Timpul este masura tuturor lucrurilor. Evenimentele, obiectele, fiintele, oamenii, orice pot avea zeci, sute de atribute, dar daca in timp nu se pastreaza vii in memoria oamenilor, sunt ca si cum nu au existat. Si in timp ce unii oameni nu pot uita unele lucruri toata viata, pentru altii acele lucruri sunt absolut insignifiante si poate chiar lipsite de sens. Este foarte greu ca oamenii sa inteleaga si sa acorde importanta pentru ca le este foarte usor sa judece, sa critice si sa respinga. Ignoranta este la ordinea zilei.
Probabil ca valorile morale reprezinta concepte invechite care nu isi au rostul intr-o lume materiala sau virtuala. Totul se poate cumpara, totul se poate copia, totul se poate inlocui, totul se poate modifica, ajusta, completa, distruge, crea, uita... atat de multe actiuni incat „totul” pare putin pentru ele. Iar aceste actiuni sunt si ele susceptibile altor actiuni sau dispozitii, pentru ca oamenii fac totul asa cum doresc, nu cum ar trebui.
Se poate gasi un strop de sens intr-un lucru abstract, dar totusi nu se poate gasi explicatia unor lucruri firesti, logice. Pare posibil sa se ajunga pe Luna, pe Marte sau pe alte planete, dar pare imposibil sa se ajunga in sufletul si gandurile celor din jur. Poate fi placut oamenilor sa imparta ce au cu cei dragi, dar mai greu sa ofere celor care au nevoie. Iar in timp ce unii au si ce nu le trebuie si nu aprecieaza ce au, altii ar dori sa aiba atat cat le lipseste si ar fi dispusi sa plateasca orice pret pentru acele lucruri. Se pot accepta greseli pentru unii, dar nu se pot ierta greseli pentru altii. Si nu in ultimul rand, oamenii pot iubi oameni, dar foarte rar fac asta cu adevarat.
Se presupune ca pe Pamant traiesc aproximativ sapte miliarde de oameni. Si desi pare un numar covarsitor, nici macar imensitatea acestui numar nu se compara cu distanta pe care ei insisi o pot crea intre ei. Nu se compara nici cu singuratatea resimtita de unii dintre ei, nici cu lipsa de sprijin, nici cu foametea, bolile si alte probleme ale oamenilor. Cu toate acestea, cei care nu au probleme si au pe cineva langa ei adeseori uita insemnatatea acestor lucruri si iau totul ca fiind al lor de drept, primit pentru meritul lor, nicidecum ca pe o oportunitate extraordinara.
Este greu sa i se spuna unui om care nu vede cum arata cerul chiar si intr-o zi ploioasa si mohorata in care altul nu ar vrea sa iasa din casa. Este greu sa i se spuna unui om care nu poate merge cat de rau este cand pe altul il dor picioarele si trebuie sa plece din nou. Este greu sa i se spuna unui om care nu aude cat de rau este cand altul aude zgomotele care il deranjeaza zi de zi. Este greu sa i se spuna unui om care nu isi poate folosi mainile cat de rau este pentru altul sa munceasca atunci cand este obosit. Este greu sa i se spuna unui om bolnav cat de rau este ca altul sa nu fie dispus sa faca nimic intr-o zi. Este greu sa ii se spuna unui om care a trait in desert cat de rau este pentru altul cand ploua toata ziua. Este greu sa i se spuna unui om infometat cat de rau este ca altul sa nu mai poata manca sau sa nu ii placa o mancare. Este greu sa i se spuna unui om sarac cat de rau este cand altul are atat de multi bani incat sa nu ii poate numara si nu stie cum sa ii inmulteasca. Este greu sa i se spuna unui om singur cat de enervanta poate fi persoana iubita pentru altul cand vrea sa fie lasat in pace. Este greu sa i se spuna unui orfan cat de imposibili pot fi parintii. Este greu sa i se spuna unui copil care vrea doar sa fie mare cat de rau este sa fie matur. Este greu sa i se spuna unui copil maturizat prea devreme si obisnuit cu muncile si grijile cat de rau este pentru altul sa traiasca pe banii parintilor fara sa aibe vreo grija. Este greu sa i se spuna unui om care vrea sa munceasca cat de rau este cand altul crede ca a muncit prea mult. Este greu sa i se spuna unui om care vrea sa invete si sa cunoasca de ce e rau sa le stie pe toate sau cel putin sa creada ca le stie pe toate. Este greu sa spui unui om simplu si umil cat de rau este sa fie cunoscut de toata lumea si sa aiba prea multi oameni in jur. Este greu sa i se spuna unui om care a pierdut o fiinta draga cat de mult ar vrea altul sa fie departe de oamenii din viata lui. Este greu sa i se spuna unui om care a trait sau mai are de trait prea putin cat de rau este sa traiasca prea mult. Chiar daca li s-ar putea spune toate astea, reactiile lor sunt cu mult mai justificate decat orice motiv ar sta in spatele acestor afirmatii. Si toate aceste afirmatii devin inutile si lipsite de sens in fata argumentelor si situatiilor pe care le-ar putea prezenta ei. Insa oamenii considera ca ei insisi au dreptate si primeaza in fata oricui.
De ce ar mai vrea sa traiasca daca este mult mai simplu sa moara? De ce ar mai vrea sa iubeasca daca este mult mai simplu sa foloseasca alti oameni? De ce ar mai vrea sa munceasca daca este mult mai simplu sa fure? De ce ar mai vrea sa creeze daca este mult mai simplu sa copieze? De ce ar mai vrea sa invete daca este mult mai simplu sa nu stie? De ce ar mai vrea sa lupte daca este mult mai simplu sa renunte? De ce ar mai vrea sa ajute daca este mult mai simplu sa ignore? De ce ar mai vrea sa isi construiasca o imagine demna daca este mult mai usor sa faca ce le trece prin cap pentru a iesi in evidenta? De ce ar mai asculta daca este mult mai simplu sa spuna doar ce au ei de spus si numai opinia lor sa conteze? De ce ar mai pretui etica daca este mult mai simplu sa fie liberi de constrangeri? De ce ar respecta drepturile altora daca este mult mai simplu sa li se cuvina totul numai lor? De ce ar mai vrea alti oameni alaturi daca este mult mai simplu sa fie ei singurii care conteaza? De ce ar mai vrea sa se inteleaga bine cu altii daca este mult mai simplu sa se impuna prin forta? De ce ar mai vrea sa ceara politicos daca este mult mai simplu sa isi procure singuri ce doresc? De ce ar mai munci pentru ce vor daca este mult mai simplu sa obtina injust acele lucruri? De ce ar mai vrea sa se gandeasca la viitor si ce lasa in urma daca este mult mai simplu sa traiasca momentul doar pentru ei? De ce ar mai fi integri daca este mult mai simplu sa isi vanda trupul si sufletul pentru orice? De ce ar mai vrea sa mai fie CINEVA daca este mult mai simplu sa fie asa cum vor? De ce ar mai vrea sa fie OAMENI daca este mult mai simplu sa se poarte dupa bunul plac?
Daca timpul a schimbat mereu oamenii, oamenii nu pot schimba timpul. Este cel mai mare beneficiu si in acelasi timp, pentru ei este cel mai mare dezavantaj. Sunt multi care ar schimba timpul pentru a le fi lor mai bine, dar timpul a avut grija mereu sa le fie tuturor bine, mai mult sau mai putin. Intr-o anumita masura, oamenii actuali isi amintesc de cei de dinaintea lor. Dar cei care le urmeaza nu isi vor aminti prea multe despre ei. Valorile incep sa dispara din ce in ce mai mult, iar oamenii importanti se lovesc de acea ignoranta tot mai des. Ceea ce a creat oamenii moderni, cultura, a lasat locul conexiunilor virtuale sau reale dintre ei. In timp ce cultura se poate transmite neschimbata mult timp, conexiunile dintre oameni sunt mult prea instabile pentru a fi demne de incredere. Cei care sunt legati intr-un moment pot alege sa se desparta in urmatorul. Pentru a schimba cultura, insa, e nevoie de a convinge multi oameni. Astfel ca oamenii aleg calea usoara, tocmai pentru ca asa sunt obisnuiti. Ignorand cultura si valorile, cred ca se pot pune in prim-plan si ca pot ramane acolo. Insa prim-planul este tinta prea multor oameni si timpul in care sunt acolo devine scurt, atat de scurt incat multi sunt uitati aproape imediat cum au disparut din vedere. Iar faptele lor sunt imediat depasite de cei care ii urmeaza tocmai din aviditatea de imagine in ochii celorlalti. Un vechi crez spune un om se poate considera implinit daca isi construieste o casa, intemeiaza o familie si planteaza un arbore. Adica poate trai fericit in casa lui pe care o poate lasa mostenire copiiilor, alaturi de invataturile lui si de arbore, care pastreaza echilibrul dintre om si natura pentru atat timp cat arborele rezista in urma omului. Insa aceste teluri par lipsite de farmec, fericire sau implinire in prezent. Pentru unii poate pare chiar un tip de mentalitate impusa care trebuie respinsa. Fiecare considera ca este un om implinit atunci cand si-a implinit propriile dorinte si teluri. Iar acele dorinte si teluri nu implica prea des si binele altora, ca in cazul acelui vechi crez.
Oamenii pot ascunde toate astea in spatele unui simplu zambet care de multe ori are atat de multe sensuri incat nici nu se poate intreba cineva ce inseamna sau pot ascunde toate astea in spatele unei personalitati atat de complexe incat pot pacali pe oricine sau pot genera impresii false celor care cred ca ii cunosc de la prima vedere. Pot fi cele mai complexe fiinte in spatele celor mai simple mentalitati si comportamente, dar totodata pot fi cele mai simple fiinte cu cele mai curate ganduri in spatele celor mai nereusite si mai gresite alegeri. Viata lor poate fi complicat de simpla sau atat de complicata incat pare simpla altora. Dar singurul lucru simplu ramane timpul cat ei traiesc. Traiesc vietile lor simple sau complicate, dar traiesc si in memoriile celorlalti, cu personalitatile lor simple sau complicate, prin alegerile lor corecte sau gresite, prin faptele lor altruiste sau egoiste, marete sau minuscule, utile sau inutile, etice sau imorale, juste sau injuste... fiecare om poate scrie istoria, dar nu multi o pot schimba.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu