Omul cu O Mie de Fete

Intr-un timp traia un om care fabrica masti. Ii placea sa dea forma oricarei idei, desi el sustinea ca „faureste chipuri”. Iar toate mastile sale aveau ceva unic, nemaintalnit. Una avea un zambet larg, alta avea un nas exagerat, alta avea obrajii colorati si tot asa. Nici o masca nu era la fel si tocmai acesta era farmecul lor. Iar mastile omului erau foarte cautate. Clienti din toata lumea il vizitau si ii cumparau creatiile si nimeni nu se plangea vreodata.

Singur la parinti, fusese foarte dorit si invatat de mic cu toata caldura si aprecierea pe care o putea primi un copil de la familia lui. Crescuse intr-o casa pe care o putea numi cu drag „acasa”, astfel ca era obisnuit ca toata lumea sa se poarte frumos cu el, iar el le oferea in schimb tot ce avea mai bun, fie ca erau dulciurile pe care le primea cadou sau rezultatele la invatatura sau concursuri.

Dar copiii cresc, iar fabricantul de masti nu fusese vreo exceptie. Pe masura ce anii se adunau in numarul varstei, relatiile lui cu oamenii se intensificau si inmulteau. Insa nu toate capatau un sens pozitiv si nu de putine ori generozitatea si bunavointa ii erau rasplatite cu indiferenta sau chiar dusmanie. Asa ca bietul om s-a vazut nevoit sa isi schimbe comportamentul pentru a nu risca sa atraga doar oameni lacomi si profitori in jurul lui.

Dar schimbandu-si comportamentul, omul a descoperit ca isi pierdea vechii prieteni si primea reprosuri de la cunoscuti, chiar si de la familie. Apoi descoperi el insusi ca nu ii placea omul pe care il vedea in oglinda dimineata. Vechea zicala „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte” i-ar fi sugerat sa rasplateasca totul asa cum primea de la ceilalti. Ura, lacomia, minciuna, aroganta, indiferenta... toate acestea le vedea in fiecare zi si se obisnuise cu ele. Dar nu stia cum sa le raspunda astfel incat sa nu deranjeze echilibrul si sa nu supere pe cei care chiar contau.

Intr-o zi, purtand o discutie cu cineva, persoana respectiva ii spuse parerea ei despre oameni: „toti oamenii poarta masti”. Aceste cuvinte i-au ramas intiparite in minte si se gandea foarte mult la ele. Atat de mult incat uneori simtea ca sunt scrise cu litere de foc si il ard. Se intreba cum este posibil, cand lui ii pareau cu totii la fel. Nu vedea diferente si nu concepea cum ar fi putut purta oamenii masti cand el observa mereu acelasi chip la fiecare persoana. Fiind o persoana sincera, nu prea intelegea minciunile si vorbele cu inteles ascuns...

Asta pana cand intr-o seara, mergand la teatru, ideea il lovi ca un trasnet: mastile pe care le poarta oamenii nu sunt mastile pe care le vazuse el la teatru, ci cu totul diferite. Mastile pe care le poarta oamenii sunt identitatile pe care le pot folosi, calitatile pe care si le pot atribui, vulnerabilitatile pe care le pot ascunde sau pur si simplu scutul lor impotriva rautatilor oamenilor. Realiza ca oamenii au multe motive pentru a purta „masti”: vor sa para ceea ce nu sunt, isi ascund vulnerabilitatile sau defectele, se transforma in masini pentru a se razbuna, in ingeri pentru a fi iubiti si in demoni pentru a face rau...

Atunci omul se hotari sa poarte si el o masca. Zile intregi se gandi cum trebuie sa arate, memorand fiecare detaliu, iar intr-o dimineata, trezindu-se, privi chipul lui reflectat in oglinda si isi spuse in sine: „de astazi port masca”. Zis si facut, din acea zi incepu sa se poarte diferit cu cei pe care nu ii considera „prieteni” sau familie. Era mai rece, mai indiferent, mai ascuns si mai pragmatic. Unii observau, altii nu. Dar descoperi curand ca oamenii care nu il cunosteau nici nu mai aveau interesul sa o faca. Asa ca se gandi sa creeze o masca si pentru ei. Apoi, si pentru cei care il cunosteau, dar uitau de el. Si pentru cei care incercau sa il cunoasca, dar nu il intelegeau. Si pentru cei care ii facusera rau candva si incercau sa se intoarca in viata lui. Si pentru cei pe care ii cunoscuse si avea inca legaturi sporadice cu ei. Si pentru cei care ii erau inamici, sefi, subordonati etc...

Curand, omul se trezi ca are prea multe masti si nu mai stia pe care si cand sa o poarte. Iar totul culmina cu dimineata urmatoare casatoriei lui, cand sotia lui, privindu-l cum fuma indiferent, ii spuse pe un ton grav: „cateodata ma intreb cine esti tu cu adevarat si daca m-am casatorit cu tine sau doar cu cel care cred ca esti... e ca si cum ai avea o mie de fete, iar eu trebuie sa imi dau seama care este a ta”. Plangand, ii povesti sotiei sale despre cuvintele care ii schimbasera viata si cum isi crease cate o masca pentru fiecare persoana din viata lui, fara sa isi dea seama ca nu facea altceva decat sa fuga. O asigura ca este asa cum il credea ea si ii spuse ca din ziua aceea, va renunta la toate mastile. Avea nevoie sa se elibereze de toate acele iluzii si minciuni si sa fie el, cel care fusese candva. Stia ca daca nu este el, nu va fi nimeni in locul lui.

La inceput ii fuse greu sa se „demaste” si sa se lase descoperit. „Mastile” devenisera fetele pe care le vedea in fiecare zi in oglinda si nu le putea smulge pur si simplu. Dar apoi ii veni ideea sa creeze cate o masca reala din fiecare dintre „mastile” lui imaginare. Si pe masura ce le transforma in obiecte, se simtea eliberat de ele. Iar mastile pe care le crea erau spectaculoase, pline de detalii atent prelucrate si idei neobisnuite. Intotdeauna fusese un om atent la detalii si daca ceva nu iesea corect, spargea masca si o refacea integral pentru a fi multumit. Dar cei mai multumiti erau clientii care ii cumparau mastile, pentru ca aveau ceva unic, sublim, ce nu mai putea avea nimeni in lume. Multi erau doar vanituosi si lacomi, bucurandu-se ca pot fi speciali posedand acele masti unice. Dar lui nu ii pasa cine le cumpara, atat timp cat scapa de ele.

Cand cineva l-a intrebat de unde are inspiratie pentru creearea mastilor, omul ii raspunse: „am trait toata viata printre masti; am invatat sa le studiez, sa le apreciez si sa le evaluez”. Atunci, omul il intreba de ce crede ca au oamenii nevoie de masti. Fara sa ezite, raspunse: „oamenii nu au nevoie de masti, ci doar se ascund de ei insisi”. Povesti apoi cum si el se ascunsese in spatele „mastilor” lui virtuale care il ajutau sa creeze diverse caractere pe tiparul persoanelor cu care intra in contact. Insa persoana respectiva, curioasa din fire, il intreba de ce creeaza masti daca nu considera ca oamenii au nevoie de ele. Cu un regret vizibil, omul ii raspunse: „frumusetea invelisului nu garanteaza si frumusetea continutului...”

Articol inscris in Blog Power editia 29, dupa o tema propusa de Sorina: 

„Iluzii/măști: adesea oamenii aleg să își ascundă sentimentele. Mulți vor să pară altcineva și mulți oamenii își poartă propria mască.”

• Care sunt motivele pentru care cineva ar alege să-și poarte propria mască?
• De ce ar avea nevoie cineva să se elibereze de propria mască?
• Ce s-ar întâmpla dacă oamenii care poartă o mască ar renunța la ea și ar alege să nu se mai prefacă?

Alte articole: Masca,  Bal Mascat, Eu sunt carnavalul!, Despre Falsitate si Oameni Falsi, Despre Masti, Sclav al Mastii, Fara Masti!, Diferit!, Port Masti de Cuvinte, Lumea Este Un Bal Mascat, Eu Am Sa Fiu Ceea Ce Sunt.