„Doamnelor si domnilor, bine ati venit! Veti asista la un spectacol extraordinar pus in scena de catre talentele noastre incontestabile, cele pe care le admirati cu stupoare sau ropote de aplauze de fiecare data. Va rugam sa va asezati comfortabil si sa va pregatiti pentru magnifica experienta!
In programul acestui spectacol, primul numar pe lista este o incontestabila dresura de purici! Dresorii, doi la numar, va vor arata cum se educa puricii si cat de ascultatori pot fi ei. Veti vedea multe acrobatii riscante, multe momente induiosatoare, pedepse si recompense pe masura prestatiilor si multe alte surprize.
Al doilea numar pe lista este „Scoala Maimutelor”. Cele mai simpatice maimute, dar si cele mai zvapaiate va vor prezenta cunostintele lor disciplinare sau, din contra, indisciplina lor totala. Un numar dramatic, dar si plin de amuzament, cu exercitii dificile si rasturnari de situatii.
Al treilea numar pe lista apartine celebrului cuplu de clovni Pierrot si Columbina, dar si a amantului Arlequin. Vesnic-indragostitii vor avea parte de noi peripetii in tumultoasa lor viata sentimentala. Se vor desparti? Vor ramane uniti? Va invitam sa aflati!
Urmatorul numar pe lista prezinta trapezistii in actiune. Un numar plin de suspans si intamplari curioase, o lupta pe viata si pe moarte pentru a prinde cel mai bun loc si atentia spectatorilor. Acest numar va fi completat de mersul pe sarma – atentieee – fara plasa de siguranta!
Vor urma: omul ghiulea, care se va arunca singur dintr-un tun la viteze ametitoare; curiozitatea naturii, femeia cu mustata; prietenii lui Poc, piticii rautaciosi vesnic pusi pe harta; cumplitul cutitar rus, Igor, care o va lua la tinta pe frumoasa Natasa; tragicul si batranul clovn, Poc, cel mai trist dintre oameni; magicianul Faun, cel care va va lua ochii prin numerele sale cu adevarat magice; dresuri de animale care va vor uimi cu agilitatea, dar si dociliatea lor; toate acestea si multe alte surprize! Va invitam acum sa urmariti spectacolul.”
Si astfel se desfasoara viata. Un numar de magie care da viata unui om; o dresura de purici care il poate –sau nu – invata ceva in cei sapte ani de acasa; o scoala a maimutelor in care fiecare maimuta isi alege calea ei; o comedie neagra a primelor iubiri care poate ravasi sufletul si inima; un numar periculos de acrobatii si mers pe sarma prin cariera si familie, fara plasa de siguranta; aventurile de o noapte sau mai multe care infig cutite reci in inimile infierbantate de iubire; spectacolul sordid al batranetii care ii amuza pe cei tineri; micile scamatorii si trucuri care te ajuta sa treci mai departe uitand sau minimizand problemele; diverse dresuri de animale si lupte cu cei care ar trebui sa fie prieteni, dar se dovedesc cei mai mari dusmani.
Omul isi asuma toate aceste roluri si multe altele, fortat de imprejurari sau manat de propria dorinta. Ca oricare dintre protagonistii circului, este trist pentru viata mizera pe care o duce, bataia de joc a tuturor, amuzamentul spectatorilor, dar totodata vesel pentru ca reuseste sa aduca zambete pe buze si sa starneasca rasul lor. Se arunca din tun cu toata viteza inainte pentru ca are ambitie, speranta sau pur si simplu optimism. Insa de multe ori este privit ca o femeie cu mustata, o curiozitate, o ciudatenie, poate chiar un monstru. Lui nu ii pasa, stie ca spectacolul trebuie sa continue, iar publicul trebuie sa aplaude. Asa ca se straduieste sa ramana in echilibru, pasind pe sarma taioasa si rece sau se straduieste sa se agate de urmatorul leagan. Iar atunci cand cortina cade, singura mangaiere este aceea de a-si fi dus spectacolul la bun sfarsit, chiar daca a fost cel mai greu de pana atunci.
Dar cat de amuzant mai este un circ trist care dispare odata cu spectacolul, de fiecare data altul? Mastile cad, machiajul se spala, parul se aranjeaza, animalele se calmeaza, dar sufletul se rupe si nu poate fi reparat. Intr-un joc orb, mut si surd, de lumini si umbre, sunete si tacere, magie si realitate, comedie si tragedie, oamenii depind de spectatorii lor. Daca ei nu aplauda, totul a fost in van. Daca ei aplauda, totul trebuie sa continue si mai convingator. Insa intrebarea este: circarii traiesc pentru ei sau traiesc pentru altii?
Îmi place cum ai comparat viața oamenilor cu cea a unor circari. După părerea mea, ca să îți răspund la întrebare, mi se pare că circarii trăiesc pentru ei, nu pentru entuziasmul și curiozitatea audienței. Odată ce machiajul se duce și costumele sunt aruncate în aceeași ladă pe care o poartă cu ei peste tot, acești oameni sunt prinși într-un fel de univers al lor.
RăspundețiȘtergereIncepusem sa ma tem ca ti-ai pierdut interesul pentru blogul meu. Ma bucur ca iti place eufemismul meu. Nu stiu cat de mult lumea lor se imparte intre ei si publicul lor, poate ca ei traiesc pentru ei, dar fara public nu ar exista.
ȘtergereNici vorbă! Îl citesc tot timpul, dragul meu :D întâmplarea face deseori să nu am timp să mai și răspund, dar de citit, lecturez cu plăcere tot timpul ^^
ȘtergereAm evoluat? "dragul meu"? :D
ȘtergereStiu cum e, mi se mai intampla si mie sa nu am timp sa comentez tot ceea ce citesc. Tu cand vei reveni? mi-e dor de scrierile tale :)
Probabil când mă voi simți bine în propria-mi piele :)
ȘtergereOf... bine atunci, te astept...
ȘtergereS-ar putea mai curând de cât mă aștept și eu, dar am să văd :D
ȘtergereConteaza mai putin cand si mai mult cum :)
Ștergere