Valori si Non-valori

In Evul Mediu, omenirea a inceput sa cunoasca progresul prin stiinta si arta. Societatea civila se baza pe principii si legi. Stapanul absolut era entitatea divina, iar conducatorul societatii avea drept de viata si de moarte asupra supusilor sai. Acest proces continua in ciuda unor mari erori si atrocitati comise de-a lungul timpului.

Pe campul de lupta, pe foile de observatii, pe blocurile din marmura sau pe panza de pe sevalet, oamenii si-au expus si sustinut ideile despre viata si moarte, despre fiinta si nefiinta, despre permis si interzis, despre religie si laic, despre putere si libertate. S-au folosit de ceea ce era cunoscut deja sau au emis teorii noi care sa le confirme noile cunostinte dobandite. Au invatat ca Pamantul nu este centrul Universului si ca Dumnezeul unora este dusmanul altora. Au invatat ca libertatea vine cu pretul puterii, iar puterea este necesara pentru a stapani libertatea. Insa oamenii nu pot fi stapaniti.

Fie ca este vorba despre arta, stiinta, religie sau cultura unei natiuni, oamenii sunt cei care aleg ce cred, ce stiu si ce doresc sa faca in viata. Unii devin artisti, altii devin cercetatori, altii devin religiosi, altii devin simpli muncitori iar unii devin pur si simplu rebeli. Acestia din urma nu au nici un principiu. Ignora in mod deliberat legile societatii civile pe care o detesta si ar distruge-o daca ar fi posibil. Iar daca nu sunt anarhisti, dispretuiesc oamenii in sine si incearca sa ii extermine, fie ca este vorba de rasism sau pur si simplu ura profunda fata de natura umana. Natura umana care, de multe ori, este necunoscuta oamenilor.

In copilarie, oamenii nu au constiinta de sine. Depind de ceilalti pentru a se putea forma si a se dezvolta. Nu se autoanalizeaza si sunt incapabili de a lua decizii rationale. Primesc suport moral din partea celor care ii au in grija si astfel se obisnuiesc cu figuri si modele de comportament din jurul lor. Astfel, oamenii nu se pot raporta la ei insisi pentru mai mult decat nevoi primare.

In adolescenta, oamenii incep sa devina constienti de sine. Chiar daca inca depind de cei din jurul lor, incearca sa se rupa de aceasta dependenta si sa aiba cat mai multa libertate de decizie. In unele cazuri, perioada adolescentei este cea mai tumultoasa: oamenii devin rebeli, dezvolta vicii si dependente, renega figurile autoritare din viata lor cum ar fi parintii si in general, totul este un conflict intre ei si lumea care ii inconjoara. Unii aleg calea lor proprie, altii urmeaza caile celor din jur, deja testate, pentru ca par mai bune, iar unii aleg sa se izoleze si sa nu mai aiba contact cu mediul inconjurator. Suportul pe care il primesc nu mai este doar moral, educatia incepe sa joace un rol important in viata lor. Cei care esueaza in examinari au tendinta sa respinga educatia ca pe o forma de abuz a autoritatii, insa ceilalti o privesc ca pe o parghie catre viitoarea cariera pe care doresc sa o urmeze.

La varsta maturitatii, majoritatea oamenilor lasa in urma zbuciumul adolescentei. Uita de conflictele cu autoritatile si de viciile si dependentele lor. Isi aleg o cariera pe care sa o urmeze si incep sa se gandeasca serios la siguranta si stabilitate, atat financiare, cat si morale. Multi dintre ei sfarsesc prin a forma o familie impreuna cu alti oameni care gandesc asemeni lor. Dar exista si cazuri izolate in care cariera devine unicul scop in viata, iar statutul social, care depinde de starea materiala, este singurul statut pentru care ei aleg sa munceasca. Sau pur si simplu apare un conflict intre cariera, care consuma mult din timpul oamenilor si familie, care nu este la fel de importanta pentru toti.

Principiile acestea atat de diferite nu sunt unice sau izolate. Oamenii se pot imparti pe categorii sociale si, cu mici exceptii ale celor care doresc sa acceada la un rang mai inalt, fiecare categorie sociala are principii asemanatoare pentru majoritatea membrilor ei. Asta deoarece preocuparea majora a oamenilor este perceptia celorlalti asupra lor si uneori, perceptia lor despre sine. Astfel ca ei modifica totul de la interior la exterior pentru a fi in ton cu mediul inconjurator si oamenii pe care simt nevoia sa ii impresioneze.

Rebelii sunt cei care aleg sa ignore toate principiile si valorile societatii din care fac parte. Lor nu le pasa de cum sunt perceputi, ci doar de perceptia lor asupra mediului inconjurator. Perceptie pe care doresc sa o schimbe – contrar asteptarilor – de la exterior la interior, incepand prin modificarea aspectelor care le displac, chiar daca asta presupune incalcarea legilor sau principiilor celorlalti. Din punctul lor de vedere, acele legi si principii sunt gresite, insa din punctul celorlalti de vedere, atitudinea si conduita rebelilor sunt gresite.

Atunci cand gresesc, oamenii pot fi pedepsiti. Dar au ocazia sa invete din greseli. Daca o fac sau nu, este alegerea lor. Se spune ca a gresi este uman, dar a persevera in greseala este diavolesc. De altfel, religia sustine ca greselile oamenilor vor fi pedepsite dupa moarte intr-un stadiu infinit de chinuri si suferinta numit „iad”. Exista oameni care considera ca pot alege o cale lipsita de greseli care sa ii duca in locul opus numit „rai”. Dar cei mai multi oameni gresesc, cu sau fara intentie, cu sau fara constiinta faptului ca au gresit. Astfel, nerespectand principiile religiei, se presupune ca vor sfarsi in iad pentru totdeauna. Nerespectand legile si principiile unei societati, oamenii pot fi pedepsiti prin detentie pe o perioada limitata pana la toata viata sau chiar pedeapsa capitala, moartea.

Asadar, indiferent ca oamenii aleg sa respecte familia sau cariera, religia sau stiinta, societatea sau propriile convingeri, cineva, undeva, poate considera ca au gresit. Poate considera ca anumite actiuni ale lor au fost detrimentul altor oameni si poate considera ca astfel de fapte trebuie pedepsite. Si in vreme ce unii se supun celorlalti din nevoia de a avea o imagine cat mai buna despre sine, altii nu se supun nimanui pentru ca nu recunosc nici o autoritate. Se poate spune ca cei mai multi oameni ajung in iad. Dar intrebarea este: oamenii merg in iad sau merg prin iad?