File de Jurnal (II)

(continuare de aici)

5 mai

Astazi am iesit din rutina aceea care ma omora. Am vizitat un loc nou si am pierdut cateva ore contempland. Parca mi-au mai trecut gandurile de zilele trecute si nici nu am mai baut. Inca incerc sa imi dau seama ce vreau: sa ma schimb sau sa dispar? Nu am prieteni si cel mai probabil nu ma va intelege nimeni vreodata. Dar nu stiu nici cum sa ma schimb sa fiu pe placul oamenilor. E ciudat...

6 mai

Tot mai multa indiferenta descopar, dragul meu jurnal. Daca nu erai tu, nu stiu cine m-ar mai fi ascultat plangandu-ma. Stiu ca esti doar un obiect si exagerez, dar in paginile tale ma simt acasa, iar scrisul este fratele meu bun. Poate de aceea nu pot renunta la tine?

7 mai

Draga jurnalule, astazi am fost martor la batalia dintre bine si rau. Dar am descoperit ceea ce stiam deja... binele castiga rar si incert, pe cand raul, des si parca tot mai sigur. Si nimeni, absolut nimeni nu poate ierta, toti vor doar sa se razbune... Oare sunt singurul care vede toate astea?

8 mai

Astazi ma simt eliberat. M-am gandit mult la Ea si mi-am dat seama ca nu mai reprezinta nimic altceva decat o simpla amintire, o imagine intr-un album de fotografii vechi si prafuite.

Sunt obosit, jurnalule... ma plimb pe lumea asta printre oameni, ma lupt cu ei zi de zi si nu rezolv nimic. M-am saturat de secrete, de minciuni, de masti, de jocuri de culise, de prieteni falsi... m-am saturat de tot si de toate. Am nevoie de ceva nou, ceva in care sa cred... dar totul este inutil.

12 mai

Iar am facut o pauza, dragule jurnal. Imi pare rau ca te-am uitat, dar nu ai pierdut nimic. Nu am gasit nimic din ce imi doream zilele trecute si nici nu cred ca voi gasi vreodata. Dar voi continua sa caut, cine stie, poate voi reusi. Stiu ca tu esti singurul care ma intelege, jurnalule.

15 mai

Ploile au revenit. Ce bine! Intotdeauna am considerat ca ploaia spala totul si totul poate incepe din nou. Imi pare rau ca nu pot face si eu acelasi lucru. As fi reluat viata de la capat, daca as fi putut. Iar tu, jurnalule, ai fi cunoscut un alt eu. Oare l-ai mai fi inteles si pe acela? Sau poate el nu ar mai fi avut nevoie de tine... Chiar, oare cum se descurca oamenii care nu scriu in jurnal?

18 mai

Inca o zi ploioasa de insemnat in calendar. De fapt, indecisa. Printre perioadele de soare si ploaie aproape ca se intrezarea zambetul ei desprins din curcubeu. Dar curcubeul acela a devenit monocrom si s-a stins. Oare de ce a trebuit sa plece, jurnalule? Chiar nu sunt atat de bun incat sa pot pastra o persoana langa mine? Oare oamenii ma urasc?

27 mai

Azi mi s-a intamplat ceva ciudat.. De fapt, ce cuvant, „ciudat”... ce o fi normal? In orice caz, m-am gandit iar la Ea. Credeam ca m-am eliberat, ca am uitat-o, dar se pare ca m-am inselat. A iesit de acolo, dintre fotografiile in care o inlantuisem si s-a instalat iar in mintea mea. Cum sa fac sa o scot, sa o uit?

29 mai

Cat de trist este ca oamenii nu isi urmeaza visele si renunta atat de usor la ele! Dar cred ca este si mai trist sa nu ai deloc vise, ca mine... of, jurnalule, tu daca ai visa, oare la ce ai visa? Ai vrea sa scriu altceva? Sau sa scrie altcineva in locul meu?

1 iunie

Ziua copilului... o zi speciala. Sau asa se zice. Ce prostie! Nici macar copil nu ma mai simt. Ma gandeam mereu ca in sufletul meu e un copil naiv, dar se pare ca a disparut... cred ca l-au ucis dezamagirile astea de zi cu zi.

3 iunie

Pe zi ce trece, ma simt tot mai anormal. Sunt atat de diferit de ceilalti si tot ce imi doresc este sa fiu ca ei. Oare voi reusi vreodata? Ei sunt fericiti in ignoranta lor. Eu de nu pot fi ca ei? De ce nu pot fi si eu egoist, de ce nu ma pot gandi doar la mine, de ce doar in paginile tale, jurnalule, pot vorbi despre mine? De ce nu ma asculta si pe mine cineva? Dar nu cred ca vreau sa aflu aceste raspunsuri. Ce nu stii, nu te doare... dar ce te faci cand te doare sa nu stii?