Relativism

Pesimismul este credinta oamenilor ca totul se sfarseste prost. Conceptul filosofic al pesimismului este asemanator, exprimand ca viata are o valoare negativa iar lumea aceasta este pe cat de rea este posibil. Dar unii pesimisti convinsi ar spune ca, dupa legea lui Murphy, „daca ceva poate merge rau, cu siguranta se va intampla asta”, asa ca lumea ar putea fi si mai rea decat este de fapt.

Oamenii pesimisti privesc cu neincredere viata si tot ce ii inconjoara, inclusiv pe ceilalti oameni. Au senzatia ca totul ascunde o parte intunecata care abia asteapta sa fie descoperita pentru a le face rau. Se asteapta ca oamenii din jur sa nu ii placa si sa aiba o parere proasta despre ei, dezamagindu-i, eventual. Orice ar primi sau orice li s-ar intampla, sunt vesnic nemultumiti si intotdeauna gasesc motive sa se planga.

Realismul este viziunea oamenilor despre viata bazata pe realitate prin fapte si date esentiale si obiective, fie ca sunt pozitive sau negative. Conceptul filosofic al realismulmui nu este insa asemanator, exprimand ca realitatea exista independent de constiinta oamenilor, actionand asupra lor. Asta presupune ca oamenii pot avea o perceptie deformata asupra realitatii, iar realitatea poate fi si altfel fata de cum o cunosc oamenii. Rezulta de aici ca realismul filosofic se traduce intr-o realitate metafizica, in vreme ce realismul ca viziune presupune ca oamenii realisti observa si cunosc aceeasi realitate ca ceilalti oameni, dar intr-un mod obiectiv.

Oamenii pesimisti spun de multe ori ca sunt doar realisti, avand impresia ca realitatea observata obiectiv are valori predominant negative. Desigur, unele cazuri pot fi adevarate, dar regulile pe care se bazeaza observatiile variaza de la om la om si depind foarte mult de experientele lor anterioare. Pesimismul nu admite deseori existenta unei parti pozitive a vietii, vazand-o ca pe o iluzie menita sa mentina interesul oamenilor activ. Si iarasi, unele cazuri pot fi adevarate, dar observatiile acestea sunt extrem de ipotetice si cazuale.

Realitatea perceputa de oameni este relativa. Oamenii se raporteaza la cunostintele lor si la experientele anterioare pentru a defini sau explica posibile situatii curente sau viitoare, chiar daca nu sunt siguri ca explicatia lor este consecventa sau obiectiva. Ideile oamenilor nu coincid cu realitatea si astfel, oamenii traiesc o drama. Dar realitatea nu se poate modifica pentru a coincide ideilor oamenilor. Oamenii trebuie sa faca eforturi pentru a modifica realitatea lor proprie, fie ca efectueaza schimbari in perceptia realitatii sau efectueaza schimbari in viata de zi cu zi, asupra propriei persoane si a mediului inconjurator.

Majoritatea oamenilor pesimisti se raporteaza la evenimentele nefericite din trecutul lor si au mereu regrete legate de deciziile lor sau sarcinile pe care nu le-au dus la bun-sfarsit. Cei care se considera realisti pot avea tendinta de a astepta ca mediul inconjurator sa se modifice astfel incat viziunea lor sa se schimbe. Insa realitatea nu are vointa sau rationament, astfel ca totul ramane la fel daca oamenii nu fac ceva sa schimbe situatia. Si cu siguranta pesimistii vor spune ca au facut tot ce puteau, iar realistii vor spune ca nu depinde de ei.

Dar adevarul este cu totul altul. Posibilitatile sunt infinite, asa ca oamenii nu fac niciodata tot ce le sta in putinta. Iar daca situatia nu ar depinde de oameni, ar insemna ca oamenii sunt simple obiecte, ceea ce ar fi absurd, pentru ca oamenii sunt cei care creaza situatiile, nu situatiile creeaza oameni. Insa oamenii refuza sa vada adevarul.

Pentru ei, exista doua categorii de lucruri: cele pe care le pot accepta pentru ca au un motiv, o explicatie sau un sens si cele pe care nu le pot accepta, indiferent daca au sau nu un motiv, o explicatie sau un sens. Uneori, adevarul face parte din prima categorie si oamenii il imbratiseaza. Dar se intampla ca adevarul sa nu fie mereu acceptabil, iar unele lucruri sa ii deranjeze pe oameni. Atunci, oamenii sunt in stare sa construiasca realitati alternative in care ei pot fi stapani sau chiar prizonieri, contand doar ca ceea ce cred ei sa fie plauzibil, sa aiba o explicatie aparenta, iar lucrurile sa aiba sens.

Pesimismul nu difera foarte mult de realism pentru ca in esenta, ambele sunt capabile de sau chiar orientate spre a vedea partile negative ale oricarei situatii. Dar oricare situatie are mai multe parti si poate fi perceputa diferit de catre cei care participa la ea sau pur si simplu o observa. Daca oamenii reusesc sa fie obiectivi sau nu conteaza prea putin. Problema este ca oamenii care privesc lucrurile intr-un anumit fel sunt ca si responsabili pentru cursul actiunilor, deoarece deciziile lor ii afecteaza si pe ceilalti chiar si atunci cand nu se implica sau considera ca nu au luat nici o decizie.

Este extrem de dificil ca oamenii sa inteleaga lucrurile si intamplarile din viata altei persoane. Nu detin aceeasi perspectiva si de multe ori nu detin nici macar o perspectiva obiectiva. Iar procesele din constiinta oamenilor difera atat de mult pentru fiecare persoana, incat oamenii au tendinta sa critice, sa judece si sa arate cu degetul chiar si persoanele care le-ar putea fi cele mai apropiate, dar ei nu stiu asta. Nu stiu ca aceste actiuni deranjeaza. Nu stiu adevarul, dar se grabesc sa traga concluzii. Nu le pasa de adevar, nu le pasa de oameni... le pasa doar de propriile persoane, de propriile interese, meschine sau nu.

Oamenii sunt egoisti, dar nu toti accepta asta. Realitatea aceasta este sumbra... dar in nici un caz pesimista sau realista. Este o realitate relativa pentru ca implica oamenii, dar este si o realitate absoluta pentru oamenii par sa devina din ce in ce mai indiferenti, mai egoisti si mai izolati de realitatea principiala, fundamentala. Pesimismul este doar o forma de a-si acorda o anumita atentie necuvenita, iar realismul este doar o forma de a se considera superiori. Adevaratii oameni nu se plang de realitate si nu ii impartasesc defectele. Ei accepta realitatea asa cum este si nu se tem sa isi modifice ideologia, sistemul de valori si asteptarile atunci cand ele nu mai corespund realitatii. Dar cum pot modifica oamenii totul raportandu-se la realitate, daca realitatea se raporteaza la oameni?