Uneori

Uneori ne surprindem vorbind cu noi insine. Si multi dintre voi vor spune acum „Eu fac asta tot timpul. Toata lumea face asta”. Asadar, e normal. Dar cati dintre voi s-au intrebat macar uneori care este adevaratul scop al acestor „discutii”?

Cu totii ne stim defectele, greselile... dar indicandu-le chiar ajuta? A spus cineva vreodata „ iata un defect al meu, ar fi bine sa il corectez acum” si chiar a facut asa? Cate lucruri se imbunatatesc cu adevarat cand incercam sa le corectam? Asta daca incercam cu adevarat. Exista vreo persoana care sa fi incercat si sa fi reusit sa schimbe ceva despre sine fara ajutorul nimanui? Desigur, schimbarile se intampla unei persoane, dar niciodata imediat si niciodata fara ca cineva sau ceva sa intervina.

Intotdeauna dureaza foarte mult chiar sa observi schimbarile. Si cand le observi, e prea tarziu, deja s-au produs. Asa ca ce sa faci in continuare? Sa vorbesti din nou cu tine insuti? Nu rezolva prea multe. Sa apelezi la altcineva? Ei bine, daca mai e cineva in jurul tau, intotdeauna se vor gandi la ei prima data. Asa ca daca te-ai schimbat, vor calcula cat de mult ii afecteaza asta si apoi iti vor spune cat de buna sau rea a fost acea schimbare. Daca nu a mai ramas nimeni langa tine inseamna ca e chiar rea si te-ai schimbat prea mult. Sau pur si simplu nu iti mai pasa de ceilalti. Ori i-ai respins, ori i-ai speriat fara sa vrei. Si in cazul asta, te intorci la tine insuti si incepi sa te intrebi ce s-a schimbat exact, de ce s-a schimbat, cum s-a schimbat, cand, unde si tot asa. Si uneori s-ar putea sa descoperi cateva raspunsuri, daca nu chiar toate.

Cum imbunatatesti lucrurile atunci cand ai nevoie? Cum repari ceva care te deranjeaza dar totusi ii lasa indiferenti pe altii? Nu poti intoarce timpul, oricat ti-ai dori. Si nu-i poti intoarce nici pe oameni. Multi dintre ei te parasesc fara sa se mai intoarca vreodata. Oamenii sunt egoisti, chiar daca se ascund sub o masca de asa-zis „altruism”. Deisgur, nu e un lucru rau sa fii altruist. Dar cand oamenii isi ajuta prietenii, familia, sau pe cei apropiati, de cele mai multe ori fac asta pentru a-i tine pe cie dragi aproape in continuare. Acum... despre cei care chiar ajuta, sa ajuti e bine. Dar cand nu reusim, ne invinovatim, in loc sa spunem ca „macar am incercat”. Ceilalti se supara si ei fara sa se gandeasca la intentiile noastre. Unii oameni doar ne vor pentru ca ii ajutam si totusi nu ne suparam. Asa ca poate data viitoare cand ne gandim la noi, vom incerca sa vedem daca suntem chiar atat de buni sau chiar atat de rai. Macar... uneori.

Mai mult

Visele

Visele nu sunt neaparat imposibile. Majoritatea viselor sunt o interpretare a realitatii in subconstientul oamenilor. Stiti voi, partea aceea din noi care functioneaza intotdeauna in ciuda noastra, care nu ne lasa sa fim ca cei din jurul nostru pentru ca noi avem o etica si o gandire diferite...

Daca visezi de exemplu sa ajungi pe o insula pustie, nu inseamna ca doar asta te-ar face fericit. Trebuie sa cauti ceea ce iti doresti cu adevarat, ceea ce te determina sa iti doresti asta. Si in principiu, pare a fi o nevoie de o schimbare... sau de relaxare. Depinde cat de departe si pentru cat timp te visezi pe acea insula. Astfel ca atunci cand gasesti aceste cauze si rezolvi problema, poti fi fericit si fara a merge catre acea insula, creandu-ti propria insula – figurativ. Sau daca ai bani poti opta totusi sa mergi pe o insula pustie reala.

In general, vedem visele ca pe niste lucruri puerile sau utopice sau imposibile. Insa daca am descoperi ce inseamna cu adevarat acele vise, ce ne dorim si de ce... am putea sa le transformam in realitate. Desigur, asta avand ambitia necesara. Aici vine partea cea mai grea. Oamenii renunta atat de usor la orice spunand “nu stiu” sau “nu pot”. In vreme ce nestiinta este posibila, nu ar trebui sa ne temem de ea. Daca tuturor ne-ar fi fost frica de necunoscut, omenirea nu ar fi progresat niciodata. Iar in viata, cat traiesti inveti. Cand vine vorba de ceea ce ne dorim, este imposibil sa nu putem obtine ceva pentru noi. Asta daca nu suntem lacomi sau obsedati, desigur.

Asa ca data viitoare cand mai visati ceva, ganditi-va cat de mult va doriti acel lucru si ce sunteti dispusi sa faceti pentru el.

Mai mult

Increderea si Siguranta

Oamenii au judecat totul intotdeauna bazandu-se pe propriile criterii. Ei cred ca orice forma de viata ar trebui sa semene cu cea umana intr-un fel sau altul, chiar si in spatiul cosmic. Biblia scrie: „Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră““. Asta arata ca omul s-a vazut deasupra tuturor celorlalte chiar de la inceputurile sale. Vanitatea este unul dintre cele sapte pacate capitale si totusi o admitem atat de greu sau deloc. Asa ca daca suntem atat de plini de vina si defecte, de ce ne punem pe noi pe primul loc?

Pentru unii oameni este foarte dificil sa aiba incredere in ei. De ce? Ei bine, mare parte din timp facem alegeri gresite in viata pe care apoi le regretam, uneori repetam aceleasi greseli si intotdeauna ii dezamagim pe ceilalti cumva. In timp ce alegerile pe care le facem nu isi dezvaluie intotdeauna toate consecintele la inceput, cu greu ne putem ierta pentru alegerea lor cand lucrurile merg rau. Insa nu ne multumim niciodata cand rezultatul alegerilor noastre e bun. Si situatia se inrautateste atunci cand repetam greselile… unii – daca nu chiar toti – ajung sa se urasca pentru ceva ce ar parea mai degraba nimic pentru majoritatea oamenilor. Stim ce vrem sa facem, stim ca e gresit si totusi facem. Pentru astea, ne invinovatim si ne pierdem siguranta de sine. Aici intervine a treia persoana. Desi putem fi singurii care ne invinovatesc, avem totusi nevoie de altii sa ne arate ca am gresit. Cine stie de ce, fiindca de multe ori stim si singuri ca am gresit. Putem da sfaturi oricui, dar rareori le putem folosi cu succes pentru noi insine.

Cel mai bun mod de a te simti prost este sa ranesti sentimentele altora… daca ai si tu vreunul, adica. Altfel nici nu ai sti ca ai facut asta. Si acest lucru se intampla mereu. Nu stim niciodata cu siguranta ce asteapta oricine de la noi si uneori credem ca stim ce e cel mai bine pentru ei fara sa ii intrebam asta. Incercam sa tinem oamenii departe de problemele noastre insa ceea ce ii doare cel mai mult este faptul ca nu ne pot ajuta sau nu stiu ce ne impiedica sa fim fericiti. Incercam sa facem ceea ce credem ca vor ei sa facem, insa nu intotdeauna intelegem exact ce… asta daca ei voiau sa facem ceva.

In eforturile noastre de a face oamenii fericiti uitam ca ei nu vor totul de la noi, ci mai degraba ceea ce putem face cel mai bine pentru ei, chiar daca pare prea putin pentru a-i multumi. Dar nu e doar vina noastra. Si ei uita des ca am vrut sa facem doar ceea ce am crezut noi ca este mai bine, desi nu i-am intrebat sau inteles mereu. Si prin toate aceste mici sau mari intamplari nefericite ii dezamagim, ranindu-le sentimentele si schimbandu-le perceptiile despre noi. Devin confuzi, ingrijorati, sceptici, neincrezatori… Si uneori sentimentele si convingerile lor se transpun intr-ale noastre si devenim si noi confuzi… incepem sa ne indoim de sentimentele noastre, alegerile noastre, relatiile noastre, drumul nostru in viata… in cele din urma, de noi insine.

Cand ranim oamenii, ne invinovatim singuri. Dar cand altii ne ranesc, invinovatim pe toata lumea. Luand ca exemplu iubitii: femeile vor spune intotdeauna ca toti barbatii sunt la fel, iar barbatii vor spune acelasi lucru despre femei chiar daca au cunoscut mereu aceleasi genuri de persoane. Pentru ca intotdeauna e acelasi lucru care ne atrage la oameni: felul in care PAR a fi. Nu ne gandim niciodata ca noi cautam aceleasi tipuri de calitati. Mereu spunem ca la inceput, ceilalti erau cumva iar apoi s-au schimbat. Nu ne gandim ca este vina noastra pentru ca ei s-au transformat in cineva strain noua. Dar este. De fiecare data cand vedem sau cunoastem oameni, ii apreciem bazandu-ne pe ceea ce am vazut sau experimentat anterior in situatii similare. Unii oameni pot avea anumite lucruri in comun, dar fiecare e diferit in felul lui. Pe oameni ii doare cand uitam asta si ii bagam in aceeasi oala cu restul doar pentru ca noi credem ca ii cunoastem sau pur si simplu ii comparam cu altii.

Pentru a avea incredere in cineva, chiar si in noi insine, avem nevoie sa vedem sinceritate, devotament, determinare. Daca nu suntem devotati oamenilor, ei vor crede usor ca suntem indiferenti. Dar devotamentul e greu de aratat atunci cand nu suntem siguri pe noi insine sau pe cei din jurul nostru. Intotdeauna tindem sa ne ascundem sentimentele, crezand ca asta ne face sa fim puternici, dar ceea ce chiar ne face puternici este sa ne aratam sentimentele fara sa ne pese de ceea ce ar putea merge rau, ci de ce s-ar putea imbunatati.

Increderea este unul dintre cele mai importante lucruri in relatiile dintre oameni. Avem nevoie sa fim siguri pe noi, pe ceilalti, sa avem incredere in oricine si orice ca sa putem conta pe tot. Probleme pot aparea oriunde, dar daca nu putem avea incredere in nimeni si nimic, nu le putem rezolva oricat de mult am incerca. Viitorul nu ar trebui sa conteze prea mult pentru noi pentru ca avem intotdeauna prezentul sa il schimbam si trecutul sa ne ajute sa facem asta. Desigur, nu e atat de usor pe cat pare scris, dar daca ne-am aminti asta in fiecare zi si chiar am incerca, rezultatele vor aparea curand.

Mai mult

Un Alt "De Ce?"

Vi s-a intamplat vreodata sa spuneti lucruri rele despre voi si ceilalti sa nu fie de acord? Si v-au insirat o lista cu asa-zise „calitati“ pe care ei cred le aveti, dar voi nu? Aici vine „de ce“-ul: DE CE ar spune oamenii lucruri bune despre tine stiind ca tu gandesti altfel? De ce ar spune ca te plac cand nici tu nu te placi? De ce ar spune lucruri bune menite sa te faca fericit doar daca esti naiv? Ar avea dreptate? Atunci cati altii gandesc la fel despre tine? Si daca nu ar avea dreptate, cati oamenii gandesc la fel ca tine?

Se spune ca „atunci cand iubesti pe cineva incerci sa ii ascunzi defectele si sa arati doar ce e mai bun la acea persoana“. Cati oameni ti-ar ascunde defectele pentru ca te iubesc? Si de cata iubire ar avea nevoie ca sa vada doar partile tale bune? Chiar si iubitii au conflictele lor si uneori conflictele se repeta pentru ca se impaca din iubire, nu rezolvandu-si problemele. Dar daca iubirea presupune sa vezi partile bune ale celuilalt, de ce apar conflictele? Si daca nu presupune, de ce ar crede oamenii asta? Ati putea spune ca nimeni nu e perfect si ati avea dreptate, dar ne permite asta sa facem atat de multe greseli? Ne permite sa fim rai? E doar o scuza inventata, nu? Ajuta? Nu prea. De ce trebuie intotdeauna sa ne dezvaluim? De ce lasam oamenii sa vada totul la noi daca stim ca nu se pot opri sa nu ne arate ca suntem rai? Oricine are momentele lui in care spune ce are in minte sau pe suflet... si tuturor ne place sa ascultam. Apoi ne cer scuze pentru ca ne-au lasat sa aflam problemele lor.

De asemenea, exista cei carora le place sa tina totul pentru ei, genul misterios. Nu te lasa sa intri in mintea lor, in lumea lor, dar ti-ar spune mereu ca „nu ii intelegi niciodata“. Cum ai putea intelege o persoana fara a sti multe despre ea? Si cum ai putea sa o iubesti cu adevarat? Exista iubire la prima vedere... da, sigur. Ar putea fi ceva mai mult decat atractie fizica, dar cum va rezista intr-o relatie pe termen lung? Nu va rezista... cu siguranta.

Mereu ne bucuram sa gasim oameni care par sa gandeasca la fel ca noi, care au aceleasi convingeri, cu care impartasim aceleasi pasiuni si lucruri care ne plac... dar nu ne bucuram niciodata sa gasim oameni care au o parere proasta despre ei insisi, asa cum avem noi despre noi insine. Mereu incercam sa le aratam partile lor bune nu neaparat pentru ca ii iubim sau pentru ca au nevoie, ci si pentru ca ne simtim vinovati pentru ce ne-am facut singuri. Incercam sa-i tinem departe de drumul pe care l-am luat noi. Nu ne gandim niciodata ca avem nevoie de oameni asa cum si ei au nevoie de noi, nu ii lasam pe oameni sa ne ajute pentru ca vor sau pentru ca pot, dar incercam totusi sa luam tot ce putem lua de la ei prin toate mijloacele necesare atunci cand ne convine.

Viata nu functioneaza niciodata asa cum vrem noi daca suntem oameni simpli... si intotdeauna ii invidiem pe cei egoisti si ignoranti pentru ca ei pot obtine tot ce ii face fericiti. Am fi putut obtine aceleasi lucruri daca nu am fi fost asa, simpli. Nu ne putem bucura la fel ca ei pentru ca ei sunt altfel. Noi suntem altfel. De ce? Ei bine, poate daca toti oamenii ar fi fost la fel, lumea ar fi fost ori prea buna, ori prea rea. Desigur, exista si nevoia noastra pentru a fi cineva... desi multi ii copiaza pe altii. Cand incerci sa fii altcineva, tu insuti dispari pentru ca daca tu nu esti tu insuti, nimeni nu va fi in locul tau. Intotdeauna facem aceleasi greseli pe care ei le-au facut, dar nu putem invata vreo lectie indiferent de cat de mult ar durea... Mereu facem aceleasi greseli sperand sa aiba rezultate diferite. Insa intotdeauna ii sfatuim pe altii sa nu faca ce am facut noi. Deci de ce facem intr-una ceea ce stim ca e rau? De ce le spunem oamenilor ceea ce stim ca e rau la noi cand cu totii avem defectele noastre? De ce vedem intotdeauna ce e mai bun la altii si ce e mai rau la noi?

Mai mult

De Ce Iubim Oamenii?

De ce iubim oamenii?

V-ati intrebat vreodata serios de ce iubiti pe cineva? Daca da, ce raspuns ati aflat? Este pentru ca va iubesc si ei? Este felul lor de a va face intotdeauna sa va simtiti bine? Este zambetul lor care va face intotdeauna sa zambiti si voi? Este aspectul sau stilul lor? Este privirea din ochii lor? Sau poate este felul in care v-ati schimbat de cand ii cunoasteti? Cred ca exista o infinitate de raspunsuri la aceasta intrebare daca chiar iubiti pe cineva. Intotdeauna tindem spre a iubi oamenii care par conectati cu noi intr-un fel fara precedent, care ne implinesc asteptarile, care au ceva diferit ce nu gasim la altii.

Se spune ca dragostea iti poate repara viata, dar iti poate frange inima. Nu ar trebui sa ne fie mai usor avand un motiv sa iubim? Sa zicem ca iubim pe cineva pentru ca ne face sa ne simtim bine. De ce intreruperea acelei relatii ne frange inima? Pentru ca nu ne mai iubeste acea persoana? Animalele de companie ne iubesc neconditionat, familiile si dupa caz, prietenii, la fel; dragostea este usor de daruit dar atat de greu de primit. Ne frange inima pentru ca nu ne vom mai simti bine? Vom reusi, in timp; chiar noi insine ne putem ajuta sa ne simtim bine, daca ne dorim cu adevarat. Ne frange inima pentru ca nu vom mai gasi pe cineva la fel de frumos, cu un zambet sau o privire asemanatoare? Fiecare zambet si pereche de ochi sunt frumoase in felul lor si fiecare e frumos in propriul fel; trebuie doar sa ne oprim timpul pentru a descoperi acele frumuseti.  Ne frange inima pentru ca nu vom mai fi la fel fara ei? In primul rand nu ar fi trebuit sa ne schimbe, iar daca au reusit, schimbarea se va pastra in timp si fara prezenta lor; orice schimbare e greu de facut, greu de vazut si aproape ireversibila.

Desigur, nu vom fi la fel de fericiti fara persoanele iubite, dar se rezuma oare dragostea la fericire? Avem nevoie doar de iubire pentru a fi fericiti? Iubim oamenii pentru a-i face fericiti? Si daca raspunsul e da, de ce se stinge dragostea? Ne-am trezit dintr-o data afland ca fericirea a fost doar o iluzie? Si daca a fost doar o iluzie, de ce ne-am lasat orbiti de sentimente? Am considerat ca persoana care ne iubea era perfecta? De ce nu a fost? Am considerat ca ni se cuvine totul? Atunci de ce am uitat ca nimic nu vine gratis? Am avut incredere in cineva si am fost dezamagiti? De ce au fost asteptarile noastre mai mari decat ce puteam primi, stiind ca nimeni nu e prefect? Am iubit pe cineva atat de mult incat am incercat sa le ascundem defectele? De ce nu le-am mai acceptat? De ce nu am fost mai toleranti? S-a schimbat persoana iubita? Cum s-a intamplat asta? De ce am permis sa se intample? Si de ce a fost atat de grav, incat nu am putut repara sau depasi situatia?

Daca iubirea nu se rezuma doar la fericire, atunci de ce pare sa conteze atat de mult? Sau la ce se rezuma iubirea? La noi insine? Nu, iubirea presupune sa oferi totul fara sa ceri ceva. Atunci se rezuma la ce oferim? Nu, am putea avea de oferit tot ce isi poate imagina cineva si totusi sa nu avem cui sa le oferim. Se rezuma la oamenii pe care ii iubim? Poate ca nu, daca ei nu ne-ar iubi ar trebui sa ne schimbam si noi sentimentele, ceea ce nu e usor. Sau poate ca da, dar atunci de ce ii ranim? De ce ii indepartam? De ce inceteaza sa ne iubeasca? Se rezuma la legatura dintre iubiti? Nu, unii oameni sunt mai bine conectati cu prietenii lor cei mai buni sau rudele lor fata de partenerul de relatie. Se rezuma iubirea la lucrurile pe care le faci intr-o relatie? Ai putea face aceleasi lucruri fara sa iubesti pe cineva. Deci... in concluzie, de ce iubim oamenii, cu adevarat?

Mai mult

Despre Oameni Fara Inima

Ati fost vreodata raniti si de cate ori rana incerca sa se vindece, rupeati mereu coaja?

Oamenii sunt mereu nepasatori… De ce nu si-ar incalca promisiunile? De ce nu ar frange inimile? De ce nu ar ucide un vis? Sau si mai bine, un suflet? De ce nu ar sfarsi ceva bun? Sau si  mai bine, o viata? De ce nu i-ar judeca pe ceilalti? Sau si mai bine, i-ar uri? E o lume plina de inimi frante. Sau si mai bine, oameni fara inima. Oamenii nu stiu cum sa foloseasca o inima atunci cand o au.

Mai mult

Oamenii Pleaca Mereu

 Daca ati fost – de-a lungul timpului – implicati in mai multe  relatii romantice, ati observat probabil ca de fiecare data cand ceva incepea sa mearga rau, pana la urma unul dintre parteneri decidea sa puna capat relatiei. Deci de ce este intotdeauna mai usor pentru oameni sa fuga? De ce cred ca pot scapa?

Nimic din ceea ce vezi, auzi sau ti se intampla nu poate fi lasat in urma daca e important. Nu poti inainta cativa pasi sperand ca norocul ti se va schimba sau oamenii vor fi mai buni cu tine. Nu e nimic bun in a fugi de problemele tale. Oricat de repede ai alerga, te vor ajunge intotdeauna din urma. Daca nu le-ai rezolvat, te vor astepta. Amintirile nu te parasesc niciodata, oricat ai crede ca le-ai lasat in urma. Totul lasa o urma pe corpul tau, in mintea ta, in sufletul tau sau in inima ta. Care e scopul in a fugi?

Oamenii pleaca mereu. Nu conteaza ce faci, intotdeauna se vor retrage cand ii sperie ceva, cand ii raneste ceva sau cand ii constrange ceva... nu vor fi devotati catre nimic daca nu le face bine lor si nu tie.

Mai mult

Oamenii Vorbesc Intotdeauna Despre Vreme

Oamenii vorbesc intotdeauna despre vreme. Vara isi doresc sa fie mai rece si iarna isi doresc sa fie mai blanda. Intotdeauna se plang ca vremea nu le este favorabila, intotdeauna sunt nemultumiti de ceva ce nu pot schimba. Caci nu vremea ii deranjeaza, ci timpul pe care il pierd cand vremea este potrivnica. Vremea ii tine departe de distractie si de bucuria de a face lucruri marunte precum sa se plimbe, sa mearga la plaja, sa admire florile, sa se bucure de soare, de norisori pufosi etc.

Timpul este uneori singurul lucru pe care cineva isi doreste intotdeauna sa il controleze si nu reuseste. Nimeni nu intinereste si nimeni nu poate schimba ceva ce deja s-a intamplat. Cand esti copil, iti doresti mereu sa cresti mare. Ca adolescent, iti doresti sa fi fost inca un copil. Pe masura ce cresti incepi sa crezi ca timpul trece tot mai repede si asta te sperie. Iar cand esti batran, iti doresti sa fi fost tanar din nou. Si intotdeauna ai schimba ceva in trecutul tau.

Asa ca ce e cu atatea griji? Nimeni nu poate controla vremea sau timpul. Dar se poate adapta astfel incat sa le foloseasca in avantajul sau. Se spune ca timpul trece repede atunci cand faci ceva ce iti place decat cand nu faci nimic sau ceva ce nu iti place. E mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut si sa te intrebi mereu cum ar fi fost sa faci acel lucru. Asa ca traieste clipa! Bucura-te de lucrurile marunte pe care viata le are de oferit pentru ca le vei primi doar o data. Si zambeste mereu caci nu stii cine s-ar putea indragosti de zambetul tau.

Mai mult

De ce?

De ce acest blog? Nu stiu sigur. Pentru ca am considerat ca am ceva de spus. Pentru ca nu e ceva legat de politica, barfe, monden si asa mai departe. Pentru ca am decis sa arat si altora ce cred eu ca nu pot gasi in alta parte. Iar daca ideile mele se regasesc si la altii, imi cer scuze pentru lipsa documentarii. Cat despre utilitatea lui, astept pareri, sugestii si idei in comentariile voastre.

Mai mult