Indiferent ce ar visa oamenii, chiar daca pare imposibil, devine un scop de atins, o dorinta de implinit, o conditie de necesitate. Oamenii nu sunt perfecti, asa ca nu intotdeauna ceea ce isi doresc este ceea ce le trebuie. Dar ei isi doresc. Si uneori reusesc sa obtina ceea ce isi doresc. Atunci apare problema: unii descopera ca in ciuda eforturilor depuse rezultatul nu mai este atat de satisfacator pe cat parea la inceput. Iar visele nu sunt toate usor de realizat.
Cele mai multe vise apar din dorinte si idei nevinovate, dar pentru a le transforma in realitate, e nevoie de naivitate, ambitie, munca, lacrimi, sacrificii si in final, alte vise. Pentru ca odata ce un vis devine realitate, nu mai prezinta interes si ca sa se pastreze viu, trebuie intrunite anumite conditii. Iar meritul de a le fi realizat se poate transforma usor in vina si pedeapsa este aspra.
Multe dintre vise nu se transforma niciodata in realitate, ci raman doar ca niste pete de regret in mintea oamenilor, niste intrebari de tipul „oare cum ar fi fost daca...?”. Naivitatea este cel mai mare dusman in acest caz. Pentru ca oricat de imposibil ar fi un vis, naivitatea ii impinge pe oameni sa creada ca orice se poate realiza. Probabil ca se poate, dar cu ce pret? Si cine poate plati acel pret? Chiar daca sunt naivi, oamenii nu pot face orice pentru a-si vedea visele implinite. Nu pot pierde unele lucruri in ideea ca ar putea castiga altele si nu se pot schimba mereu pentru a fi demni de noile aspiratii.
Oamenii se simt mai bine in lumea viselor. Acolo sunt stapani deplini si realitatea este asa cum si-o doresc ei. Ii pot exclude pe cei care nu le impartasesc convingerile, ii pot modela pe cei pe care si-i doresc langa ei si ii pot convinge pe ceilalti sa faca orice. Cu toate astea, nu pot controla cand cineva nou apare si le zguduie acea lume din temelii. Nu pot controla cand ea se prabuseste sub greutatea dezamagirilor si cand se macina cu regrete si iluzii pana la punctul in care totul se spulbera precum cenusa in vant.
Se spune ca fara vise, nu ar exista motivatie pentru oameni sa traisca. Si totusi, prea multe vise nu le permit sa mai traiasca, ci doar sa creada ca traiesc. Visele ii ajuta sa isi construiasca viata si tot ele ii ajuta sa o distruga. Astfel visele ii transforma pe oameni. Ii intuneca atunci cand sunt imposibile sau costa prea mult si ii fac fericiti atunci cand se dezvaluie in fata lor gata sa fie atinse. Ii tin de mana si ii ghideaza pas cu pas sau ii lasa pierduti pe cararile uitarii. Ii amagesc cu sperante desarte sau ii surprind cu intamplari incredibile. Le insufla ambitie sau le iau si ultimul strop de incredere. Toate astea pana cand ei gasesc alte vise, alte sperante, alte idealuri... sau pana cand nu mai viseaza deloc. Si ce fel de oameni sunt cei care nu viseaza?