Prima Iubire

Prima iubire este cea mai importanta din viata oricui pentru ca este exact aceea care nu se uita niciodata. Cazul ideal ar fi ca nu se uita pentru ca este si prima, si ultima. Insa realitatea nu este niciodata ideala, asa ca cele mai multe „prime iubiri” se sfarsesc intotdeauna mult prea repede, mult prea brusc, mult prea dur si mult prea trist. Din cauza aceasta, lasa urme care persista atat de mult in timp, incat nu pot fi uitate niciodata. Cel putin nu de catre persoanele care chiar au convingerea ca au iubit.

Poate ca prima iubire nu este intotdeauna iubire. Poate ca este doar acea impresie profunda pe care o lasa o persoana de care ne atasam atat de mult, incat nu putem numi acel atasament altfel decat „iubire”. Si cumva, oamenii au nevoie sa isi confirme anumite convingeri tocmai pentru ca daca nu si le-ar confirma, ar parea total lipsiti de ratiune. De aceea este mai usor sa spuna ca iubesc pe cineva decat sa spuna ca au nevoie de acea persoana pentru ca acea persoana le ofera, la momentul respectiv, ceva ce nu le-a mai oferit nimeni pana atunci.

Poate ca prima persoana iubita nu este intotdeauna si cea mai speciala. Poate ca este doar nevoia oamenilor de a crea o aura de importanta in jurul ei, o serie de caracteristici unice pe care le atribuie acelei persoane astfel incat atasamentul lor fata de acea persoana sa para justificat, iar iubirea pe care o pretind sa para reala si incontestabila. Cumva, iubirea pare mai acceptabila decat nevoia pentru ca nevoia ar genera impresia de fragilitate si dependenta, in vreme ce iubirea pare nobila si genereaza impresia de reciprocitate.

Poate ca prima iubire pe care o simtim noi nu este si prima iubire pe care o simt persoanele pe care le iubim. Asta ne face oarecum mai naivi si mai lipsiti de aparare in fata unui eventual refuz sau a unei eventuale dezamagiri. Ele sunt posibile, dar pot fi si evitate. Si atunci cand prima iubire dureaza, are tendinta sa fie mai destructiva si mai avida de resurse emotionale. Pentru ca cei care iubesc pentru prima data incearca sa se implice si sa se dedice cu toata fiinta, tocmai pentru a convinge pe toata lumea ca ei chiar iubesc si stiu ce este iubirea. Asta pe cand ei doar invata sa iubeasca, de fapt.

Poate ca prima iubire este, pana la urma, iubire cu adevarat, fie ca dureaza sau nu. Daca ii invata ceva sau nu pe oameni, depinde doar de ei. Fiecare priveste situatiile din punctul lui de vedere si este posibil ca cel care iubeste pentru prima data sa considere ca a iubit in vreme ce persoana pe care a iubit-o sa considere ca nu a fost iubire. Si daca a fost doar o obsesie sau chiar iubire, nu poate sti nimeni exact, pentru ca adevarul este intotdeauna la mijloc – asta daca exista, in fond, vreun adevar.

Iubirea este ironica: vesela si trista, comica si tragica in acelasi timp. Dar nu actioneaza dupa vointa proprie. Oamenii sunt cei care o incheie tragic sau o continua comic. Tot ei sunt cei care stabilesc daca este iubire sau nu. Aleg sa invete din ea sau aleg sa considere ca stiu totul despre ea. Ar putea foarte bine sa fie fericiti impreuna. Pentru ca iubirea, de ce nu, presupune uneori si ca unul sa iubeasca iar celalalt sa se lase iubit, ceea ce ar multumi ambii parteneri, chiar si pentru o prima iubire, indiferent daca este prima pentru amandoi sau doar pentru unul dintre ei. Atasamentul ar apare oricum, astfel ca in timp ar putea iubi amandoi.

Dar la fel apar si orgolii, egoism, amagiri si cate altele care nu au nimic in comun cu iubirea, ci doar cu oamenii. Insa ei le atribuie inconstient iubirii. Toate acestea, dar si altele fac ca prima iubire sa nu fie altceva decat o experienta nefasta care nu poate fi uitata, ca un fel de lectie amara pe care viata o ofera tuturor celor naivi in ideea ca nu vor repeta aceleasi greseli. Unii invata ceva, dar cei mai multi isi admira atat de mult cicatricile lasate de prima iubire, incat uita sa mai iubeasca vreodata cu adevarat...