Scrisoarea

Scrisoarea nu este o modalitate invechita de comunicare, ci a evoluat. De la scrisoarea clasica, scrisa pe o coala de hartie sau papirus s-a ajuns la scrisoarea moderna, scrisa intr-o pagina virtuala. Daca scrisorile clasice se expediau prin posta sau curieri, scrisorile moderne folosesc posta electronica. Ea lucreaza mult mai rapid si livreaza scrisorile aproape instant. Si in plus, ofera o siguranta in plus ca scrisoarea va fi citita doar de catre destinatar.

Scrisoarea, fie ea clasica sau electronica, reprezinta o modalitate convenabila de comunicare pentru ca permite expeditorului sa isi aseze gandurile intr-o anumita ordine si sa poata expune mai usor idei pe care intr-o discutie obisnuita i-ar fi fost greu sa le sustina. Scrisorile pot exprima si povesti multe lucruri pe care in mod normal oamenii nu ar avea timp sa le observe sau relateze. Este o forma de comunicare mult mai personala si mai elaborata.

Dar scrisoarea este si subapreciata. Secolul XX a fost numit si „Secolul Vitezei”. Oamenii s-au obisnuit sa faca totul in graba, cat mai rapid si fara complicatii. Lungimea si caracterul scrisorii s-a modificat tot mai mult in decursul timpului, astfel ca in prezent, scrisoarea este de obicei formala, prezentand oferte, bilanturi, situatii, probleme sau intentii, totul cu un caracter oarecum oficial. Formulele de adresare si regulile de scriere au iesit din componenta ei, in special in cazul scrisorii electronice. Scrisorile actuale sunt in mare parte oferte de cumparaturi sau vacante, facturi sau notificari, avertizari, plangeri sau cereri etc.

Foarte putini oameni isi mai adreseaza scrisori, iar cei care fac asta nu primesc intotdeauna si raspunsul. In trecut, oamenii obisnuiau sa le scrie prietenilor, rudelor, persoanelor iubite sau pur si simplu necunoscutilor care se ofereau sa le fie corespondenti.  Scriau scrisori de dragoste, de ura, de simpatie, de antipatie, de multumire, de repros, de iertare, de acuzare, de suparare, de bucurie, de dor sau pur si simplu de informare. In prezent, oamenii le scriu mai mult necunoscutilor sau doctorilor, destainuindu-se in randurile acelea asa cum nu o pot face in fata cunoscutilor. Se exprima mai bine in scris si au curajul sa se prezinte asa cum sunt pentru ca nu se tem de efectele acelei prezentari. Unii mai scriu inca scrisori de dragoste in care au curajul sa spuna ceea ce nu pot spune persoanei iubite, dar majoritatea nu ajung vreodata la destinatari.

Scrisoarea reprezinta mult mai mult decat scrisul, chiar daca de la el i se trage numele. Scrisoarea reprezinta omul din spatele randurilor, cel care a scris-o. Reprezinta povestea lui, asa cum o relateaza el. Reprezinta sentimentele lui, asa cum le exprima el. Reprezinta o parte din sufletul lui, transpusa in randurile scrise mai atent sau mai neglijent, mai frumos sau mai urat, mai lung sau mai scurt. Dar totodata, reprezinta si destinatarul, pentru ca ce ar fi scrisoarea fara cineva care sa o citeasca?

Articol inscris in Blog Power, editia 27 dupa o tema propusa de Bianca: "Deja un mijloc invechit de comunicare - scrisoarea. Pentru cine aș scrie câteva rânduri pe o pagină și despre ce ar fi? De dragoste? De mulțumire? De iertare? Ne putem exprima mai bine în scris?"
Alte articole: "Prafuitele scrisori...", "Scrisoare catre copilarie", "Scrisoare Destinata Trecutului"