. Asa ca repet, fara suparare, incearca sa nu mai faci afirmatii nefondate. Si uite un exemplu bun: eu pot cauta oameni de care cred ca am nevoie si ii pot gasi; dar daca ei nu au nevoie de mine? Si daca sistemul meu de valori este gresit, il schimb. Dar cum sa il ajustez sa fie pe placul altora, daca eu nu ma pot vedea din perspectiva lor?

      Ștergere
    2. Nu stiu care sunt afirmatiile care te-au deranjat, pur si simplu am zis ce am avut de zis, nu te-am ''judecat'', sau criticat, am zis cuvintele de mai sus cu cea mai buna intentie. Again, poate ca nu ai inteles ceea ce am vrut sa spun, poate ca nu am inteles ceea ce vrei sa spui, asta pentru ca nu iti cunosc trecutul, amintirile, prezentul, nu imi cunosti trecutul, amintirile, prezentul. Daca oamenii aceia nu au nevoie de tine, inseamna ca nu stiu sa te aprecieze, stiu e al naibii de dureros, dar nu cred ca a te schimba doar pentru a fi pe placul altora este o solutie. Imi cer scuze daca te-am jignit cumva, clar nu asta mi-a fost intentia. Poate ca e greu sa comunici cu un om strain si sa si intelegi ceea ce iti spune...

      Ștergere
    3. Nu am spus ca m-ai deranjat, jignit, criticat etc. Ai sustinut ca nu putem ajunge la un punct comun si am expus opinia mea, de ce cred eu ca se intampla asta. Nu e greu sa comunici cu un om strain si cred ca deja ti-am spus prea multe despre mine pentru o prima discutie, asa ca ar fi chiar simplu. Cel mai greu e sa intelegi oamenii, pentru ca de multe ori nici ei nu se inteleg.

      Ștergere