Iubire Imposibila

Intr-o vara, de demult, o bufnita se imprietenise cu o pisica. Aterizase in curtea din spatele casei in care locuia pisica, iar de atunci se admireau reciproc. Pisica ii admira zborul silentios, iar bufnita aprecia gratia cu care se misca pisica. In fiecare zi, bufnita urmarea pisica, stand ascunsa printre ramuri. Ii veghea somnul sau ii anticipa toate drumurile pisicii pana in gradina, printre flori, alergand dupa toate pasarile si fluturii sau pur si simplu bucurandu-se de soare. Noaptea mergeau la vanatoare impreuna si se furisau printre umbre intr-o liniste deplina. Iar cand oboseau, adormeau impreuna pe ramura lor preferata din nucul batran. Zile si nopti intregi cele doua erau de nedespartit.

In timp, bufnita se indragostise de pisica. Era cel mai curios animal pe care il intalnise pana atunci, dar in acelasi timp si cel mai intrigant. Nu intelegea cum putea sari pisica la inaltimi pe care numai zborul parea sa le faca posibile sau sa aterizeze intotdeauna in picioare, fara sa aiba aripi. Era o prezenta incantatoare prin gratia miscarilor ei si abilitatea de a surprinde in orice moment, in cele mai neasteptate locuri. Dar cel mai important, avea acei ochi minunati pe care nu ii mai intalnise la nimeni pana atunci. Iar cand o privea in ochi, inima bufnitei ardea pur si simplu si se topea.

Intr-o zi, bufnita prinse curaj si ii spuse pisicii tot ce simtea pentru ea. Ii povesti despre toate zilele in care o urmarise si toate acele lucruri minunate pe care le observase din umbra. Ii povesti si despre inima ei care ardea in flacari cand se uita in ochii ei sau ii iesea din piept cand era langa pisica. Ii povesti si despre cum credea ca ea si pisica se completeaza reciproc, fiind vanatoare abile si prietene bune, avand fiecare ce ii lipsea celeilalte. Si apoi... intreba pisica despre ce simte pentru ea. Dupa ce o ascultase atent, fata pisicii devenise grava. Ii spuse in cateva cuvinte, rasucindu-si mustatile, ca totusi, era o pisica, iar bufnita era bufnita. Desi erau prietene, nu putea exista mai mult intre ele. Pur si simplu nu erau menite sa fie impreuna. Ii spuse ca se va mai gandi, ca nu ar fi vrut ca bufnita sa sufere si ca poate, candva, vor fi avut sansa sa fie impreuna.

Biata bufnita, auzind toate acele lucruri, mai avea putin si s-ar fi jumulit singura, plangandu-si soarta. Cu toate acestea, ramase puternica si se hotari sa nu ii arate pisicii ca era trista. Daca putea fi macar prietena cu pisica, ii era de ajuns. Si apoi, pisica ii lasase o sansa, o usa intredeschisa intre ea si fericire. Asa ca de multe ori visa cu ochii deschisi cum ea si pisica ar fi locuit impreuna in vreo scorbura mare si calduroasa, implinindu-si toate dorintele si fiind fericite impreuna.

Odata cu venirea toamnei, prin curtea si gradina in care bufnita si pisica erau de nedespartit, incepu sa isi faca aparitia un motan. Timid la inceput, statea ascuns si le urmarea, fascinat de jocurile lor. Mai tarziu ceru permisiunea sa le insoteasca. Bufnita il ignora si ar fi vrut ca si pisica sa il ignore. Dar pisica, desi indiferenta la inceput, nu il putea refuza. Ba chiar ajunse sa ii acorde mai multa atentie motanului decat bufnitei. Cand au inceput ploile, pisica si motanul s-au refugiat in casa, in vreme ce bufnita ramase afara, in nucul batran si plin de amintiri.

In prima zi cu soare, frunzele galbene si rosiatice aminteau inca de ploile abia cazute in caderea lor lenta si trista. Printre ele, pisica si motanul paseau impreuna, oprindu-se din cand in cand sa se mangaie si sa se sarute. Deasupra lor, in nucul batran, bufnita isi jura ca de atunci incolo nu va mai iubi niciodata si nu va mai admira nici un animal, oricat de frumos ar fi. Ar fi vrut sa isi smulga inima din piept si sa le-o arunce celor doi indragostiti, dar nu putea. Se multumi doar sa o impietreasca si sa isi strice vederea. Iar de atunci, bufnita zboara singura din copac in copac pe timp de noapte, iar ziua sta ascunsa. In fiecare noapte se poate auzi cum inca mai plange dupa iubirea ei, in vreme ce pisica este la fel de atenta sau respingatoare cu cei din jurul ei si se bucura de viata in continuare.