Mormantul

Te afli intr-o lume uitata de Dumnezeu. O jungla in care cel mai puternic ia tot, dar poate fi doborat in clipa urmatoare. Un iad in care pacatosii prospera, corupand sau profitand de sufletele curate. Un camp de batalie pe care lupta nu se mai da intre bine si rau, ci intre rau si mai rau, pana cand totul se umple de sangele negru si inveninat al celor ce lupta cu inversunare. O scena pe care actorii principali joaca in spatele cortinei, cu lumina stinsa, manuind papusile in fata unui public naiv, avid de scandal, nuditate si violenta. Nimeni nu este perfect, dar fiecare este superior.

Asemenea unui spion infiltrat printre inamici, te amesteci printre umbre si diavoli, incercand sa eviti capcanele lor, cautand inca un strop de lumina, un strop de bunatate. Dar lumina a plecat de mult din aceasta lume umbrita de toate relele. Si-a ales un alt drum, un drum pe care nimeni nu il cunoaste, dar toti il cauta. Si la fiecare raspantie se odihneste cate un suflet istovit de greutatea crucii pe care o poarta dupa el, o cruce mult prea mare pentru a-i permite un strop de libertate. Cauta ajutor, cauta un sprijin de care sa se tina, dar totul le aluneca printre degete precum nisipul.

Privindu-i, ai vrea sa ii ajuti, dar nu stii ce e iluzie si ce e adevar. Nu mai poti distinge intre diavolii care se ascund in inocenta sau nevoie, asteptand sa te seduca si oamenii umili, ca tine, care au nevoie de ajutor. Ceilalti te invata sa omori, sa calci totul in picioare, sa fii ca ei. Dar tu mai degraba ai sfarsi in ghearele lor, luptandu-te cu ei, decat inlantuit, ca sclavul lor. Si ai optiunea sa te alaturi circului lor sau sa dormi cu teama ca vei ajunge in spectalolele lor, ca parte din menajeria lor odioasa.

Te acoperi in sange si mizerie, dar nici un camuflaj nu e prea bun pentru ochii priceputi care stau la panda in intuneric. Te ascunzi pandind, dar gheare reci si respiratii putrezite iti sfasie ceafa si iti aburesc privirea. Incerci sa te speli, dar apa fierbe clocotind cu otrava. Si gustul ei dulce te ademeneste sa o bei, dar stii ca trebuie sa ramai lucid. Nu iti poti pierde controlul pentru ca ar insemna sa te arunci singur in bratele disperarii. Ai vrea sa ceri ajutor, dar ignoranta iti este cea mai buna prietena, iar tacerea iti este cel mai bun aliat. Insa linistea nu exista, caci chiar si cel mai mut zgomot naste dorinte oarbe si pasiuni surde, care nu tin cont de nimeni si nimic, ci doar te indeamna catre marginea prapastiei. Si cine stie daca te poti opri si poti sta pe marginea pamantului, privind golul si stapanindu-ti sinea...

Te invarti in cercuri fara scapare, observand si asteptand ceva ce nu se mai intampla, primind mereu aceleasi iluzii amare precum un medicament scarbos, dar necesar. Ceea ce nu te omoara nu te face mai puternic, ci doar mai ciudat. Si chiar daca  tu supravietuiesti cat poti, lumea asta iti va rezista si va ramane in urma ta. Ea este viitorul, tu nu te vei schimba niciodata. Si cand vei muri, nu in rai vei ajunge, ci in pamant. Aici nu este nimeni inocent, pentru ca nimeni nu poate uita si nu poate ierta. Aceasta lume va fi mormantul tau.