Despre „Friendzone” si Alte „Nebunii”

Am sa fac o exceptie de la regula pentru a scrie acest text. Citind recent un articol mai mult sau mai putin justificat despre prieteniile dintre baieti si fete care degenereaza in „indragosteala”, am ramas putin confuz in fata felului in care erau percepute astfel de situatii. Si am sa va spun cateva lucruri despre astfel de situatii... pentru ca fetele sustin mereu ca baietii sunt misogini, cand tot ele ii acuza ca sunt „porci”. Si nu, nu voi lua apararea baietilor, sper sa va dovedesc ca pot fi foarte obiectiv (si am destule exemple reale pe care le cunosc si poate chiar le-am trait) cand discut despre astfel de lucruri.

Prietenia este o relatie intre doua persoane cu personalitati similare si interese comune, bazata pe cooperare, respect, sinceritate, incredere, loialitate si o buna cunoastere intre persoanele implicate. Prietenii sunt cei pe care te poti baza cand ai nevoie de ceva si totodata cei care te ajuta chiar si cand nu ai nevoie, fie si prin simpla lor prezenta. Sunt cei care te sprijina indiferent de ce ai vrea sa faci si care iti sunt mereu alaturi, indiferent de circumstante. Si chiar daca multi ar spune ca astfel de persoane nu mai exista, vom presupune, fie si prin absurd, ca ele exista.

Calitatea de „prieten” o putem atribui unei persoane care ne cunoaste destul de bine intr-o perioada indelungata de timp. Ne intelege, ne ajuta si ne face sa ne simtim bine chiar si atunci cand suntem intr-o stare foarte proasta. Are aceleasi gusturi si preferinte si de obicei participa la aceleasi activitati ca si noi; ne poate de sfaturi sau ne poate intelege cand avem probleme si in general, este acea persoana in care putem avea incredere ca nu ne va rani si speram sa ii oferim tot ce avem mai bun.

Dar uneori se intampla ca prietenii sa observe ceva mai mult decat personalitatea celuilalt. Dorinta de a oferi tot ce avem mai bun, simpatia, increderea, sinceritatea, intelegerea, respectul, loialitatea, cunoasterea, toate acestea dar si altele se acumuleaza si constituie o baza solida care ne face sa simtim altfel de lucruri pentru prietenii nostri, pe care incepem sa ii vedem ca pe niste persoane speciale, unice. In momentul acela, pentru noi, ei devin mai mult decat prieteni, chiar daca stim ca riscam ca sentimentele sa nu fie reciproce. Desigur, in acel moment, ar trebui sa ne intrebam in primul rand cat de justificate sunt acele sentimente. Iar raspunsurile nu ar trebui sa fie „sunt pentru ca ne cunoastem de mult timp” sau „sunt pentru ca e o persoana speciala”. Ar trebui sa fie mult mai complexe si mai elocvente. Stiu ca iubirea nu se explica, dar cum poti explica unei persoane ce simti pentru ea daca tu insuti nu stii?

In cazul in care sentimentele sunt justificate, asa cum spunea si articolul pe care l-am citit apar urmatoarele situatii:

o               daca ne exprimam sentimentele in fata persoanei respective si primim o reactie favorabila, este foarte posibil sa inceapa o relatie; dar trebuie avut grija si la cat de solide sunt argumentele celeilalte persoane, pentru ca daca nu sunt la fel de bune ca ale noastre, acea relatie poate pleca din start cu un handicap care se va agrava in timp, conducand la destramarea ei; daca totul este bine, aceasta este cea mai fericita situatie, pentru ca o relatie astfel inceputa are cele mai multe sanse sa dureze;

o               daca ne exprimam sentimentele in fata persoanei respective, dar aflam ca ea nu simte la fel si totusi vrea sa ramanem doar „prieteni”, este evident ca nu va fi o situatie prea fericita, iar pentru multi este destul de greu de acceptat; unii vor spune ca sentimentele nu se pot schimba si ar avea dreptate – nimeni nu poate controla inima si ce simte ea – dar poate folosi ratiunea pentru a mai taia din elanul sentimentelor si pentru a putea mentine legatura cu realitatea, iar daca prietenia este reala, cei doi pot continua relatia de prietenie; insa nu toti se pot comporta astfel si apar doua extreme – prima in care se invinovateste persoana care respinge pentru ca nu poate intelege sentimentele si a doua in care se autoinvinovateste persoana respinsa pentru ca a inceput sa simta ceva pentru o persoana care nu simte la fel; vina ar fi totusi a ambelor persoane, dar cu precadere a persoanei care simte ceva, pentru ca riscuri exista in orice relatie si nu intotdeauna celalalt este obligat sa iti explice ca ceea ce simti/vezi/crezi nu este tocmai conform cu realitatea;

o               daca ne exprimam sentimentele in fata persoanei respective, dar aflam ca ea nu simte la fel, putem alege sa ne retragem din viata acelei persoane; dar in acest caz, inseamna ca nu prea am fost prieteni cu persoana respectiva, pentru ca prietenia presupune loialitate si nu putem fugi la prima neintelegere si cu atat mai mult nu putem fi prieteni cu cineva doar in speranta ca vom deveni mai mult de atat;

o               daca ne exprimam sentimentele in fata persoanei respective, dar aflam ca ea nu simte la fel, uneori putem solicita sau chiar primi o sansa de a incerca o relatie, ceea ce ar putea fi considerata o dovada de prietenie; insa si aici sunt doua extreme care se pot crea – prima in care primim sansa de a incerca o relatie, dar ne simtim ofensati stiind ca nu este nimic altceva decat o iluzie si a doua in care solicitam sansa de a incerca o relatie, persoana respectiva face acel sacrificiu pentru noi si in final nu este nici unul fericit pentru ca noi stim ca suntem mintiti, iar persoana respectiva se simte nefericita fiind obligata sa ne faca pe plac;

o               daca nu ne exprimam sentimentele in fata persoanei respective, putem continua relatia de prietenie cu sau fara speranta ca vor aparea sentimente si din partea celeilalte persoane, caz in care unii sunt capabili sa reziste ani intregi fara sa isi dezvaluie sentimentele; dar in final, nimeni nu se poate ascunde la nesfarsit si faptul ca noi oferim tot ce consideram de cuviinta poate durea cand vedem ca persoana cealalta prefera sa fie ranita de niste „straini” (asa cum ii vedem noi) in loc sa mearga pe mana noastra, care pentru noi pare „sigura”; ca aceasta este sau nu o dovada de prietenie, este discutabil... dar noi avem impresia ca putem oferi cele mai bune lucruri acelei persoane tocmai pentru ca o cunoastem atat de bine si i-am fost alaturi mereu, chiar daca este gresit sa asteptam ceva in schimbul prieteniei noastre.

Exista exceptii de la aceste situatii si este foarte posibil ca si situatiile sa fie mai multe, dar le-am enumerat pe cele mai importante. Unele persoane, in special apartenentele genului feminin au tendinta de a considera ca prietenii nu pot deveni iubiti tocmai pentru ca le cunosc prea bine. Daca asta inseamna ca sunt orgolioase sau doar protective, nu sunt in masura sa decid. Dar cat de corect este daca prietenul respectiv considera ca o astfel de fata merita sentimentele lui? Cine are dreptul sa decida in numele altcuiva ce sa simta si cat sa simta? Iar daca unii baieti flirteaza cu toate prietenele lor, asta nu inseamna ca isi doresc neaparat acelasi lucru de la toate. Exista persoane cu un caracter debordant ale caror gesturi si cuvinte pot fi interpretate in diverse sensuri, chiar daca ele isi asuma sau nu raspunderea pentru ceea ce spun sau fac. Daca se intampla ca totul sa functioneze si sa se inteleaga bine, evident ca poate apare si o relatie... dar daca nu exista interes, persoanele respective vor spune ca au fost simple glume, mai mult sau mai putin vinovate. Si nu in ultimul rand, ambele genuri confunda foarte usor sentimentele mari cu simplele nevoi personale, atribuind calitati exagerate persoanelor atente la nevoile lor. Faptul ca nu pot intelege ce inseamna iubirea nu este o scuza, dar nici o vina, pentru ca mediul in care traim este unul foarte complex si greu de inteles in special in contextul in care fiecare om are propria opinie despre oameni si sentimente.

O relatie bazata pe prietenie este o relatie care incepe bine, dar exista si persoane care se „schimba” total atunci cand lucrurile se complica. Ghilimelele sunt intentionate pentru ca nu mereu oamenii se schimba, ci exista posibilitatea ca doar noi sa avem impresia ca s-au schimbat datorita faptului ca nu i-am cunoscut in situatii asemanatoare. Si cu siguranta aici veti spune (unii dintre voi) ca „nu cunosti un om intr-o viata”. Este adevarat, multi oameni nu reusesc nici macar ei insisi sa se cunoasca. Dar atunci cum se mai justifica relatiile care dureaza zeci de ani, in ciuda tuturor obstacolelor? A fi prieten sau iubit nu inseamna intotdeauna a cunoaste cel mai bine cealalta persoana, ci mai degraba a o intelege. Daca putem intui comportamentul ei in anumite situatii, nu este bine sa profitam de aceste previziuni, ci sa ne bucuram ca le avem si ca putem intelege mai bine acea persoana, mai ales stiind ca in cazul in care vor aparea probleme, va fi mai usor sa le rezolvam stiind la ce sa ne asteptam.

Din nou, acestea sunt doar exemple... si nu spun ca toti gandesc astfel. Personal, m-am situat in ambele parti ale „baricadei”, fiind pus atat in situatia de a fi refuzat, cat si de a refuza relatii cu unele persoane. Motivele sunt relativ simple – sentimentele nu au parut destul de justificate in majoritatea cazurilor. Dar au existat si cazuri in care persoanele respective au sustinut ca „nu vor sa strice prietenia” care exista deja. Desi, in principiu, acele prietenii oricum s-au stricat ulterior, din lipsa de comunicare. Probabil ca doare sa simti ceva pentru cineva si sa nu simta la fel, dar deranjeaza cand cineva simte ceva pentru tine si nu e ceea ce iti doresti. Dar fiecare are dreptul sa obtina ce isi doreste, orice ar fi, asa cum fiecare are libertatea de a alege. Problema cu drepturile si libertatile este ca dreptul si libertatea unei persoane se termina acolo unde incep ale celeilalte. Sa nu intelegeti gresit, nu instig la constrangere, din contra, incerc sa evidentiez ca unii oameni nu inteleg aceste lucruri. Considera ca atunci cand simt ceva pentru cineva acea persoana li se cuvine asa cum considera ca nu pot accepta nimic mai prejos decat persoana la care viseaza. Si este valabil pentru multe persoane, indiferent de gen, care nu inteleg ca relatiile cu oamenii sunt riscante si nu trebuie sa ai asteptari de la ei pentru ca risti sa fii dezamagit. Iar ceea ce pare corect pentru unii nu este corect pentru toata lumea, indiferent cine ar fi acele persoane si ce autoritate ar avea.

Unii numesc aceste refuzuri „friendzone”, carevasazica acea zona de prietenie in care esti oarecum blocat pentru ca nu detii calitatile necesare pentru a deveni mai mult. Exista un argument si pentru aceasta, si anume ca unele apartenente ale genului feminin pot pretinde ca isi doresc un mascul tandru, sensibil, intelegator etc, dar sar in bratele primului necunoscut arogant si plin de sine pe care il intalnesc. Insa exista si acei apartenenti ai genului masculin care nu sunt capabili sa isi exprime sentimentele si sa isi faca cunoscute  intentiile fata de genul opus.

Altii sustin ca este doar un joc in care poti castiga sau pierde... asta cam exclude din start ideea de prietenie, pentru ca prietenia nu are ca scop alte relatii si nici nu presupune din start ca se poate transforma in altceva. Nu poti fi prieten/a cu o persoana in speranta ca veti deveni iubiti, pentru ca deja atribui acelei relatii o calitate pe care sa te axezi, iar daca persoana respectiva observa ca lucrurile merg intr-o anumita directie, se poate retrage foarte usor sau te poate considera un pic cam... ciudat/a.

Exista insa si multe persoane care pur si simplu se ataseaza foarte mult de oamenii din viata lor. Ele si cele care flirteaza mult ar trebui cumva sa aiba relatii paralele cu toti oamenii din viata lor? In primul rand, nu poti fi prieten/a cu toata lumea. In al doilea rand, chiar daca te consideri prieten/a cu toata lumea, daca simti ceva pentru mai mult de o persoana la un moment, ar trebui sa te intrebi serios ce simti, de fapt. Iubirea nu poate aparea pentru mai mult de o persoana odata. Cel putin nu iubirea aceea din povesti. Poti iubi parintii, copiii sau alte rude, poti iubi prietenii, dar poti iubi o singura persoana pe care sa o poti numi „iubit/a”.

A te indragosti de cel mai bun prieten/cea mai buna prietena este, intr-adevar, o nebunie. Uneori este una fericita, alteori nu... totul tine de fiecare dintre cei implicati si de cat de bine se cunosc/inteleg. Este foarte greu sa declari iubirea unei persoane pe care o cunosti doar din perspectiva pe care ti-a transmis-o asa cum este foarte greu sa accepti ca cineva te iubeste daca ai o parere foarte proasta despre tine. Iar atunci cand persoana respectiva iti este si prietena, cu atat mai mult nu vrei sa o ranesti. Dar pare un concurs deja pierdut, pentru ca oricare situatie o poate rani. Uitam insa ca persoana respectiva si-a asumat riscul si e constienta de eventualele consecinte. Uitam chiar si ca suntem prieteni si ne cunoastem, asa ca stim la ce sa ne asteptam. Si cel mai important, uitam sa ne punem intrebarea daca noi meritam sa decidem pe cine sau daca pot iubi ceilalti (asta, desigur, daca ei chiar iubesc) si daca nu cumva refuzam o sansa pe care altii o asteapta o viata – aceea de a fi iubit/a sincer.

Nu putem grabi iubirea, nu o putem forta, nu o putem dezactiva... iar in fata unor astfel de situatii, nimeni nu este perfect echilibrat sau nevinovat: fiecare creeaza oportunitati pentru celalalt si fiecare exagereaza uneori oportunitatile oferite de celalalt. A da vina pe cineva pentru ceea ce simte sau nu simte este ca si cum ai da vina pe un copil pentru ca s-a nascut si nu pe cei care l-au conceput. Sentimentele nu apar de nicaieri (repet, cand sunt justificate) si oamenii nu sunt masini care sa le comande. Nu putem spune ca cineva ne-a obligat sa simtim ceva si nici ca cineva e rau daca nu simte ceva. Iubirea poate fi naiva si oarba, dar nu este si proasta. Iar ignoranta nu este fericire... nu poti ignora sentimentele nimanui, cu atat mai mult pe ale tale.

Dragostea care nu se bazeaza pe prietenie este ca un castel de nisip: poti sa il inalti oricat de mult si oricat de frumos, dar se va demola la primul val. Prietenia este ca iubirea: nu cere nimic in schimb, accepta defectele si accentueaza calitatile. De la prietenie la iubire este un pas mic, dar important. Insa iubirea si prietenia sunt doar doua concepte depasite si supraestimate in aceasta lume superficiala...