marți, 14 februarie 2012

Cronica Inutila

Intr-un decor feeric de iarna, cu zapada patrunsa pretutindeni, chiar si in gaurile din cele mai adanci buzunare, iar vantul ingheata chiar si lacrimile de crocodil aparute din senin pe chipul cuiva, calatorul singuratic, mergand la pas prin oras, este confruntat cu diverse peisaje si scene. Poate observa magazinele pline in care toti clientii cumpara aceleasi lucruri, poate observa oamenii grabiti de pe strada care alearga spre o destinatie necunoscuta, poate observa restaurantele pline in care cate un cuplu se aseaza la o masa sau poate alege sa mearga acasa daca nu ii place ceea ce observa.
Prin magazine, forfota se invarte intre casele de marcat si raioanele cu diverse articole. Cu totii vorbesc la telefon, incercand sa afle ce isi doreste cel sau cea de la capatul firului, sa afle daca au mai uitat ceva, daca au gresit alegand un produs sau daca a meritat efortul. Daca nu pot afla, mai arunca o privire prin cosurile de cumparaturi ale celorlalti, incercand sa isi faca o idee despre ce se cumpara, cat se cumpara sau daca se cumpara. Nervii se intind la limita acceptabilului, asa ca este usor ca orice miscare suspecta sa degenereze intr-un conflict. Dar asteptarea ia sfarsit odata cu iesirea din magazin si cu totii sunt multumiti ca au ales cadoul potrivit si au ocazia sa faca un gest frumos.
Oamenii grabiti pe strada alearga prin zapada catre diverse destinatii, de la coafor la cuibusorul lor de nebunii sau de la caldura si comfortul caselor lor catre restaurante, patinoare si alte facilitati care permit petrecerea timpului impreuna cu alte persoane. Si chiar daca este iarna si foarte frig afara, exista cateva industrii care functioneaza in ciuda zapezii care blocheaza drumurile, a ghetii care tine oamenii in casa de teama fracturilor sau a transporturilor care nu functioneaza oricum. Unele nu depind de acesti factori, cum ar fi patinoarele, care au nevoie doar de frig pentru a putea functiona. Si bineinteles, de cateva melodii care sa intretina atmosfera pe gheata. Altele insa, cum ar fi florariile sau restaurantele, par sa functioneze chiar si atunci cand orice altceva se inchide sau ramane fara materii prime. Asta, bineinteles, pentru ca nu duc lipsa de clienti. Fiecare cumpara flori, fiecare merge la restaurant si acapareaza impreuna cu o alta persoana cate o masa de unde nu se mai ridica ore intregi, provocand indignarea angajatilor si a celor care nu mai gasesc mese libere, fiecare se grabeste sa prinda cate un bilet la filmul acela pe care oricum l-a mai vazut de multe ori, dar are o semnificatie speciala si nu il poate rata.
Desigur, exista si oameni care se multumesc cu simple plimbari in parc. Pentru ca zapada si frigul nu inseamna nimic daca ai parte de companie placuta. Si daca se adauga si o floare si o bautura calda, totul devine si mai placut. Dar nu este totul numai lapte si miere, cum s-ar crede. Calatorul mai poate observa si efectele celor mentionate anterior... efecte nu tocmai fericite. De exemplu, cate o ea suparata ca a primit flori ofilite si o cutie de bomboane vechi, prea tari pentru dintii ei sensibili. Sau cate un el suparat ca in ciuda tuturor eforturilor lui, ea s-a incapatanat sa nu iasa din casa pe o asemenea vreme si sa il lase singur cu tot ce cumparase. Sau cate un cuplu in care fiecare ii reproseaza ceva celuilalt. Si daca ideal ar fi ca fiecare sa incerce sa rezolve situatia si sa se impace cu acel sarut-pecete, nu prea se intampla asa in toate situatiile si multe dintre toate eforturile acelea devin inutile, desi, in sine, pareau cel mai frumos gest posibil.
Toate acestea se desfasoare in ambianta sonora a melodiilor romantice si intr-un peisaj animat de zeci si sute de inimioare, ingerasi si alte imagini asociate iubirii. Da, este inca o data Ziua Indragostitilor... acea sarbatoare pagana care nu are nici o legatura cu iubirea, alta decat ca se foloseste de ea ca un pretext. Dar in ciuda acestui pretext, chiar daca ar trebui sa se sarbatoreasca iubirea, a ajuns doar un alt pretext pentru a face cadouri si a aprecia masura in care doua persoane se pretuiesc reciproc. Bineinteles, orice discrepanta conduce la rupturi, definitive sau nu. Si daca dragostea dispare... au mai murit si altii si nu a plans nimeni.

10 comentarii:

  1. Am lipsit zilele astea, a trebuit să-ți citesc ultimele postări și mi-a plăcut ce am citit :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A trebuit? cine zice?
      Ma bucur ca ti-au placut... dar nu esti obligata sa le citesti :)

      Ștergere
    2. Mă oblig singură, îmi place să te citesc, mă ții cu picioarele pe pământ, iar postările tale îmi amintesc, din când în când, de propriile situații în care mă aflu :)

      Ștergere
    3. Dar... eu sunt un simplu publicist. Ceea ce scriu eu sunt lucruri general stiute, nimic nou, de aici si "amintirile" legate de propriile tale situatii. Asa ca de ce as "tine cu picioarele pe pamant" pe cineva?

      Ștergere
    4. Păi, oamenii au tendința de a visa mult, chiar foarte mult, deseori uitând sau chiar ignorând adevărata situație în care se află.

      Ștergere
    5. Eu nu prea visez... probabil de-aia :)

      Ștergere