marți, 8 mai 2012

Oboseala

Ma invart printre secrete, printre minciuni si masti. Le pictez, le fotografiez si le povestesc. Dar ma manjesc cu ele. Si imi patrund adanc prin piele... prin carne... prin oase... se instaleaza in suflet ca niste carii si mananca tot ce pot. Incerc sa refac noaptea ce mananca ele ziua, dar nu pot tine pasul. Eu sunt unul, iar ele sunt atat de multe. Sunt coplesit si obosit.
M-am saturat de secrete din umbra dezvaluite in lumina reflectoarelor. M-am saturat de minciuni perfecte destramate in putinele clipe de betie sincera. M-am saturat de masti colorate sparte in goana catre interese. M-am saturat de povesti furate transformate in glume proaste. M-am saturat de lanturi inevitabile de evenimente previzibile. M-am saturat de nepasatorul Timp care ar trebui sa le rezolve pe toate. M-am saturat de vorbe goale care umplu urechile naive si dornice. M-am saturat de nepasarea presarata printre plangeri si reprosuri. M-am saturat de prostia incoronata stapana peste lume. M-am saturat de perfectiunea intruchipata cu defecte ascunse. Sunt scarbit.
Am nevoie sa cred in ceva. Am nevoie sa fiu eu. Am nevoie de o noua poveste. Ceva care sa ma scoata din locul meu. Care sa puna punct monotoniei si plictiselii. Sa aduca ploaia peste amintirile prafuite si inima uscata, insetata. Sa spele tot ce am facut si tot ce sunt, tot ce imi amintesc si tot ce regret. Si sa ma arunce, sa plec si sa alerg cat mai departe, eliberat de oboseala. Sa visez si sa creez. Sunt vinovat.

26 de comentarii:

  1. Nu ești vinovat că trăiești într-o astfel de lume. După părerea mea, lumea în care trăim te molipsește încetul cu încetul, așa cum e și normal, că doar nah, nu putem trăi în altă parte. Dar oamenii ca noi se pot hrăni cu puțina energie pozitivă care mai există în jurul nostru. Ar trebui să vedem dincolo de hidoșeniile care ni se înfățișează în fiecare zi și să vedem mai adânc, printre ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca m-am molipsit atat de mult incat nu mai vad si altceva...

      Ștergere
    2. Nu cred așa ceva :) Încearcă, într-o zi, ca un mic exercițiu, să privești siluetele superficiale și măștile sparte, privește cerul, cum o fi el.

      Ștergere
    3. Stii, e o diferenta intre a privi si a vedea...

      Ștergere
    4. Scuze, am tastat greșit. Vroiam să spun să nu privești oamenii ce-ți inspiră disprețul și oboseală evidențiată în postarea ta. Cât despre diferența dintre privit și văzut, îți dau dreptate.

      Ștergere
    5. Da... dar eu gasesc cu greu altceva.

      Ștergere
    6. Nu, doar o lipsa de entuziasm pentru cautari...

      Ștergere
    7. Nu știu ce să zic, la mine merge pur și simplu să trag aer adânc în piept și să zâmbesc puțin forțat, apoi totul decurge de la sine. Dar fiecare cum poate.

      Ștergere
    8. Nu... sau totul decurge de la sine in aceeasi directie.

      Ștergere
    9. Mi-ar plăcea să te fac să te simți mai bine, dar fiecare are perioada lui de revenire.

      Ștergere
    10. Nu cred ca ai cum, dar multumesc pentru intentie :)

      Ștergere
    11. Normal că nu am cum, comunicăm virtual :)

      Ștergere
    12. Si care ar fi fost diferenta daca nu se intampla virtual? :)

      Ștergere
    13. Nu știu, eu sunt mare fană a comunicării orale și probabil ar fi fost mai palpitant, dar chiar și așa, îmi place mult să-mi scriu ideile.

      Ștergere
    14. Si eu prefer comunicarea orala, dar in scris imi este mai usor sa imi adun ideile. Si da, ar fi fost mai palpitant si mult mai personal.

      Ștergere
    15. Pai... poate vom avea ocazia candva, sper :)

      Ștergere
  2. imi pierd cuvintele cand citesc ceea ce scrii pentru ca e intotdeauna este profund ceea ce spui...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai... trebuie sa fie profund, altfel ce rost ar avea sa mai scriu?

      Ștergere
  3. Sincer ? Si eu m-am saturat..In mod clar nu esti tu problema..ci cei care nu stiu sa te aprecieze la adevarata ta valoare:)

    RăspundețiȘtergere