Viitorule Eu, iti scriu acum, in viitorul tau trecut, pentru ca mie nu imi place trecutul meu. Suna ciudat, nu-i asa? Dar sunt sigur ca la vremea la care vei citi aceste randuri, vei fi inteles deja multe lucruri in legatura cu mine – adica vechiul tine. Poate tu nu ma vei mai considera ciudat asa cum ma consider eu acum. Poate tie chiar iti vor place amintirile mele, desi sunt sigur ca vei avea propriile tale amintiri si sper ca vor fi mult mai frumoase.
Nu stiu ce sa iti spun despre mine, pentru ca probabil stii deja totul. Te rog doar sa nu te certi prea tare citind aceste lucruri, erai mic cand le-ai scris si nu stiai tot ce vei sti atunci. As vrea sa iti spun ca sunt fericit, dar nu pot. As minti. Ma tem sa spun ca sunt fericit ca nu cumva cineva sa ma auda si sa imi ia chiar si iluzia ca as putea fi fericit. As vrea sa fiu optimist, dar imi pare ca optimismul se strica repede cand ceva nu merge conform planului, asa ca mai bine raman pesimist ca sa pot avea surprize placute. Ceea ce ma face sa ma gandesc ca s-ar putea ca tu sa nu citesti vreodata aceste randuri. Parca ar fi mai bine, macar nu ti-ai mai aminti lucrurile la care ma gandesc eu acum, scriindu-le.
Mai stii cand eram mici si obisnuiam sa avem vise? Eu le-am cam uitat. Nu mai visez. Dar sper ca tu sa poti visa si mai ales, sa stii sa iti urmaresti visele. Mai stii cand eram mici si nu aveam alta grija decat sa nu ne cucereasca alti copii fortareata pe care o aparam impreuna cu prietenii nostri? Ei bine, ai fi surprins sa afli cat de mult s-a complicat viata de acolo... dar cred ca ai aflat deja, nu-i asa? Sau viata ta e simpla? Deja imi pare rau ca nu imi poti raspunde. Ar fi interesant sa te intreb cateva lucruri si sa aflu raspunsurile. Poate as avea o viziune mai buna asupra viitorului.
Eu deocamdata nu privesc spre viitor. Viitorul inseamna pentru mine „maine”. Dar problema este ca inca sunt legat de trecut. Trecutul ma defineste si probabil ca te va defini si pe tine. Dar sper ca nu trecutul la care ma gandesc eu, ci un altul mai recent si mai bun. Si sa nu iti para rau pentru ceva ce te-a facut sa zambesti, chiar daca nu ai zambit prea des. Nu ar trebui sa uiti vreodata lucrurile frumoase (si iti spun asta pentru ca eu le-am cam uitat si uite ce rau e).
Mai stii cand eram la scoala si invatam bine? Eu am cam esuat. Nu mai invat bine si nici nu am ales drumul pe care mi l-as fi dorit. Dar sper ca tu sa iti poti construi drumul tau pe care sa pasesti cu incredere. Meriti. Toata lumea merita. Mai stii cand eram la scoala si aveam prieteni buni? Ei bine, ai fi surprins sa afli cat de usor se pot rupe legaturile cele mai stranse... dar cred ca ai aflat deja, nu-i asa? Sau tu ai prieteni? Ah, iar nu imi poti raspunde. Ar fi bine totusi sa ai prieteni, ca viata e trista fara ei.
Eu inca nu mi-am gasit locul in aceasta lume. Il caut in fiecare zi, mergand pe drumuri pe care nici nu gandeam ca le voi vedea vreodata. Dar problema este ca inca sunt respins si refuzat. Sunt asa cum sunt si probabil ca nu multi sunt capabili sau dispusi sa ma inteleaga, iar unii ar spune ca aceia nu ma merita. Dar sper ca tu ai inteles deja de ce eram refuzat si cine ma merita. Sau macar pe cine meritam eu, ca uneori am impresia ca nu merit pe nimeni. Si sa nu regreti ca unele persoane au plecat din viata ta. Daca erau cu adevarat importante s-ar fi intors. Bucura-te de momentele frumoase petrecute cu fiecare, chiar daca acele persoane nu mai sunt pe langa tine.
Mai stii cand eram in liceu si ne gandeam la viitor? Eu am cam intarziat. Nu am pasit spre el atunci cand ar fi trebuit si uneori imi pare ca timpul a trecut pe langa mine. Dar sper ca tu sa fi stiut sa iti calculezi timpul si sa te fi bucurat de fiecare clipa. Asa ar trebui sa faca toata lumea. Mai stii cand eram in liceu si ne intrebam ce va urma dupa majorat? Ei bine, ai fi surprins sa afli cat de putin pot reprezenta unele momente pe care le apreciezi prea mult inainte sa le traiesti... dar cred ca ai aflat deja, nu-i asa? Sau tu nu ai pus prea mult pret pe momente care te-ar fi putut dezamagi? Cred ca mi-ai raspunde ca ai aflat ce trebuie pretuit in viata si ar fi foarte bine in cazul asta.
Eu nu stiu ce sa fac cu timpul. E prea independent de vointa mea, nu il pot controla, nu il pot indupleca, nu il pot grabi si nu il pot intoarce. Dar problema este ca de multe ori l-as derula inapoi sau inainte sa vad cum ar fi fost unele situatii altfel sau cum as putea scapa dintr-una... Sunt totusi om si am regretele si frustrarile mele. Dar sper ca tu sa iti fi rezolvat toate problemele si sa te fi achitat de toate datoriile. Si sa nu iti para rau ca timpul trece doar o data. Pretuieste fiecare clipa si nu vei mai vrea sa controlezi timpul.
Mai stii cand am scris aceasta scrisoare? Eu stiu foarte bine. Nu am putut gandi o alta modalitate prin care sa iti spun lucruri despre vechiul tine – adica despre mine. Dar sper sa nu te superi si sa intelegi totul, ca eu acum nu inteleg foarte multe. Mai stii, totusi, cand am scris aceasta scrisoare? Ei bine, ai fi surprins sa afli ce lucruri pot face unii oameni si cum le pot schimba viata... dar cred ca ai aflat deja, nu-i asa? Sau tu nu ai citit aceasta scrisoare? Din nou, nu imi poti raspunde. Ar fi bine sa o citesti totusi. Si perfect sa o si intelegi.
De fapt, nu, perfect ar fi sa iti traiesti viata alaturi de cine vrei tu asa cum vrei tu. Sa nu faci ca mine... uite ce grija am eu: sa iti dau tie sfaturi! Si nici nu te cunosc! Frumos, nu!? Dar in fine, ce mai conteaza? Poate tu nici nu vei citi aceste randuri, poate o va face altcineva. Ma intreb cine ar putea sa le citeasca, dar cine stie pe unde voi pastra aceasta scrisoare si cine va avea acces la ea? Rog doar pe cei care o vor gasi sa ti-o arate cand considera ei ca este momentul potrivit. Eu nu m-am priceput niciodata la masuri, le-am exagerat mereu in plus sau in minus. Si nici nu am fost suficient pentru cineva vreodata. Am fost prea mult sau prea putin. Pentru tine insa sper ca am fost destul. Sa nu ma urasti pentru ca nu iti pot spune ca te iubesc. Sa ma urasti doar daca nu ma poti iubi asa cum sunt eu. Dar sa te iubesti pe tine, intotdeauna. Ai toate motivele: esti cel mai important om pe care il cunosti pentru ca daca nu erai tu, nimic din viata ta nu ar fi fost la fel.
Al tau sincer,
Vechiul Eu
Recunosc Tibi ca ma regasesc in unele cuvinte de ale tale, nu in toate, dar si eu mi-am scris mie atatea scrisori, ca sa nu mai zic de jurnalele mele din copilarie si adolescenta, iar acum zac undeva pastrate in siguranta.
RăspundețiȘtergereNU imi place sa rescunosc printr-un comenatriu ca imi place muuuuuuuult o postare, dar asta e cel mai bun articol pe care l-am citit in ultima vreme. O scrisoare adresata tie...eu as zice ca ar fi pacat sa nu o pastrezi undeva, nu neaparat aici, pe blog, ci undeva in camaruta inimii tale, pentru ca atunci cand timpul iar va trece necrutator peste tine, tu sa-ti amintesti ce ti-ai scris si chiar sa iti faci iar si iar noi scrisori.
Felicitari pentru postare imi place la nebunie!
Multumesc! Sa fii sigura ca o voi pastra si o voi reciti ori de cate ori voi avea ocazia. Asa cum ar trebui sa faci si tu cu acele scrisori si jurnale, macar din curiozitate :)
ȘtergereO sa le tin acolo, poate ca le vor citi copiii mei sau chiar si nepoti...acum nu as da la nimeni sa le citeasca.
ȘtergereBună! Eu sunt Zappy (în caz că nu ai observat), te-am găsit pe un blog...şi vreau să-ţi propun ceva.
RăspundețiȘtergereAm aruncat un ochi peste blogul tău. Mi-a plăcut şi de aceea îţi voi face următoarea propunere.
Pe lângă blogul meu personal eu am mai creat un blog http://blogopovesti.blogspot.ro/ . Aici invit diferite persoane pentru a scrie diferite poveşti. Dacă tu crezi că eşti în stare să scrii poveşti pe acel blog, te rog să-mi spui.
Eu sper ca răspunsul tău să fie pozitiv şi ca în curând să faci parte de "Echipă".
Mulţumesc.
Buna, Zappy! Curios nume. Ma bucur daca ti-a placut blogul meu, dar nu stiu daca ai observat, eu abia ma chinui sa scriu si pe aici. Ar fi greu sa mai scriu si pe alt blog, iar ca sa postez din nou ceva la tine nu ar fi corect. Asa ca imi pare rau, dar nu cred ca as putea scrie povesti si pe blogul vostru.
ȘtergereDe ce să nu fie corect să postezi aceleaşi posturi şi acolo? E tot opera ta. Nici eu şi nici nimeni altcineva nu se va supăra. Şi oricât de rar ai scrie...tu ce crezi, că noi o să scriem mai des?
ȘtergereEu trag de fiecare în parte, caut persoane interesate...dar multe zic "da" apoi renunţă...
Măcar acel puţin de la tine...şi cu acel puţin de la restul o să facem ceva mai mult. Nu cer o postare pe zi, nu cer una la o săptămână şi nici una la o lună. Îţi cer doar să scrii. Să scrii atunci când simţi tu nevoia...
Sper să te mai gândeşti.
Ma mai gandesc... dar depinde mai mult de cata inspiratie am, nu de cat de hotarat sunt.
ȘtergereŞi...ai inspiraţie?:D
ȘtergereSper să nu fugi mâncând pământul de mine, să arunci blesteme asupra mea, să-mi faci vreo păpuşă Voodoo, sau mai ştiu eu ce...
Ştiu, presez lumea...dar...te-ai mai gândit la propunerea mea?
Hei, usor, cine a zis ca fug de tine? Citeste cele mai recente doua articole si spune-mi ce crezi :)
ȘtergereCe să cred? Ce să cred despre ele în afară de faptul că sunt frumoase, minunate şi alte cuvinte de laudă...
ȘtergerePai... cam astea sunt. Daca vrei, le poti copia si la voi.
ȘtergerePăi de ce să le copiez eu, pe când le poţi posta tu singurel...
ȘtergereTrebuie doar să-mi dai o adresă de e-mail pe care să-ţi trimit o invitaţie în urma căreia vei deveni autor.
Bine. Adresa este 7bleach@gmail.com (nu incerca sa o intelegi, am cautat doar ceva care sa nu fi fost deja folosit)
ȘtergereGata, am trimis mailu'. De înţeles, de ce să vreau să o înţeleg? Deşi mă aşteptam la ceva cu "tibi"...dar asta e. :D
ȘtergereOricum, mă bucur că ai acceptat într-un sfârşit invitaţia.
Am si cu Tibi, dar pe asta o folosesc pentru blog.
ȘtergereE foarte fumoasa ideea asta, m-ai facut sa ma gandesc sa-mi scriu si eu o scrisoare ;)). Ar fi super sa uit de ea si sa o gasesc peste cativa ani si sa-mi amintesc, sa rad de mine.
RăspundețiȘtergereSi mai ales, sa compari situatiile si sa vezi ce s-a schimbat :)
ȘtergerePai asta e ideea principala :)
ȘtergereSi ce sfaturi ti-ai da?
ȘtergereA fost atât de frumos ce ai scris, sincer ... M-ai lăsat cu un plăcut gust al melancoliei, m-ai făcut să mă gândesc iar, după multă vreme, la mine și la vechea eu. Ai scris tu acolo că preferi să rămâi pesimist, pentru ca lucrurile bune să te surprindă plăcut ... știi, e așa bine spus ! Uneori, mi-ar plăcea să fiu așa, dar intervine mereu speranța, iar dacă e și un licăr de speranță undeva, dezamăgirea va apărea și ea. :)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place. Si la mine se intampla la fel cu speranta. Si ma enerveaza cat de naiv pot fi uneori!
ȘtergereAstazi mi-am adus aminte de fragmentul acesta "Si sa nu regreti ca unele persoane au plecat din viata ta. Daca erau cu adevarat importante s-ar fi intors." si nu stiu de ce dar simteam nevoia sa iti spun :)
RăspundețiȘtergereInteresant. Sper ca si aplici :)
Ștergere