Intuneric

Zac intr-un colt lipsit de viata... dar viata urla in pieptul meu, gata sa se dezrobeasca si sa explodeze. E noapte si intunericul din camera ma inveleste in mantia lui odioasa. Dar intunericul din sufletul meu ma sfasie, vrea sa iasa la lumina. Fereastra deschisa si perdelele fluturande cheama noaptea si surorile ei tenebre... dar numai vantul patrunde in camera imbibata de mucegai si mirosul ranced. Iar in mijlocul ei te vad pe tine intinsa in pat... cu parul imprastiat pe perna, umerii dezgoliti si trupul acoperit in matase. Un inger esti... dar ai aripile frante.

Cu ochii injectati de sange, te privesc dormind... cu ochii umflati de plans, ma privesti zacand. Cu inima plina de ura, te blestem in gand... cu teama in privire, ma rogi sa te iert. Cu vocea amutita, ma apropii de tine... cu sufletul la gura, te strangi si mai tare intr-un colt al patului. Cu mainile tremurande, te mangai sau te strang de gat... nu stiu daca vreau sa te sarut ori sa te ucid. Dar nu mai conteaza. In ochii tai nu gasesc nimic, numai teama imi face semne disperate sa te eliberez. Cedez insistentelor ei si te intind inapoi pe pat. Dar te ridici si vrei sa fugi.

Imi arunci din prag o ultima privire. Simt toate reprosurile si toate invinuirile in ea. Simt fiecare lacrima pe care ai varsat-o pentru mine. Simt toata durerea si toata mahnirea pe care ti le-am provocat. Simt fiecare fior care ti-a inghetat maduva spinarii. Simt toata dezamagirea si toata teama fata de mine. Simt fiecare impuls de a riposta si fiecare resemnare tacita. Simt nevoia de a pleca si dorinta de a ramane. Simt patima pentru mine si pericolul de a ramane. Iti soptesc printre dinti „adio”. Dar nu ma auzi si te intorci.

Ma saruti. Imi amintesc acum totul. Prima privire, primul cuvant, prima atingere, prima mangaiere, prima mana intinsa, prima imbratisare, primul sarut, prima noapte, prima cearta, prima tradare, prima dezamagire, prima lacrima, primul tipat, prima lovitura, prima despartire... atat de multe inceputuri, dar un singur sfarsit: noi doi sarutandu-ne. Oare tu iti mai amintesti toate astea?

Mai stii cand te priveam si imi evitai privirile? Acum ma privesti, dar eu vad prin tine. Mai stii cand iti vorbeam si radeai de tot ce iti spuneam? Acum ma implori sa te ascult, dar eu ascult numai gandurile mele. Mai stii cand te atingeam si te retrageai indignata? Acum imi ceri sa te mangai, dar eu nu te mai pot atinge. Mai stii cand te mangaiam si imi respingeai mana? Acum ai vrea sa te imbratisez, dar eu am nevoie de spatiu. Mai stii cand iti intindeam mana si te prefaceai ca nu observi? Acum ai vrea sa fiu langa tine, dar eu trebuie sa mentin distanta. Mai stii cand te imbratisam si imi spuneai ca iti sifonez hainele? Acum ai vrea sa te dezbrac, dar mie mi-e sila de tine si trupul tau pangarit. Mai stii cand te sarutam si stateai nepasatoare? Acum ai vrea sa ma mai gusti, dar buzele imi sunt otravite. Mai stii cand te strangeam in brate in pat si dimineata nu mai erai acolo? Acum ma astepti in fiecare seara, dar eu nu mai pot dormi. Mai stii cand am intarziat si m-ai certat pentru asteptare? Acum ma astepti cu nerabdare, dar eu nu ma pot intoarce. Mai stii cand te iubeam si m-ai inselat? Acum vrei sa te iert, dar in glasul tau inca rasuna cuvintele lui. Mai stii cand mi-ai spus ca am fost doar o iubire de o vara? Acum ai vrea sa ma convingi ca ma iubesti, dar eu te urasc de moarte. Mai stii cand am plans afland ca vei pleca? Acum ai vrea sa fim din nou impreuna, dar eu nu mai sunt al tau. Mai stii cand m-ai lovit cu geanta grabindu-te sa pleci? Acum ti-e teama sa nu te lovesc cu sete, dar eu nu pot sa ma abtin razbunandu-ma. Mai stii cand ai plecat departe prima data? Acum ai vrea sa fie ultima data, dar eu nu te mai pot saruta de impacare...

Acum te privesc din nou. Cu parul ciufulit, cu ochii rosii si buzele vinete, esti mai frumoasa cand plangi. Sau poate doar paharele de vin pe care le-am baut ma fac sa te vad asa. La naiba cu adevarul din vin! Pentru mine a fost mereu minciuna... ca m-am trezit in fata aceleiasi realitati crude. Aburi de alcool si o ploaie de vina imi invaluiesc mereu mintea. Naluci ale iubirii si o furtuna de ura imi tulbura mereu inima. Pustiu de nisip si gheata imi este sufletul. As vrea sa te gasesc pe tine, cea pe care o iubeam. Dar nu stiu daca ar trebui sa o impart intre cea de acum si cea de atunci sau daca ar trebui sa te consider acum straina si pe atunci iubita... Viata si iubirea sunt complicate. Numai intunericul e simplu... in umbra lui eu si tu nu existam, suntem totuna cu el. Si din mila lui putem trai fara sa ne vedem asa cum suntem, ci doar cum eram. Dar oare tu ce alegi – o viata in temnita trecutului sau un sfarsit in bratele prezentului?