De la bun inceput, trebuie sa va avertizez ca acest articol nu este pentru cititorii mei obisnuiti. Am scris atat de mult despre prietenie, incat ma plictiseste si pe mine subiectul. Dar am vrut sa aduc contributia mea pentru tema concursului Blog Power, ca sa nu vorbim doar in termeni frumosi si siroposi despre acest termen, „prietenia”.
In primul rand, sa va spun ce inseamna prietenia. Si nu, nu am sa citez vreun dictionar sofisticat sau vreun tratat de psihologie. Adevarata prietenie inseamna un singur suflet care traieste in doua corpuri, indiferent de distanta care le desparte, perioada de timp in care s-au cunoscut si cu atat mai mult durata in care au fost unite de aceasta relatie. Dar adevarata prietenie inseamna si sacrificii, intelegere, respect, sinceritate, loialitate, deschidere, empatie si multe altele.
Atunci cand cunosti o persoana cu care te intelegi bine, nu iti va spune nimeni despre zilele intregi in care nu va veti vorbi pentru ca v-ati certat din cine stie ce motiv stupid. Nu iti va spune nimeni despre orele intregi in care vei incerca sa ii explici ca lucrul acela urat pe care l-ai zis a sunat mult mai urat decat ar fi trebuit si ai fi vrut sa spui altceva. Nu iti va spune nimeni despre multele dureri si doruri pe care le vei simti cand persoana aceea iti va lipsi sau iti va spune lucruri nu prea frumoase despre tine.
Prietenii sunt greu de gasit. E greu sa gasesti o persoana care sa nu te critice la prima vedere si care sa nu rada de tine pentru orice detaliu care i se pare nepotrivit. E greu sa gasesti o persoana care sa nu iti puna etichete doar pentru ca asa face toata lumea. E greu sa gasesti o persoana care sa vada dincolo de toate aparentele si toate mastile pe care le-ai putea afisa. Dar cel mai greu este sa gasesti o persoana care sa iti vada sufletul asa cum este si sa il potriveasca cu al ei. Unii spun ca e noroc atunci cand se intampla, altii spun ca e destin... dar mie imi place sa cred ca este sinceritate, loialitate si mai ales, o inima deschisa – si de o parte, si de cealalta.
Prietenii sunt si greu de pastrat. E greu sa accepti o persoana asa cum este, cu toate defectele si calitatile ei. E greu sa intelegi o persoana care nu face intotdeauna ceea ce ar fi logic sau impus. E greu sa comunici cu o persoana in momentele in care vrea sa fie singura. E greu sa te intelegi cu o persoana la fel de bine in momentele dificile ca si in cele fericite. E greu sa imparti totul cu o persoana cand iti este teama sa dezvalui totul despre tine. E greu sa nu judeci o persoana atunci cand toate aparentele iti indica sa faci asta. E greu sa fii acolo pentru o persoana in toate momentele in care ea are nevoie de tine. E greu sa mentii legatura cu o persoana atunci cand ai prioritati si obligatii care nu iti lasa prea mult timp liber. Unii spun ca daca reusesti, inseamna ca esti prietenul perfect, altii spun ca ar trebui sa te inteleaga si persoana respectiva... dar mie imi place sa cred ca fiecare are propriile atribute si prioritati si cu ceva eforturi sustinute se pot impaca.
Are prietenia termen de valabilitate? Filosofic sau teoretic, nu are. Dar in realitate, prietenia expira atunci cand prioritatile se modifica intr-atat incat nu mai este nevoie de ea. Apare o persoana noua, prietena sau iubita, un loc de munca nou, poate chiar o mutare in alta localitate sau tara... iar prietenia, oricat de buna sau veche, are mari sanse sa isi piarda sensul si valoarea in favoarea noilor circumstante.
Poate distruge distanta anii de ganduri impartasite cu o persoana? In general, nu... prietenii care discuta mult o vor face si la distanta, chiar daca se ingreuneaza conditiile de comunicare. Dar distanta, coroborata cu modificarea prioritatilor, este alta poveste. Atunci cand scade timpul liber necesar comunicarii la distanta cu un prieten, scade si dispozitia pentru discutiile cu acea persoana. Iar in timp se pot rari acele discutii pana la... deloc, daca se supara oamenii.
Cat valoreaza ego-ul si orgoliul intr-o relatie de prietenie? Enorm, as spune eu. Atunci cand oamenii sunt nemultumiti, nu prea mai tin cont de calitatea persoanei care ii nemultumeste. A rani ego-ul sau orgoliul cuiva te transforma in principalul inamic al acelei persoane si nu sunt multe sanse sa iti „rascumperi” greseala/greselile. Oamenilor le plac prietenii tocmai pentru ca ii accepta asa cum sunt, hranindu-le ego-ul sau orgoliul, facandu-i sa se simta bine cu ei insisi, asa cum sunt, aparandu-i de criticile si prejudecatile majoritatii. Dar in momentul in care ego-ul sau orgoliul cuiva se simte amenintat, cel mai bun prieten al sau nu este cu nimic mai presus decat acele persoane malitioase care isi urmaresc doar propriul interes. Iar asta poate atrage dupa sine si alte invinuiri sau atribuiri ale unor insusiri negative.
Oamenii nu uita usor prietenia, dar uita usor ca cineva le-a fost prieten atunci cand interesul le cere asta. Poti ajuta o persoana de un infinit de ori, daca nu o ajuti atunci cand considera ca are cea mai multa nevoie, nu esti un prieten bun. Poti fi cel mai bun prieten din lume, dar daca spui ceva care deranjeaza, tocmai ti-ai anulat aceasta calitate. Si oricat de bun ai fi pentru o persoana, cand apare cineva mai bun, de cele mai multe ori esti dat la o parte in favoarea acelei persoane. Poate ca multi ati spune ca cei care fac aceste lucruri nu se pot numi „prieteni”. Asta pe hartie, pentru ca in realitate, in cele mai multe cazuri, acestea sunt prieteniile si felul in care se manifesta ele. Probabil ca cei care mentin prietenia la fel de intensa ca la inceput sunt norocosi sau chiar si-au gasit acea jumatate a sufletului. Dar sunt atat de rare aceste cazuri, incat ramane o intrebare la care nu cred ca poate raspunde cineva: cat de mult mai inseamna o prietenie in zilele noastre? Si nu, nu ma refer aici la cliseul „nu mai exista prieteni adevarati”.
Articol inscris in Blog Power, editia 31 dupa o tema propusa de Irealia: "Prietenia - are prietenia termen de valabilitate? poate distruge distanta anii de ganduri impartasite cu o persoana? cat valoreaza ego-ul si orgoliul intr-o relatie de prietenie?"
Alte articole: Un suflet ca al meu, Termen de valabilitate, Prieteni, Prietenia - incredere & respect, Prietenie... fara termen de garantie!
Articol inscris in Blog Power, editia 31 dupa o tema propusa de Irealia: "Prietenia - are prietenia termen de valabilitate? poate distruge distanta anii de ganduri impartasite cu o persoana? cat valoreaza ego-ul si orgoliul intr-o relatie de prietenie?"
Alte articole: Un suflet ca al meu, Termen de valabilitate, Prieteni, Prietenia - incredere & respect, Prietenie... fara termen de garantie!
Imi place noul stil! Felicitari :*
RăspundețiȘtergereNu stiu cat de mult e un stil, dar ma bucur ca iti place. Multumesc >:D<
ȘtergereWow! Asta pentru "cosmeticele" noi pe care le foloseşti pe blog!
RăspundețiȘtergereWow! Wow! Asta pentru modul în care scrii atunci când eşti plictisit de subiect! :)
Ai trecut şi tu de vârsta de aur...
Multumesc, imi pare bine ca iti place!
ȘtergereIn ce sens am trecut de varsta de aur?
În sensul că nu mai crezi în Ileana Cosânzeana... :))
RăspundețiȘtergerePai nu mai cred de ceva timp...
ȘtergereBună seara.
RăspundețiȘtergereDrept să-ţi spun m-ai derutat cu dublura aia păcătoasă. Ai vorbit frumos despre prietenie. Nu mă voi opri asupra vreunei analize pe text ci voi aborda răspunsul privind o altă latură a prismei ce ne duce spre prietenie. Cu timpul o să înţelegi ce spun eu acum. Să nu crezi că mă simt bătrân, cu toate că duc un număr de ani în spinare, şi nici că mă aflu cumva la capăt de drum, dar îmi place să-mi privesc viitorul aşa cum este el. În cadrul prietenilor adevăraţi există o doamnă frumoasă. MOARTEA. Ea este singura prietenă ce nu ţine seama de cum arătăm, ce ştim, ce titluri avem în tolbă, cât suntem de bogaţi, cât suntem de orgolioşi şi ţâfnoşi. Ea nu ţine seama de nimic. Atunci când citeşte în protocol că este timpul să ne întâlnim vine la noi şi ne oferă prietenia ei sinceră şi veşnică.
Să ai o noapte liniştită şi faină. Nu este cazul să te gândeşti permanent la doamna ce ne aşteaptă la capăt de drum, dar să nu uiţi că ea există.
Domnule, sunt de acord cu dumneavoastra, dar va rog si pe dumneavoastra sa nu uitati ca noi nu convietuim cu Moartea, ci cu oamenii. Iar in aceasta privinta, oamenii sunt mult mai diferiti decat ea...
ȘtergereBravo! Convietuim cu oamenii! Si Felicitari maxime pentru articol! Bravo! Mie nu imi place noul stil, imi place in general cum scrii, despre orice! :)
RăspundețiȘtergereDespre care nou stil este vorba? Cel estetic sau cel literar?
ȘtergereMultumesc pentru aprecieri si ma bucur ca va place cum scriu.
In loc de "prietenie" in textul tau as putea pune foarte bine si "iubire". Nu crezi ca poate le confuzi un pic?
RăspundețiȘtergereNu, nu le confund. Iubirea este destul de asemanatoare cu prietenia, cu diferenta ca prietenia nu presupune sa te dedici cu totul unei persoane.
ȘtergereImi place felul cum abordezi fiecare tema, cum intri in detalii si "despici firul in patru", cum se spune...
RăspundețiȘtergeredespre prietenie se pot spune foarte multe, si cred ca tu ai adus in discutie exact ce trebuia
Ma bucur ca imi urmaresti articolele si iti place cum scriu.
ȘtergereMultumesc, tocmai de aceea am si preferat sa scriu astfel.
Prietenia ca si dragostea este diferit perceputa de fiecare dintre noi. Toti credem ca avem prieteni dar nu este asa. E un noroc in viata sa ai prieteni adevarati. Un alt soi de suflete pereche sunt, de fapt, prietenii. Prietena mea cea mai buna e din clasa a noua de liceu. Am crescut si evoluat la inceput impreuna, apoi in orase diferite, apoi in tari diferite, dar cand ne vedem radem cu aceeasi pofta ca in adolescenta. E minunat sa ai prieteni.
RăspundețiȘtergereEi nu cred ca mai sunt atat de pesimist. Am observat ca oamenii chiar se tem sa mai lege prietenii din diverse motive, asa ca inclin sa cred ca fiecare isi face singur norocul.
Ștergere