marți, 28 august 2012

Un Om Modest

El nu fusese vreodata un om de cuvinte mari. Nu ceruse atentie si nu cautase afirmare. Era obisnuit sa aprecieze lucrurile marunte, fara a avea pretentii la valori si merite necuvenite. Nici macar nu credea ca este demn de aprecierile cuiva. Asa ca a fost foarte uimit ca intr-o zi sa afle ca exista o persoana care il aprecia. Acest lucru nu era posibil.
„Esti special, esti demn de admiratie, te respect foarte mult si iti admir munca.” Aceasta fraza il lasase fara cuvinte. O recitise de multe ori in intimitatea camerei lui, de teama ca nu cumva sa afle ochii iscoditori despre acele cuvinte. Incercase sa o inteleaga, dar de fiecare data descoperea ceva nou, care trecuse neobservat, si parca totul capata alt sens. Nu stia cum ar fi putut crea cuiva o astfel de impresie, cum ar fi putut starni o astfel de simpatie, cum ar fi putut castiga un asemenea respect si o asemenea admiratie. Acest lucru nu era posibil.
„Eu chiar cred ca esti un om bun, cine nu vede asta nu stie sa aprecieze corect oamenii.” Acum privea curios cuvintele, incercand sa inteleaga daca aceasta fraza era un afront pentru altii sau poate doar o lectie amara al carei gust il incercase si el, de multe ori. Pentru toti ceilalti era un simplu om, o persoana obisnuita ghidata de propriile ratiuni si sentimente, coordonate de o logica aparte, nu neaparat intr-un sens bun – pentru ca de multe ori avea impresia ca logica lui este straina de a altora. Ar fi vrut sa fie si el ca toti ceilalti, ignorant si indiferent... dar nici acest lucru nu era posibil.

***

El nu mai era cel care fusese. Anii intregi de ignoranta din partea celorlalti il transformasera intr-un egoist notoriu, un morocanos care se razbuna pe oricine indraznea fie doar sa ii adreseze un cuvant nepotrivit si un escroc avid care ar fi profitat fara mila de naivitatea oricui. Devenise la fel ca cei pe care ii observase mare parte din viata lui. Se catarase pe un piedestal unde era imposibil sa intre cineva in gratiile lui fara sa ii adreseze elogii si ofrande nenumarate. Iar cei care il cunoscusera inainte de transformare il regretau pe cel care fusese candva si ar fi vrut sa revina. Acest lucru nu era posibil.
Toti oamenii au suisuri si coborasuri. Toti oamenii sunt indestructibili. Toti oamenii sunt fragili. Toti oamenii sunt vulnerabili. Toti oamenii pot fi loviti. Toti oamenii pot fi vanduti. Toti oamenii pot fi doborati. Iar el, cu aroganta lui, nu era vreo exceptie. Odata ajuns regele junglei, era constient ca nu isi putea mentine pentru prea mult timp pozitia. Degeaba incerca sa elimine toate verigile slabe din jurul lui. Degeaba incerca sa se dezica de toti cei pe care ii cunoscuse candva. Degeaba incerca sa stearga dovezile existentei unui alter ego anterior. Acest lucru nu este posibil.
Nu mai era un om bun si incerca sa demonstreze asta cu orice pret. Se dovedea nemilos de cele mai multe ori, lipsit de scrupule si ipocrit peste masura. Ignorant si arogant, parea imposibil de atins, indestructibil si impenetrabil. Dar vulnerabilitatea lui era deja instalata. Fusese acolo tot timpul, inauntrul lui. Il macinase adanc, asteptand precum o furnica razboinica sa se prabuseasca inamicul colosal. Era chiar constiinta lui, dusmanul lui de moarte. Purtase lupte crancene cu ea, incercand sa o elimine... dar nici acest lucru nu era posibil.

***

Posterioritatea era confuza incercand sa si-l aminteasca. Unii spuneau ca nu stiu cine fusese. Altii spuneau ca il regreta. Altii erau bucurosi ca nu mai exista. Nici macar el nu ar fi stiut cum vrea sa ramana in amintirea lumii. O singura persoana si-l amintea doar ca pe „un om modest”. Dar fusese patat, manjit, murdarit si terfelit de lumea in care traise. Ar fi vrut sa ii recastige demnitatea... dar nici acest lucru nu era posibil.

8 comentarii:

  1. Poate ca acum prin ochii lui este acel om transformat de ingnoranta celor din jur si poate ca din teama de a se lasa descoperit se ascunde in spatele unei masti pictata in egoism si aroganta. Dar este doar o masca..aceea care crede el ca il ajuta, care il protejeaza de exteriorul nociv si prefera sa fie crud si sa nu lase nimic si pe nimeni sa il atinga in vreun fel. Dar din nou, e doar o aparenta..e vulnerabil, dar cred ca aceasta vulnerabilitate apare doar atunci cand constiinta dicteaza ca de fapt nu e nevoie sa fie tot timpul un egoist, ca undeva, intr-o parte de lume, realitatea lui este privita asa cum e : simpla, curata, valoroasa. Iar daca in adancul sufletului a putut sa realizeze ca exista oamenii care il vad cu alti ochi si s-a simtit oarecum flatat in felul sau critic, inseamna ca speranta nu e pierduta.., iar cine era odata desi ascuns, exista in continuare..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesanta idee, mai ales ca patrunde cumva dincolo de text. Sigur ca este doar o masca si ca acel om exista inca acolo, dar cu timpul alegi atat de mult intre masti, incat nu mai stii cine erai fara ele.

      Ștergere
  2. „Esti special, esti demn de admiratie, te respect foarte mult si iti admir munca.”
    Consider ca este normal ca atunci cand un om ce nu prea a fost apreciat sa considere o astfel de remarca neadevarata.. Dar mai sunt oameni care atunci cand spun anumite lucruri despre o persoana (ca cea descrisa de tine) nu inseamna ca acestia fac asta doar pentru al face sa se simta mai bine sau sa isi bata joc.
    De exemplu, eu cand fac o remarca, o fac pentru ca asa consider, simt.. ca merita! :)
    Daar.. acesti oameni care nu au fost apreciati atunci cand ar fi trebuit, de obicei le ia ceva timp pana sa se obisnuiasca daca vorbele despre ei au fost adevarate.. deci, doar timpul le poate dovedi asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, conteaza foarte mult sa spui cuvintele din suflet, nu doar din gura. Si este logic ca un om obisnuit cu minciuni sa nu creada tot ce aude si sa fie reticent in fata aprecierilor.

      Ștergere