sâmbătă, 11 februarie 2012

Observatii

Se intampla des sa ii etichetam pe cei din jur, nimeni nu poate nega asta. Cu totii ne uitam la cineva si spunem ca este intr-un anume fel bazandu-ne pe simpla aparitie, stilul persoanei respective sau chiar fizionomia. De multe ori, aceste etichete sunt inofensive si elogioase, observand frumusetea persoanei respective, gusturile ei sau diverse alte aspecte. Insa etichetele creeaza si pagube, pentru ca pot fi si critice sau de-a dreptul meschine.
Poate la fel de des se intampla sa fim etichetati si ridiculizati de cei care ne observa. Si atunci ni se pare injust, uitand ca si noi, la randul nostru, suntem nedrepti cu altii. Sau cand suntem laudati, cautam un interes ascuns in spatele acelor cuvinte, uitand ca exista si oameni care chiar admira frumosul. Asa ca de cele mai multe ori, si unii, si altii se feresc sa isi exprime gandurile si sentimentele din teama de a nu fi ridicoli sau ridiculizati.
Ca observator, ai avantajul de a te simti in siguranta, in afara situatiei, pe marginea actiunii si impartial in opiniile tale. Ti se pare ca esti incoruptibil, iar observatiile tale sunt exacte si adevarate pentru ca stii bine ce fac cei pe care ii observi si de ce fac astfel. Nimic mai gresit! Ca observator, nu faci altceva decat sa iti pierzi timpul degeaba daca tot ce vrei este sa iti impartasesti opiniile cu altii, fie ca sunt cei pe care ii observi sau altii care observa si ei.
Oamenii pot avea mii de motive pentru a face un lucru. Sau pot avea mii de motive pentru a nu-l face. Si chiar daca cei mai multi se vor lasa purtati de val si vor actiona in conformitate, exista si unii care desi au mii de motive pentru a face un lucru, nu il vor face. Abia atunci apare adevarata observare. Pentru ca cel mai important nu este sa afli „de ce”, ci sa afli „de ce nu”. Si odata ce ai aflat, sa ii convingi si pe ceilalti ca ceea ce ai aflat este corect. Atunci intervine adevarata impartasire de idei si opinii, pentru ca fiecare le are pe ale lui si este greu de convins ca poate fi si altfel.
Cu totii ne aparam ideile si convingerile, poate din orgoliu sau poate dintr-o convingere extrema ca sunt singurele adevarate si corecte. Totodata, nu ne putem apara in fata prejudecatilor celorlalti pentru ca oricat am incerca, nu putem multumi pe toata lumea. Se poarta un razboi continuu intre observatori si cei observati. Primii incearca sa fie cat mai aproape de adevar, ceilalti incearca sa fie cat mai simpatizati astfel incat sa aiba acces la cat mai multe oportunitati. Iar atunci cand cineva are o parere, este foarte probabil sa o modeleze si sa o prelucreze astfel incat sa coincida cu parerea cat mai multor persoane.
Oamenii sunt ca albinele sau furnicile. Daca au ceva de facut, ceva pentru care sa lupte sau pentru care sa munceasca, vor muri fericiti facand acele lucruri pentru ca se vor simti motivati. Vor crede ca a meritat pe deplin, chiar daca in realitate nu au servit nici un scop cu adevarat util. Dar impresia lor va fi intotdeauna ca au facut ceea ce trebuia, pana cand, intr-o zi, isi vor pune intrebari. Iar atunci, raspunsul va fi unul singur: totul este relativ, asa ca nu poti castiga nici ca observator, nici ca observat.
Munca te poate elibera, dar tot munca te poate inlantui. Orice scop poate fi util sau inutil, bun sau rau, in functie de cine si cum il priveste. Iar daca iti pasa mai mult de cine si cum te priveste, ai pierdut din start orice. La fel si daca planul tau da gres din cauza aparitiei cuiva sau a unui eveniment neasteptat. Este curios cum isi construiesc cu totii mici lumi perfecte in jurul convingerilor si ideilor lor, construind din observatii asupra celorlalti si din idei sau sfaturi adunate de pe oriunde au parut utile. Iar atunci cand oamenii pierd totul din cauza cuiva sau a ceva, se vor retrage pe margine ca observatori si vor uri totul si pe toata lumea. Dar nimeni nu va mai tine cont de observatiile lor.

8 comentarii:

  1. Nu se întâmplă des să îi „etichetăm” pe cei din jurul nostru, o facem tot timpul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Voiam sa mai las o urma de speranta...

      Ștergere
    2. Măi, o urmă de speranță mai e, pentru că nu toți o facem, spre fericirea noastră.

      Ștergere
    3. Pai da... asa ca de ce sa nu o pastram?

      Ștergere
  2. Mereu aparentele sunt mai importante decat realitatea,din pacate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru mine nu. Adica, sunt importante si aparentele, dar imi bazez concluziile pe fapte si interactiuni, nu pe opinii si prezumtii :)

      Ștergere
  3. Hmm..este atat de simplu sa te asezi pe scaunul situat in coltul unei camere pline de persoane si sa observi atatea tipuri de caracter,personalitate,comportament si spre finalul petrecerii sa-ti formezi o parere despre fiecare in parte.Dar nu este intotdeauna corect pentru ca te bazezi pe niste aparente.Iar ele inseala de cele mai multe ori.Oamenii au devenit prea superficiali si se rezuma sa fie niste observatori.
    In schimb, ca cel observat este atat de greu pentru ca primesti din toate partile complimente,critici,injurii etc (depinde de situatie).Multi se complac in a fi observatori si ei cred ca asta ar face ca totul sa devina mai simplu considerandu-se chiar mari cunoscatori in caracterele oamenilor.Dar de cele mai multe ori..isi formeaza idei eronate.Afla mai tarziu..si culmea..ca nu regreta.:) Isi vad de viata lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai grea partea cu a-si vedea de viata lor. Ca sa-si vada de viata lor, se uita mereu la vietile altora. Isi formeaza un stil imprumutat sau din contra, original, dar au nevoie de informatii de la ceilalti.

      Ștergere