Oameni de Rand

Adevaratele probleme existentiale ale oamenilor nu sunt nicidecum legate existenta lor in sine. Nu se intreaba atat de mult de unde au aparut, ci cum pot face sa mai apara.  Nu se intreaba cine i-a creat, ci cum i-a creat si cum pot face si ei asta. Nu se intreaba cine sunt, ci doar cine si cum pot fi. Nu ii intereseaza de ce sunt aici, ci doar unde ar putea ajunge. Nu stiu niciodata exact ce au sau cat au, dar sunt foarte dornici sa obtina mai mult si mai bun. Nu isi doresc prea mult sa afle daca exista divinitatea, ci cum si cat de mult ii poate ajuta. Nu vor sa se subordoneze nici unui sistem, dar le-ar place foarte mult sa fie liderii tuturor. Nu cauta atat de mult sa isi rezolve problemele, ci sa gaseasca o explicatie pentru fiecare. Nu sunt foarte siguri pe deciziile lor, dar isi doresc sa le poata lua pe toate, liberi. Nu stiu sigur ce inseamna libertatea sau puterea cu adevarat, dar si le doresc mai mult decat orice. Nu se gandesc ce ar aduce echilibru si pace lumii, dar viseaza ca ei sa aiba totul si nimeni sa nu ii conteste.

Poate cel mai mare mister al omenirii – dar totodata si cea mai incontestabila resursa – este prostia. Albert Einstein spunea: „Doar doua lucruri sunt infinite, Universul şi prostia umana, insa nu sunt sigur despre primul”. Iar adevarul este ca oamenii au infinit de multe preocupari legate de sinea lor, incepand cu aspectul fizic sau caracterul, pana la lucrurile pe care le lasa in urma dupa decesul lor. Iar viziunile sunt atat de diverse, incat nu exista nici o regula, ci doar tipare comune care pot edifica ideologia caracterelor slabe care se bazeaza pe aparente, impresii si administratia lor.

Astfel de caractere sunt slabe pentru ca nu admit existenta altor planuri cu exceptia planului personal. Perspectiva lor asupra vietii se limiteaza la perceptia proprie a unei realitati incomplete, perceptie care este de multe ori confuza si diforma. Complexitatea acestei perceptii poate soca de multe ori, dar nu prin valoare sau cantitate propriu-zisa, ci prin absurditate si lipsa unei structuri logice. Iar realitatea perceputa este incompleta datorita faptului ca se conformeaza unei perspective individuale. Perspectiva individuala nu tine cont de stiinta, religie, cutume sau pur si simplu opiniile altor indivizi, pentru ca individul respectiv are impresia ca este unicul care percepe realitatea intr-un mod mai constient si mai veridic decat al celorlalti. Are nevoie sa isi confirme personalitatea pentru ca se teme de restul obiectelor necunoscute. Isi doreste apreciere si cauta atentie pentru ca asta ii confirma viziunea si ii ofera certitudinea ca ea este corecta, chiar daca alti indivizi nu ar fi de acord cu ea. Iar in multe cazuri, chiar si opozitia sau confruntarile ii ofera siguranta de sine.

Asadar, stiinta, religia si filosofia sunt cu totul inutile oamenilor, fiindca ei au altfel de preocupari. Adevaratele lor probleme sunt cum sa devina cat mai cunoscuti, cat mai apreciati, cat mai bogati, cat mai puternici, cat mai frumosi, cat mai interesanti, cat mai incontestabili si tot asa. Iar misterele lumii nu sunt nicidecum existenta divinitatii sau a vietii extraterestre, aparitia Universului sau a vietii pe Pamant, curbura modelului spatio-temporal sau sfarsitul lumii... nimic din toate acestea nu prezinta interes pentru oameni. Adevaratele mistere pentru ei sunt ce vor face in timp, cu ce haine sa se imbrace, cum sa obtina cat mai mult oferind cat mai putin, ce inventii sa descopere pentru a atrage atentia, ce si cat sa manance, cum sa devina mai bogati, mai cunoscuti, mai apreciati sau mai puternici si altele asemenea. Am putea spune ca traim intr-o lume in care oferta excede cererea, iar multidudinea de discipline de studiu este mult mai mare decat numarul de observatori sau utilizatori. Sau cerintele societatii exced scopul si utilitatea, iar cantitatea enorma de informatii disponibila este mult mai mare decat ar putea servi utilizarii. Sa fi devenit omul de rand, intre timp, din consumator – producator? Sau pur si simplu indiferent si egoist?