Un Alt "De Ce?"

Vi s-a intamplat vreodata sa spuneti lucruri rele despre voi si ceilalti sa nu fie de acord? Si v-au insirat o lista cu asa-zise „calitati“ pe care ei cred le aveti, dar voi nu? Aici vine „de ce“-ul: DE CE ar spune oamenii lucruri bune despre tine stiind ca tu gandesti altfel? De ce ar spune ca te plac cand nici tu nu te placi? De ce ar spune lucruri bune menite sa te faca fericit doar daca esti naiv? Ar avea dreptate? Atunci cati altii gandesc la fel despre tine? Si daca nu ar avea dreptate, cati oamenii gandesc la fel ca tine?

Se spune ca „atunci cand iubesti pe cineva incerci sa ii ascunzi defectele si sa arati doar ce e mai bun la acea persoana“. Cati oameni ti-ar ascunde defectele pentru ca te iubesc? Si de cata iubire ar avea nevoie ca sa vada doar partile tale bune? Chiar si iubitii au conflictele lor si uneori conflictele se repeta pentru ca se impaca din iubire, nu rezolvandu-si problemele. Dar daca iubirea presupune sa vezi partile bune ale celuilalt, de ce apar conflictele? Si daca nu presupune, de ce ar crede oamenii asta? Ati putea spune ca nimeni nu e perfect si ati avea dreptate, dar ne permite asta sa facem atat de multe greseli? Ne permite sa fim rai? E doar o scuza inventata, nu? Ajuta? Nu prea. De ce trebuie intotdeauna sa ne dezvaluim? De ce lasam oamenii sa vada totul la noi daca stim ca nu se pot opri sa nu ne arate ca suntem rai? Oricine are momentele lui in care spune ce are in minte sau pe suflet... si tuturor ne place sa ascultam. Apoi ne cer scuze pentru ca ne-au lasat sa aflam problemele lor.

De asemenea, exista cei carora le place sa tina totul pentru ei, genul misterios. Nu te lasa sa intri in mintea lor, in lumea lor, dar ti-ar spune mereu ca „nu ii intelegi niciodata“. Cum ai putea intelege o persoana fara a sti multe despre ea? Si cum ai putea sa o iubesti cu adevarat? Exista iubire la prima vedere... da, sigur. Ar putea fi ceva mai mult decat atractie fizica, dar cum va rezista intr-o relatie pe termen lung? Nu va rezista... cu siguranta.

Mereu ne bucuram sa gasim oameni care par sa gandeasca la fel ca noi, care au aceleasi convingeri, cu care impartasim aceleasi pasiuni si lucruri care ne plac... dar nu ne bucuram niciodata sa gasim oameni care au o parere proasta despre ei insisi, asa cum avem noi despre noi insine. Mereu incercam sa le aratam partile lor bune nu neaparat pentru ca ii iubim sau pentru ca au nevoie, ci si pentru ca ne simtim vinovati pentru ce ne-am facut singuri. Incercam sa-i tinem departe de drumul pe care l-am luat noi. Nu ne gandim niciodata ca avem nevoie de oameni asa cum si ei au nevoie de noi, nu ii lasam pe oameni sa ne ajute pentru ca vor sau pentru ca pot, dar incercam totusi sa luam tot ce putem lua de la ei prin toate mijloacele necesare atunci cand ne convine.

Viata nu functioneaza niciodata asa cum vrem noi daca suntem oameni simpli... si intotdeauna ii invidiem pe cei egoisti si ignoranti pentru ca ei pot obtine tot ce ii face fericiti. Am fi putut obtine aceleasi lucruri daca nu am fi fost asa, simpli. Nu ne putem bucura la fel ca ei pentru ca ei sunt altfel. Noi suntem altfel. De ce? Ei bine, poate daca toti oamenii ar fi fost la fel, lumea ar fi fost ori prea buna, ori prea rea. Desigur, exista si nevoia noastra pentru a fi cineva... desi multi ii copiaza pe altii. Cand incerci sa fii altcineva, tu insuti dispari pentru ca daca tu nu esti tu insuti, nimeni nu va fi in locul tau. Intotdeauna facem aceleasi greseli pe care ei le-au facut, dar nu putem invata vreo lectie indiferent de cat de mult ar durea... Mereu facem aceleasi greseli sperand sa aiba rezultate diferite. Insa intotdeauna ii sfatuim pe altii sa nu faca ce am facut noi. Deci de ce facem intr-una ceea ce stim ca e rau? De ce le spunem oamenilor ceea ce stim ca e rau la noi cand cu totii avem defectele noastre? De ce vedem intotdeauna ce e mai bun la altii si ce e mai rau la noi?