Personalitati Comerciale si Administratia Impresiei

Atunci cand oamenii sunt pusi in situatia de a face cunostinta, fie ca se intampla in cadrul unui grup, fie ca se intampla intr-un cadru intim, fiecare solicita informatii despre ceilalti si le ofera despre sine. Informatiile pot fi variate, personale sau oficiale, in functie de contextul in care persoanele fac cunostinta si de cat de mult sunt dispuse sa dezvaluie despre ele. Iar o mare parte dintre aceste informatii pot fi extrem de importante fiecare in sinea lor, deoarce oamenii se bazeaza pe unele principii si idei.

Toate acestea determina oamenii sa aiba tot timpul grija de impresia care o creeaza celorlalti. Se imbraca intr-un anumit fel, isi schimba aspectul fizic, urmeaza anumite concepte si tendinte si incearca sa se integreze in anumite grupuri. Cei care ii observa ii pot clasifica bazandu-se pe aceste criterii si pe altele asemanatoare, chiar daca de multe ori nu sunt obiective. Apar stereotipiile si prejudecatile care ii defavorizeaza pe oameni. Cunoscand aceste lucruri, ei incep sa joace un rol, precum niste actori, pentru a se putea promova si a crea impresia dorita despre ei.

Ca actori, oamenii isi asuma o sarcina dificila. Fiecare discrepanta sau scapare in jocul lor teatral poate distruge intr-o clipa tot ce construisera pana atunci cu multa munca, astfel ca greselile sunt foarte costisitoare si fiecare observator este un pericol in sine pentru actorul care incearca sa impresioneze. Ceilalti au tendinta de a profita de orice ezitare sau slabiciune, exploatand orice defect sau eroare pe care le descopera sau cred ca le descopera. Tot ce descopera poate fi folosit fie pentru a obtine beneficii, fie pentru a distruge pur si simplu reputatia acelei persoane prin raspandirea de zvonuri. Asta pentru ca oamenii isi promoveaza de cele mai multe ori o personalitate comerciala, cu utilitati si calitati pentru ceilalti, personalitate care sa ii faca placuti si apreciati.

Desigur, o singura personalitate comerciala nu este de ajuns pentru o audienta vasta, caci fiecare observator cauta ceva diferit dintr-un punct de vedere diferit. Chiar daca unele cautari coincid, succesul nu poate fi garantat doar de simple coincidente. Un actor bun trebuie sa fie talentat, dar si priceput. Trebuie sa fie discret, dar deschis cand este cazul. Trebuie sa fie calculat, dar sa se poata descurca in situatii neprevazute. Trebuie sa fie rational, dar sa stie sa se lase condus de impulsivitate cand are nevoie. Trebuie sa se impuna, dar sa stie si sa urmeze scenariile altora. Trebuie sa se retraga in culise pentru a-si regandi scenariul, dar sa fie destul de rapid incat absenta lui sa nu genereze pierderea interesului.

Astfel, actorul isi promoveaza laturile pozitive si creeaza o personalitate comerciala, administrand direct impresia pe care ceilalti o vor avea despre el. De cele mai multe ori, timpul pe care il are este destul de scurt, astfel ca trebuie sa fie foarte eficient in alegerea rolului pe care il va juca. Pentru ca actorul se poarta diferit cu ceilalti, in functie de cat de importanti sunt acei ceilalti pentru el. Isi creeaza masti, fiindu-i mai simplu sa aleaga una dintre ele in circumstantele potrivite decat sa creeze cate un scenariu pentru fiecare situatie si apoi sa riste prea multe informatii pe care nu le poate retine despre rolurile sale. Iar ceilalti sunt fie incantati de masti, fie repugnati.

Totusi, oamenii nu au mereu nevoie sa creeze o impresie favorabila despre ei. Uneori au nevoie de situatia opusa, in care vor sa respinga anumiti observatori din audienta care nu prezinta interes pentru ei. Asta pentru ca desi actori, oamenii raman si observatori. Si chiar daca incearca sa creeze o impresie despre ei, nu inseamna ca nu isi pot forma, la randul lor, o impresie despre ceilalti, poate la fel de injusta si bazata pe stereotipii si prejudecati sau poate extrem de obiectiva, bazata pe analiza atenta si priceputa a informatiilor despre ceilalti. Se ajunge la un joc permanent de idei, in care fiecare informatie noua poate constitui un inceput sau un sfarsit, o bucurie sau o tristete, o incantare sau o dezamagire.

Audienta vasta nu presupune neaparat succesul unui actor. Observatorii pot fi multi, dar nu la fel de incantati de prestatie. Unii devin fani ai actorului pe care il urmaresc de fiecare data cu placere, altii devin critici inversunati desi il urmaresc poate cu aceeasi – sau si mai multa – placere. In spectacolul acesta teatral, adevarul devine dificil de evidentiat si se ajunge in situatia in care chiar daca este prezentat, este neverosimil. Asta pentru ca si observatorii sunt actori la randul lor si stiu ca nu trebuie sa se lase convinsi de orice reprezentatie scenica, ci sa caute esenta ei. Insa multi iau totul asa cum este si refuza sa caute adevarul, ceea ce confera un anumit succes actorilor.

Unii sunt perfectionisti, asa ca vor cauta intotdeauna sa isi imbunatateasca rolul si totodata, sa aiba o audienta selectiva. Altii se vor multumi cu reusitele trecatoare, care sa le asigure un minim de satisfactie. Pragmatismul sau idealismul alterneaza in motivatiile lor, in functie de nevoie. Unele reprezentatii deschid usa catre posibilitati infinite, altele o inchid pentru totdeauna in fata observatorilor categorici. Ele pot fi extrem de elaborate si prelucrate, precum un rol pe o perioada indelungata, menit sa creeze oportunitati diverse, sau pot fi extrem de sincere si de simple, precum un banal zambet aruncat unui trecator pe strada. Si de multe ori, efectul acelui zambet este mai puternic si mai persistent decat oricare alta constructie de impresii si idei generate de oameni de-a lungul unei perioade.

Actorii nu stiu niciodata exact cat de mult pot juca un rol. Pot incepe din prima clipa si sfarsi in cea de-a doua sau pot incepe din cea de-a doua si continua la nesfarsit. Cheia succesului nu este nici sinceritatea, nici talentul, nici priceperea, nici audienta. Nu exista o reteta care sa ii asigure pe oameni ca personalitatea lor comerciala este cea mai buna si va atrage cei mai multi admiratori, asa ca administratia impresiei nu se bazeaza pe nimic din toate acestea. Cea mai mare provocare si totodata cheia succesului o reprezinta insasi hazardul. Caci, de ce nu, poti sti cum sa te descurci cu oricine, in orice situatie, dar nu poti sti niciodata care va fi urmatoarea situatie in care vei fi pus.