Despre Fericire sau Descoperiri Depasite

Se intampla uneori sa cunoastem oameni care reusesc sa ne aduca zambetul pe buze. Si fac asta fie pentru ca noi le cerem sa o faca, fie pentru ca, pur si simplu, ne place personalitatea lor si ceea ce se intampla atunci cand suntem alaturi de ei. Dar pana sa cunoastem astfel de persoane, trebuie sa ne descurcam cu ceea ce avem deja. Si poate fi destul de dificil.

In cazul relatiilor cu ceilalti, oamenii isi pot crea sau nu asteptari. In functie de nivelul lor de experienta, de cunostinte sau de conceptiile lor, se pot intelege... sau nu. Atunci cand isi creeaza asteptari, oamenii isi asuma si riscurile de a fi dezamagiti pentru fiecare caz in parte. Unii si le asuma constient, altii si le asuma fara sa realizeze, iar atunci cand se vad dezamagiti, constientizeaza, la randul lor, riscurile. Sau, din contra, ii invinovatesc in totalitate pe cei care i-au dezamagit. Atunci cand reusesc sa se puna de acord cu ceilalti, oamenii pot colabora pentru o perioada, mai lunga sau mai scurta, in functie de natura ei. Colaborarea se poate incheia de comun acord sau din contra, in functie de decizia uneia dintre parti, atunci cand isi doreste sau atunci cand cealalta parte isi doreste mai mult de la acea colaborare. In general, oamenii se inteleg bine pana cand apare atasamentul intre ei, de o parte sau de alta, pentru ca atunci aleg sa sfarseasca acea colaborare care ii tine uniti pentru o perioada sau pur si simplu nu se mai pot pune de acord in toate privintele, chiar daca acea colaborare continua.

In cazul in care nu au relatii cu alti oameni care sa le aduca fericire, oamenii sunt obligati sa se descurce cum pot. Se ajuta fie de filosofii si concepte de viata pozitive, fie de bucuriile marunte ale ei, cum ar fi razele soarelui, stropii de ploaie, fulgii de zapada etc. Incearca sa re refugieze intr-un plan care sa le aduca satisfactie, cum ar fi o arta, o profesie si cariera, o pasiune neobisnuita sau pur si simplu o activitate care sa ii faca sa zambeasca fara a se gandi la situatia lor. Insa toate acestea functioneaza pentru o perioada destul de scurta, pentru ca apoi oamenii fie uita sa se bucure de lucrurile care ii fac sa zambeasca, fie nu se ocupa destul timp incat sa se tina departe de gandurile si ideile negative.

S-ar spune ca oamenii au totul in sine, atat fericirea pe care le-o aduc ceilalti, cat si fericirea pe care si-o pot crea singuri, fara ajutorul lor. Insa aceasta „descoperire” este de fapt, o simpla idee pozitiva, aflata de atiatia altii, care nu ii ajuta cu nimic. Chiar daca oamenii sunt constienti ca trebuie sa caute resursele inauntrul lor inainte de a le cauta in mediul inconjurator, cei mai multi nefericiti aleg sa isi refuze orice merit, calitate sau aspect pozitiv legat de propria persoana. Astfel de refuzuri conduc, in timp, la o personalitate statornica, decisa, dar extrem de defectuoasa. Si cu toate ca este un fapt cunoscut, cei nefericiti il ignora. Aleg sa urmeze o rutina care ii pune in aceleasi situatii de fiecare data, iar apoi se plang despre cat de nefericiti sunt si cum nu se poate schimba viata lor. Asteapta uneori justificabil ajutor extern, alteori injustificabil un miracol, cand tot ceea ce ar trebui sa faca ar fi sa se dezica pur si simplu de personalitatea lor negativa si conceptiile si ideile ei. Sa iasa putin din rutina lor zilnica, cum ar fi sa mearga la o plimbare intr-o dimineata insorita in loc sa doarma pana la amiaza, chiar daca e duminica si nu pare o idee buna. Sa se bucure mai putin de ceea ce obtin de la ceilalti prin cerinte sau asteptari si sa se bucure mai mult de simpla lor prezenta in viata lor. Adevarata fericire nu este aceeasi pentru toti, dar asta nu inseamna ca nu o pot obtine cu totii.