 |
| De ce iubim oamenii? |
V-ati intrebat vreodata serios de ce iubiti pe cineva? Daca da, ce raspuns ati aflat? Este pentru ca va iubesc si ei? Este felul lor de a va face intotdeauna sa va simtiti bine? Este zambetul lor care va face intotdeauna sa zambiti si voi? Este aspectul sau stilul lor? Este privirea din ochii lor? Sau poate este felul in care v-ati schimbat de cand ii cunoasteti? Cred ca exista o infinitate de raspunsuri la aceasta intrebare daca chiar iubiti pe cineva. Intotdeauna tindem spre a iubi oamenii care par conectati cu noi intr-un fel fara precedent, care ne implinesc asteptarile, care au ceva diferit ce nu gasim la altii.
Se spune ca dragostea iti poate repara viata, dar iti poate frange inima. Nu ar trebui sa ne fie mai usor avand un motiv sa iubim? Sa zicem ca iubim pe cineva pentru ca ne face sa ne simtim bine. De ce intreruperea acelei relatii ne frange inima? Pentru ca nu ne mai iubeste acea persoana? Animalele de companie ne iubesc neconditionat, familiile si dupa caz, prietenii, la fel; dragostea este usor de daruit dar atat de greu de primit. Ne frange inima pentru ca nu ne vom mai simti bine? Vom reusi, in timp; chiar noi insine ne putem ajuta sa ne simtim bine, daca ne dorim cu adevarat. Ne frange inima pentru ca nu vom mai gasi pe cineva la fel de frumos, cu un zambet sau o privire asemanatoare? Fiecare zambet si pereche de ochi sunt frumoase in felul lor si fiecare e frumos in propriul fel; trebuie doar sa ne oprim timpul pentru a descoperi acele frumuseti. Ne frange inima pentru ca nu vom mai fi la fel fara ei? In primul rand nu ar fi trebuit sa ne schimbe, iar daca au reusit, schimbarea se va pastra in timp si fara prezenta lor; orice schimbare e greu de facut, greu de vazut si aproape ireversibila.
Desigur, nu vom fi la fel de fericiti fara persoanele iubite, dar se rezuma oare dragostea la fericire? Avem nevoie doar de iubire pentru a fi fericiti? Iubim oamenii pentru a-i face fericiti? Si daca raspunsul e da, de ce se stinge dragostea? Ne-am trezit dintr-o data afland ca fericirea a fost doar o iluzie? Si daca a fost doar o iluzie, de ce ne-am lasat orbiti de sentimente? Am considerat ca persoana care ne iubea era perfecta? De ce nu a fost? Am considerat ca ni se cuvine totul? Atunci de ce am uitat ca nimic nu vine gratis? Am avut incredere in cineva si am fost dezamagiti? De ce au fost asteptarile noastre mai mari decat ce puteam primi, stiind ca nimeni nu e prefect? Am iubit pe cineva atat de mult incat am incercat sa le ascundem defectele? De ce nu le-am mai acceptat? De ce nu am fost mai toleranti? S-a schimbat persoana iubita? Cum s-a intamplat asta? De ce am permis sa se intample? Si de ce a fost atat de grav, incat nu am putut repara sau depasi situatia?
Daca iubirea nu se rezuma doar la fericire, atunci de ce pare sa conteze atat de mult? Sau la ce se rezuma iubirea? La noi insine? Nu, iubirea presupune sa oferi totul fara sa ceri ceva. Atunci se rezuma la ce oferim? Nu, am putea avea de oferit tot ce isi poate imagina cineva si totusi sa nu avem cui sa le oferim. Se rezuma la oamenii pe care ii iubim? Poate ca nu, daca ei nu ne-ar iubi ar trebui sa ne schimbam si noi sentimentele, ceea ce nu e usor. Sau poate ca da, dar atunci de ce ii ranim? De ce ii indepartam? De ce inceteaza sa ne iubeasca? Se rezuma la legatura dintre iubiti? Nu, unii oameni sunt mai bine conectati cu prietenii lor cei mai buni sau rudele lor fata de partenerul de relatie. Se rezuma iubirea la lucrurile pe care le faci intr-o relatie? Ai putea face aceleasi lucruri fara sa iubesti pe cineva. Deci... in concluzie, de ce iubim oamenii, cu adevarat?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu