Normalitatea. Ce este ea? Normalitatea este caracterul de a fi obisnuit, conform unor standarde sau prevederi, de a avea insusiri si abilitati comune, raspandite la scara larga. Oamenii, fiinte sociale, tanjesc la normalitate pentru ca simt nevoia de a se integra in grupurile sociale. Insa normalitatea la oameni nu exista, cel putin nu in modul in care este ea definita. Normalitatea presupune existenta acelor insusiri comune, insa oamenii sunt diferiti, fiecare in felul lui.
De exemplu, doi colegi de munca se pot considera normali pentru ca au acel loc de munca, au o familie, muncesc si se intretin, ceea ce ar face majoritatea colegilor lor de munca. Dar acesti doi colegi pot fi extrem de diferiti. Unul dintre ei isi poate iubi locul de munca, pe cand celalalt l-ar putea detesta. Unul dintre ei ar putea fi fericit cu familia pe care o are, pe cand celalalt ar putea fi nemultumit de sotie sau copii. Unul dintre ei ar putea avea tot ce isi doreste de la viata, pe cand celalalt inca ar tanji la unele lucruri. Astfel, in aceeasi situatie de a demisiona de la locul de munca, cei doi s-ar putea comporta diferit. Unul dintre ei ar putea renunta fericit la locul de munca, pe cand celalalt ar claca, ar merge acasa, ar divorta si probabil ar ajunge intr-un ospiciu sau in grija parintilor pe motiv ca nu poate avea grija de el singur. Ar fi acelasi om, doar ca ar fi considerat anormal, desi cu cateva saptamani inainte ar fi trecut drept normal.
Asadar, normalitatea oamenilor este relativa. Este doar o alta modalitate de protectie, asa cum sunt si liberul arbitru sau destinul. Si in vreme ce multi ar putea polemiza pe tema ca cei mai fericiti sunt cei care isi accepta viata asa cum este, exista foarte multi oameni care isi croiesc propriul destin si care sunt foarte fericiti in viata lor, fara sa o accepte asa cum e, ci imbunatatind-o constant. Desigur, o astfel de realizare cere eforturi sustinute, constante si foarte multa ambitie. Dar demonstreaza ca se poate si altfel, nu doar asa cum sunt oamenii indoctrinati sa creada.
Incep sa cred ca abordezi alt gen de articole de la un timp..
RăspundețiȘtergereDa, mi-ai mai zis.
ȘtergereNormalitatea mi se pare un lucru impus.
RăspundețiȘtergereImpus sau auto-impus.
ȘtergereExact!
ȘtergereCe m-a amuzat pozaaaa :))) normalitatea e alegerea fiecaruia!
RăspundețiȘtergereDa, corect, e o alegere. Si mie mi s-a parut amuzanta imaginea.
ȘtergereNormal.. ce mai este normal in ziua de azi?!
RăspundețiȘtergereConsider ca normalitatea este diferita de la o persoana la alta. Spre exemplu, un cuplu considera ca relatia lor este normala asa cum este ea, dar alt cuplu, privindu-i din exterior, posibil sa nu li se para relatia lor normala. De ce?! pentru ca nu ar avea cum, ceea ce lor le place celorlalti nu le va place, iar astfel normalitatea este perceputa diferit. Conteaza doar sa ne simtim bine in propria piele.. iar parerile altora nu ar trebui sa conteze.
Normalitatea este relativa. De fapt, oamenii privesc si analizeaza totul din punctul lor de vedere, asa ca totul este relativ.
Ștergere