vineri, 1 iunie 2012

Circul Tragediei

Tu si eu nu suntem atat de diferiti, dar impreuna, noi suntem cu totul altceva... Parca am fi ca apa si uleiul, unul langa altul, atingandu-ne, dar doar atat. Nu suntem niciodata uniti si nu ne leaga altceva decat atractia. Uneori doare, alteori nu, uneori ne bucuram, alteori plangem, uneori suntem fericiti, alteori ne uram, uneori ne iubim, dar de cele mai multe ori ne respingem si ne uitam.
Noi ne-am nascut dintr-o poveste ce se terminase cu mult inainte sa inceapa, o iluzie murdara care ne-a invaluit in ceata ei si prin care ne-am ratacit atat de mult, incat ne-am pierdut chiar si de noi insine. Ca niste fantome, ne-am contopit cu ceata si ne-am deformat unul pe altul, incat am uitat cine suntem. Si gresind din ce in ce mai mult, ne-am ranit si ne-am iubit pana cand nici ceata nu a mai ramas intre noi.
Intr-un carusel ne-am invartit in fiecare zi, intre zambete si lacrimi, adevaruri si minciuni, secrete si ironii, iubire si ura, egoism si dependenta, obsesie si detasare. Iar lanturile ce ne-au tintuit ne legau prea strans pentru ca eforturile noastre de a ne elibera sa aiba vreun folos. In lacrimi sau sudoare ne-am scaldat de multe ori, dar petele de pe sufletele noastre nu le-am putut spala. Spre orizont sau spre abis ne-au purtat pasii mereu, dar oboseala care ne-a cuprins ne-a ucis chiar si visele. In brate tale sau in disperare mi-am gasit de multe ori refugiul, dar nu stiu unde era mai rau. Pe umeri mi-ai plans sau in brate mi-ai suras, dar nimic nu era mai trist decat sa ma vezi din nou. In ploaie sau in soare ne-am asteptat mereu, dar nu am ajuns de fiecare data.
As mai vrea sa te vad, sa te aud, sa te simt, sa te cred, sa te doresc, sa te iubesc... dar m-ai pierdut in amalgamul tau de jocuri odioase. Si as vrea sa ma mai chemi, sa ma mai strigi, sa ma mai atingi, sa ma mai minti, sa ma mai respingi, sa ma mai urasti... dar te-am pierdut prin pustiul sufletului meu. Am promis ca te voi visa mereu, dar visele mele au murit odata cu dragostea ce ti-o purtam. Si mi-ai promis ca imi vei fi alaturi mereu, dar promisiunile tale au murit odata cu prima minciuna pe care am descoperit-o. Ai fost fericirea si tristetea mea, dar intre ele m-am lasat purtat prea usor. Si m-ai gasit frumos si bun, dar m-ai lasat urat si odios, dispretuindu-ma.
Tu si eu nu suntem atat de diferiti... dar tu nu ma poti ierta, iar eu nu te pot uita. E totul despre tine sau e totul despre mine, dar niciodata nu este totul al nostru. Tu esti tu, iar eu sunt eu. Ne cunoastem, dar suntem straini. Ne iubim, dar ne respingem. Ne dorim, dar ne distrugem. Ne facem rau, dar radem impreuna ca doi nebuni. Ne uram de moarte, dar ne impartasim toate povestile si toate secretele. Si cand nu suntem impreuna, suntem fiecare micul secret murdar al celuilalt. Tu si eu nu suntem atat de diferiti si asta este atat de amuzant... ca un spectacol de circ! Dar impreuna, noi suntem cu totul altceva: o tragedie...

12 comentarii: