Increderea si Siguranta

Oamenii au judecat totul intotdeauna bazandu-se pe propriile criterii. Ei cred ca orice forma de viata ar trebui sa semene cu cea umana intr-un fel sau altul, chiar si in spatiul cosmic. Biblia scrie: „Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră““. Asta arata ca omul s-a vazut deasupra tuturor celorlalte chiar de la inceputurile sale. Vanitatea este unul dintre cele sapte pacate capitale si totusi o admitem atat de greu sau deloc. Asa ca daca suntem atat de plini de vina si defecte, de ce ne punem pe noi pe primul loc?

Pentru unii oameni este foarte dificil sa aiba incredere in ei. De ce? Ei bine, mare parte din timp facem alegeri gresite in viata pe care apoi le regretam, uneori repetam aceleasi greseli si intotdeauna ii dezamagim pe ceilalti cumva. In timp ce alegerile pe care le facem nu isi dezvaluie intotdeauna toate consecintele la inceput, cu greu ne putem ierta pentru alegerea lor cand lucrurile merg rau. Insa nu ne multumim niciodata cand rezultatul alegerilor noastre e bun. Si situatia se inrautateste atunci cand repetam greselile… unii – daca nu chiar toti – ajung sa se urasca pentru ceva ce ar parea mai degraba nimic pentru majoritatea oamenilor. Stim ce vrem sa facem, stim ca e gresit si totusi facem. Pentru astea, ne invinovatim si ne pierdem siguranta de sine. Aici intervine a treia persoana. Desi putem fi singurii care ne invinovatesc, avem totusi nevoie de altii sa ne arate ca am gresit. Cine stie de ce, fiindca de multe ori stim si singuri ca am gresit. Putem da sfaturi oricui, dar rareori le putem folosi cu succes pentru noi insine.

Cel mai bun mod de a te simti prost este sa ranesti sentimentele altora… daca ai si tu vreunul, adica. Altfel nici nu ai sti ca ai facut asta. Si acest lucru se intampla mereu. Nu stim niciodata cu siguranta ce asteapta oricine de la noi si uneori credem ca stim ce e cel mai bine pentru ei fara sa ii intrebam asta. Incercam sa tinem oamenii departe de problemele noastre insa ceea ce ii doare cel mai mult este faptul ca nu ne pot ajuta sau nu stiu ce ne impiedica sa fim fericiti. Incercam sa facem ceea ce credem ca vor ei sa facem, insa nu intotdeauna intelegem exact ce… asta daca ei voiau sa facem ceva.

In eforturile noastre de a face oamenii fericiti uitam ca ei nu vor totul de la noi, ci mai degraba ceea ce putem face cel mai bine pentru ei, chiar daca pare prea putin pentru a-i multumi. Dar nu e doar vina noastra. Si ei uita des ca am vrut sa facem doar ceea ce am crezut noi ca este mai bine, desi nu i-am intrebat sau inteles mereu. Si prin toate aceste mici sau mari intamplari nefericite ii dezamagim, ranindu-le sentimentele si schimbandu-le perceptiile despre noi. Devin confuzi, ingrijorati, sceptici, neincrezatori… Si uneori sentimentele si convingerile lor se transpun intr-ale noastre si devenim si noi confuzi… incepem sa ne indoim de sentimentele noastre, alegerile noastre, relatiile noastre, drumul nostru in viata… in cele din urma, de noi insine.

Cand ranim oamenii, ne invinovatim singuri. Dar cand altii ne ranesc, invinovatim pe toata lumea. Luand ca exemplu iubitii: femeile vor spune intotdeauna ca toti barbatii sunt la fel, iar barbatii vor spune acelasi lucru despre femei chiar daca au cunoscut mereu aceleasi genuri de persoane. Pentru ca intotdeauna e acelasi lucru care ne atrage la oameni: felul in care PAR a fi. Nu ne gandim niciodata ca noi cautam aceleasi tipuri de calitati. Mereu spunem ca la inceput, ceilalti erau cumva iar apoi s-au schimbat. Nu ne gandim ca este vina noastra pentru ca ei s-au transformat in cineva strain noua. Dar este. De fiecare data cand vedem sau cunoastem oameni, ii apreciem bazandu-ne pe ceea ce am vazut sau experimentat anterior in situatii similare. Unii oameni pot avea anumite lucruri in comun, dar fiecare e diferit in felul lui. Pe oameni ii doare cand uitam asta si ii bagam in aceeasi oala cu restul doar pentru ca noi credem ca ii cunoastem sau pur si simplu ii comparam cu altii.

Pentru a avea incredere in cineva, chiar si in noi insine, avem nevoie sa vedem sinceritate, devotament, determinare. Daca nu suntem devotati oamenilor, ei vor crede usor ca suntem indiferenti. Dar devotamentul e greu de aratat atunci cand nu suntem siguri pe noi insine sau pe cei din jurul nostru. Intotdeauna tindem sa ne ascundem sentimentele, crezand ca asta ne face sa fim puternici, dar ceea ce chiar ne face puternici este sa ne aratam sentimentele fara sa ne pese de ceea ce ar putea merge rau, ci de ce s-ar putea imbunatati.

Increderea este unul dintre cele mai importante lucruri in relatiile dintre oameni. Avem nevoie sa fim siguri pe noi, pe ceilalti, sa avem incredere in oricine si orice ca sa putem conta pe tot. Probleme pot aparea oriunde, dar daca nu putem avea incredere in nimeni si nimic, nu le putem rezolva oricat de mult am incerca. Viitorul nu ar trebui sa conteze prea mult pentru noi pentru ca avem intotdeauna prezentul sa il schimbam si trecutul sa ne ajute sa facem asta. Desigur, nu e atat de usor pe cat pare scris, dar daca ne-am aminti asta in fiecare zi si chiar am incerca, rezultatele vor aparea curand.