Intuneric. Asa este de ceva timp si nu pare ca se va lumina prea curand. Nu se stie cine sau ce a obstructionat lumina din calea ei catre acest loc. Si acest loc infiorator parca ar fi strain, in ciuda prezentei indelungate. Totul pare oarecum familiar si totusi e atat de diferit fata de ceea ce s-ar putea cunoaste, imprevizibil si incert.
Undeva, intr-un colt, se afla o entitate necunoscuta. La prima vedere, pare si ea familiara. Oarecum seamana privitorului. Nu difera cu mult si totusi, nu pare nici prea similara. Pare sa observe si ea, la randul ei. Iar in priviri i se citesc, pe rand, curiozitate, confuzie, uimire, indiferenta, interes, repulsie... inevitabil, tacerea este intrerupta, iar abordarea neindemanatica dezvaluie alte aspecte familiare, chiar daca sunt inca diferite.
Incet, se stabileste o oarecare naturalete a comunicarii si intervine o legatura. Diverse aspecte incep sa inlature obstacolele si confuzia si traseaza un contur clar al personalitatilor. Atat de clar incat poate fi distins cu usurinta chiar si in acest intuneric coplesitor. Iar de indata ce poate fi distins, devine un indicator al posibilelor relatii care ar surveni intre viitorii parteneri. Si beneficiile mutuale conduc la asa-zisa „prietenie”.
Prietenia este un concept empiric, deoarece capata sensuri diferite pentru fiecare individ. Dar aceste sensuri atribuite nu se coreleaza intotdeauna pentru toti. Erorile sunt dese, iar consecintele pot fi catastrofale. Pentru ca semnalele se pot interpreta gresit, iar comunicarea este inutila daca emitatorul si receptorul nu sunt pe aceeasi lungime de unda.
Intunericul acopera totusi multe aspecte ale entitatilor pe care le cuprinde. Iar ele cred ca daca au distins conturul, pot distinge usor si volumul, si continutul. Numai ca realitatea tinde sa intervina mai devreme sau mai tarziu si lumineaza brusc totul, evaporand iluzia. Unele descopera cu placere ca nu s-au inselat in legatura cu observatiile lor. Insa cele mai multe se trezesc in fata unei imagini noi, necunoscute, dar care totusi le-a stat sub observatie pentru un timp indelungat. Imaginile acestea conduc la revelatii dure al caror adevar nu este dorit. Adevarul taios transforma prietenii in dusmani, fiind arma cu care isi lasa rani adanci si cicatrici dureroase care amintesc de trecut la fiecare simpla privire.
Daca trecutul sau greselile servesc drept lectie, odata cu trecerea timpului, in priviri nu se mai observa decat incertitudinea si suspiciunile, iar orice contur este privit cu atentie inainte a se estima. Desigur, nici o protectie nu este suficienta, cu atat mai mult cu cat este cunoscut ca desi conturul pare stabil, continutul poate fi turbulent si in transformare. Astfel ca orice entitate intra sub incidenta unei singure intrebari, indiferent de justificarea ei: prieten sau dusman?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu