miercuri, 2 mai 2012

Minciuna Perfecta

Un el si o ea se plimbau tacuti prin frig si ceata, pe malul unui lac, la marginea unei paduri. De pe lacul inghetat se mai auzeau din cand in cand tanguielile pasarilor care nu gaseau hrana si caldura. Dinspre padure se auzea fosnetul vantului printre crengile dezvelite de frunze, iar din cand in cand zapada se spulbera asemeni unui praf de diamant, stralucind in lumina difuza care abia trecea printre norii plumburii si grei. Dar ei nu auzeau decat sunetul pasilor lor pe pamantul inghetat, petecit pe ici si colo cu pete de zapada si gheata.
Ea il privea pierduta, ca si cum in jurul lui era un ecran imens pe care se derulau diverse imagini. Dar el tinea mereu privirea catre pamant, masurand parca pasii in asa fel incat sa nu piarda ritmul. Si cu fiecare pas, cu fiecare scrasnet al zapezii sub picioarele lor, cu fiecare urma lasata parea ca amandoi se departeaza si mai mult unul de altul, desi mergeau aproape lipiti. La un moment dat, tacerea fu intrerupta brusc:
- Iubitule, ce se intampla cu tine? De ce nu spui nimic?
- Nu se intampla nimic – raspunse el, grav. De fapt – continua, pe un ton mai ironic de data aceasta – nu s-au intamplat destule? Nu iti ajunge tot ce s-a spus intre noi? Ce explicatii mai vrei? Ce crezi ca as mai putea spune?
- As vrea doar sa imi explici, iubitule... atat. Sa imi spui si mie unde sunt toate sentimentele noastre. Unde este grija pe care promiteai sa mi-o porti? Unde a disparut zambetul tau cand ma vedeai, cand te imbratisam, cand te sarutam? Unde esti tu, cel pe care il iubeam?
- Dar – o intrerupse el – stii bine ca nu era nimic serios. Nu am vrut sa te fac sa suferi, nu credeam ca va fi atat de greu. De ce... de ce te-ai atasat atat de mult de mine? De ce nu ma poti lasa sa plec, acum cat inca nu e prea tarziu?
- Pentru ca... pentru ca te iubesc! De-aia!
- Dar eu nu te iubesc, fetito! Inceteaza cu visele acestea... Chiar nu intelegi ca intre noi nu mai poate fi nimic!?
- Inteleg... dar nu inteleg tot ce a fost pana acum... pentru tine am fost doar o distractie?
- Nu! NU, NU, NUU!!! Of... te urasc! De ce trebuie sa ma faci sa ma simt atat de prost!? Intelege ca iubesc pe altcineva, pe tine nu am cum sa te iubesc!
- Dar eu inteleg – il intrerupse de aceasta data ea. Inteleg ca iubesti pe altcineva. Inteleg ca nu ma poti iubi. Inteleg ca totul a fost o minciuna, ca ne-am prefacut, ca aveam nevoie de asta. Inteleg ca acum tu te bucuri de prezenta altcuiva in viata ta, dar cu mine cum ramane? Nu iti pasa ca eu sufar?
Insa el nu ii mai raspunse... cand privi catre locul in care se aflase pana atunci, el nu mai era. Alerga inapoi catre oras, fara sa se uite inapoi.
- STAI! striga ea, dar degeaba. De ce nu ma poti asculta? continua sa vorbeasca, de parca el inca ar mai fi fost acolo. Of, iubitule... daca ai sti tu cat te iubesc... dar ce iti pasa tie? din cosmar ai luat fiinta si in cosmar ne-am ratacit din nou, impreuna. Dar tu ai plecat si eu am ramas. M-ai calauzit precum o stea in bezna rece si inspaimantatoare pana ce m-ai aruncat din nou in ghearele ei. Erai un vis frumos printre tenebre pana ce m-ai lasat din nou sa ma imbratisez cu ele. Acum am ramas singura si goala sa dansez cu umbra mea intr-un tango posac in vreme ce tu faci parte din visul altcuiva. Iubirea noastra a fost minciuna perfecta pana cand adevarul a vrut sa iasa la iveala. Si ce adevar crud si amar! Cum se poate ca eu sa te iubesc, desi tot ce imi doream era o simpla distractie de moment? Credeam ca am redescoperit fericirea, dar fericirea mea nu erai tu, dragule... Sper... sper sa fii fericit cu ea.
Pe masura ce vorbea, tonul si ritmul ii scadeau incat rosti ultimele fraze mai mult soptind, ca si cum nu dorea sa fie auzita. Se aseza pe o buturuga veche si putrezita. Plangea si desi lacrimile o usturau, nu se stergea. Le lasa sa se prelinga pe buzele uscate si crapate de frig, iar de acolo sa isi croiasca singure drum oriunde doreau. Se simtea obosita si lipsita de viata, ca si cum uitase sa mai traiasca. Si se spune ca viata e frumoasa daca stii sa traiesti. Dar cand uiti sa traiesti, cine te mai invata?

78 de comentarii:

  1. Trist, foarte trist, si totodata, imi place mult felul in care-ai scris-o. Superb.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e chiar atat de trist daca stai sa te gandesti ca e oarecum exagerata povestea. Adica se vede din text ce este exagerat. Si povestea asta se regaseste in multe situatii din zilele noastre, din pacate...
      Ma bucur ca iti place, multumesc :)

      Ștergere
  2. .............

    azi voi fi speechless în fața măiestriei cuvintelor tale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si totusi, am o intrebare pentru tine: crezi ca surprind bine latura feminina a personajelor? :))

      Ștergere
    2. Ah, puțin spus, chiar foarte puțin!

      Ștergere
    3. Multumesc, multumesc :) P.S.: te-am adaugat in blogroll, sper sa iti aduc cativa vizitatori :D

      Ștergere
    4. Ce grijuliu ești tu, mulțumesc mult!

      Ștergere
    5. E doar un mic omagiu, vizitele tale sunt mereu o placere :)

      Ștergere
    6. Serios? Mmmm mă bucur mult să aud asta!

      Ștergere
    7. Eu? Imi cer scuze, dar ma confunzi :P

      Ștergere
    8. Nu chiar... dar imi place ideea, macar esti optimista :))

      Ștergere
    9. Poate imi dai si mie putin optimism. Mi-as fi dorit sa te cunosc mai bine, sa scriu despre tine si sa te inspir in viata ta de zi cu zi.

      Ștergere
    10. Dacă aș putea să-ți trimit via mail sau orice altă sursă de comunicare, aș face-o cu cea mai mare plăcere :)

      Ștergere
    11. Mai... mail sau alte surse de comunicare sunt... acum depinde daca se poate trimite :))

      Ștergere
    12. Doar pe calea dură se poate trimite, probabil.

      Ștergere
    13. Să extrag într-o seringă puțin din sângele meu, să ți-o trimit prin poștă și să ți-o injectezi singur :) Desigur, mi se pare de-a dreptul execrabil, dar asta mi-a trecut prin minte, probabil pentru că mă uitam la House.

      Ștergere
    14. ADN de Lamaitza... suna bine :))

      Ștergere
    15. Da, sângele meu ar trebui să aibă o culoare ușor portocalie.

      Ștergere
    16. Sa inteleg ca nu l-ai vazut pana acum? :))

      Ștergere
    17. Nu, și nici nu intenționez să o fac în viitorul apropiat.

      Ștergere
    18. Asta ziceam și eu. Hai că nu-ți mai fac commuri în plus că-ți umplu toată pagina :)

      Ștergere
    19. Nu ma deranjeaza, cine nu are loc de ele sa le ignore :))

      Ștergere
    20. Ah, credeam că te deranjam, cine știe, probabil aveai și tu ceva de făcut și te țineam în loc :D

      Ștergere
    21. Hai, hai... era amuzant, daca aveam treaba nu iti raspundeam. Si nu cred ca m-ai retinut din moment ce mie imi place sa discut cu tine :)

      Ștergere
    22. Mă bucur să aud asta, dar, pentru orice eventualitate, îmi cer scuze dacă te stresez.

      Ștergere
    23. Pentru orice eventualitate, NU ma stresezi >:D<

      Ștergere
    24. E bine de retinut. Si sper ca reciproca e valabila :))

      Ștergere
    25. Atunci nu iti mai face griji. Conversam oricand doresti si poti ;;)

      Ștergere
    26. N-am să-mi mai fac. Cât despre conversații, ne mai scriem mâine, momentan patul mă cheamă. Noapte bună!

      Ștergere
    27. Noapte buna si tie, sa visezi ceva frumos si sa ma chemi si pe mine ;;)

      Ștergere
    28. Măi, am visat frumos, dar imediat ce mi s-au deschis ochii, mi s-a golit și mintea.

      Ștergere
    29. Lasa, experienta conteaza :))

      Ștergere
    30. Superb! Explică-mi, te rog, cine te inspiră sau ce te inspiră în posturile tale.

      Ștergere
    31. Dar nu e asa un mare secret. In principal, ma inspira situatiile si oamenii pe care ii intalnesc in viata de zi cu zi. Tu ce credeai?

      Ștergere
    32. Nu credeam nimic, vroiam doar să-mi divulgi secretele cu care scrii atât de fantastic.

      Ștergere
    33. Dar nu este nici un secret si nu cred ca scriu atat de fantastic. Din punctul meu de vedere tu scrii mult mai frumos pentru ca transpui situatii reale in opere de fictiune.

      Ștergere
    34. Posibil, mie îmi place s-o dau în SF, dar exact asta îmi place la felul în care scrii : totul e preluat din realitate și scris realistic.

      Ștergere
    35. Probabil ca tocmai aceasta completare ne-a adus aici :)

      Ștergere
    36. Da, într-adevăr, ce chestie.

      Ștergere
    37. Se mai intampla si lucruri frumoase. Aici se poate bucura optimismul tau :>

      Ștergere
    38. Da, spre fericirea mea :D Mâine e ziua mea, cum pot eu să nu zburd de fericire?:))

      Ștergere
    39. Nu stiu cum... eu nu am parte de asa ceva. Dar la multi ani, sa fii sanatoasa si fericita :)

      Ștergere
    40. Mulțumesc foarte muuuuult! >:D< Și cum adică nu ai parte de așa ceva?

      Ștergere
    41. Adica la mine sarbatorile nu prea sunt sarbatori, de orice fel ar fi ele. Deci si ziua mea ar fi o zi banala.

      Ștergere
    42. Parcă ai fi doctor House. Ziua de naștere ar trebui să fie ceva special, petrecut cu prietenii și amintindu-ți năzdrăvăniile din ultimii ani :)

      Ștergere
    43. Da, sunt si eu un mizantrop mai mic, ca dansul. Doar ca nu il pot egala, este mult prea ironic si are parca si talent. Petrecut cu prietenii? stai intai sa ii gasesc. Si care nazdravanii? Eu sunt plictisitor...

      Ștergere
    44. Nu cred așa ceva :) Oamenii nu sunt plictisitori oricât de liniștiți și la locul lor ar vrea să pară. Sigur ai tu ceva de care îți amintești cu drag. Cât despre prieteni, nu știu ce să zic, nu prea mai găsești oameni cu care poți comunica eficient sau împărtăși gânduri și sentimente. Dar nah, cine știe?:)

      Ștergere
    45. Ooo... dar nici nu ai idee! Nu vreau sa par, chiar sunt. Si sunt plictisitor. Si nu mai gasesc acei oameni. De fapt, nici nu ii mai caut, pentru ca am fost mai mereu sfatuit sa nu mai caut. Si ghici ce? S-a intamplat exact ceea ce era logic sa se intample - nimic!

      Ștergere
    46. Îmi pare rău să aud asta, dar îți spun un lucru, în care, desigur, cred eu și anume că tu nu ai putea fi un om plictisitor. Sunt sigură că dacă te-aș cunoaște față în față mi-ar face mare plăcere să aflu mai multe despre tine.

      Ștergere
    47. Eu sunt sigur ca nu. Si nu neaparat pentru ca as fi pesimist, dar exista niste tipare... si deocamdata da, esti entuziasmata, iti par interesant, poate chiar crezi ca cine stie ce se ascunde in spatele identitatii mele virtuale. Dar nu uita ca nu este totul ceea ce pare.

      Ștergere
    48. Aici sunt de acord, ai dreptate, imaginația își făcea de cap, dar cine știe :)

      Ștergere
    49. Speram sa fie intuitia, nu imaginatia... Dar asta insemna sa iti dai seama de anumite lucruri si sa ai o parere formata despre mine, cat de cat, de care sa fii sigura. Si eu sper sa te intalnesc intr-o buna zi.

      Ștergere
    50. Mi-ar face chiar mare plăcere :) E adevărat, nu te cunosc suficient de bine pentru a-mi face o părere, dar pentru mine, pari genul acela de om pe care aș vrea să-l ascult povestind povești despre lume.

      Ștergere
    51. E bine atunci, povesti despre lume am cate vrei!

      Ștergere
    52. De asta îmi place mie să-ți citesc blogul!

      Ștergere
    53. Gata pentru seara asta, mă duc să-l aștept pe Moș Ene!

      Ștergere
    54. Dumnealui sigur stie mai multe povesti decat mine :)

      Ștergere
    55. Da, dar poveștile lui mă adorm, ale tale sunt mai vii.

      Ștergere
  3. Trist..si totusi,cand voi gasi pe acest blog povesti traite de TINE?Nu spun ca nu imi place cum scrii sau ca nu imi place postarea asta..dar.. pentru mine lipseste acel "ceva".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ti-am mai zis ca nu sunt toate ceea ce par :)

      Ștergere