luni, 7 mai 2012

Mormantul

Te afli intr-o lume uitata de Dumnezeu. O jungla in care cel mai puternic ia tot, dar poate fi doborat in clipa urmatoare. Un iad in care pacatosii prospera, corupand sau profitand de sufletele curate. Un camp de batalie pe care lupta nu se mai da intre bine si rau, ci intre rau si mai rau, pana cand totul se umple de sangele negru si inveninat al celor ce lupta cu inversunare. O scena pe care actorii principali joaca in spatele cortinei, cu lumina stinsa, manuind papusile in fata unui public naiv, avid de scandal, nuditate si violenta. Nimeni nu este perfect, dar fiecare este superior.
Asemenea unui spion infiltrat printre inamici, te amesteci printre umbre si diavoli, incercand sa eviti capcanele lor, cautand inca un strop de lumina, un strop de bunatate. Dar lumina a plecat de mult din aceasta lume umbrita de toate relele. Si-a ales un alt drum, un drum pe care nimeni nu il cunoaste, dar toti il cauta. Si la fiecare raspantie se odihneste cate un suflet istovit de greutatea crucii pe care o poarta dupa el, o cruce mult prea mare pentru a-i permite un strop de libertate. Cauta ajutor, cauta un sprijin de care sa se tina, dar totul le aluneca printre degete precum nisipul.
Privindu-i, ai vrea sa ii ajuti, dar nu stii ce e iluzie si ce e adevar. Nu mai poti distinge intre diavolii care se ascund in inocenta sau nevoie, asteptand sa te seduca si oamenii umili, ca tine, care au nevoie de ajutor. Ceilalti te invata sa omori, sa calci totul in picioare, sa fii ca ei. Dar tu mai degraba ai sfarsi in ghearele lor, luptandu-te cu ei, decat inlantuit, ca sclavul lor. Si ai optiunea sa te alaturi circului lor sau sa dormi cu teama ca vei ajunge in spectalolele lor, ca parte din menajeria lor odioasa.
Te acoperi in sange si mizerie, dar nici un camuflaj nu e prea bun pentru ochii priceputi care stau la panda in intuneric. Te ascunzi pandind, dar gheare reci si respiratii putrezite iti sfasie ceafa si iti aburesc privirea. Incerci sa te speli, dar apa fierbe clocotind cu otrava. Si gustul ei dulce te ademeneste sa o bei, dar stii ca trebuie sa ramai lucid. Nu iti poti pierde controlul pentru ca ar insemna sa te arunci singur in bratele disperarii. Ai vrea sa ceri ajutor, dar ignoranta iti este cea mai buna prietena, iar tacerea iti este cel mai bun aliat. Insa linistea nu exista, caci chiar si cel mai mut zgomot naste dorinte oarbe si pasiuni surde, care nu tin cont de nimeni si nimic, ci doar te indeamna catre marginea prapastiei. Si cine stie daca te poti opri si poti sta pe marginea pamantului, privind golul si stapanindu-ti sinea...
Te invarti in cercuri fara scapare, observand si asteptand ceva ce nu se mai intampla, primind mereu aceleasi iluzii amare precum un medicament scarbos, dar necesar. Ceea ce nu te omoara nu te face mai puternic, ci doar mai ciudat. Si chiar daca  tu supravietuiesti cat poti, lumea asta iti va rezista si va ramane in urma ta. Ea este viitorul, tu nu te vei schimba niciodata. Si cand vei muri, nu in rai vei ajunge, ci in pamant. Aici nu este nimeni inocent, pentru ca nimeni nu poate uita si nu poate ierta. Aceasta lume va fi mormantul tau.

16 comentarii:

  1. În postarea asta parcă ți-ai vărsat toată ura pe care o ai tu pentru această lume. Și-mi place și cum ai modificat scrisul, se potrivește.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am cautat mult ceva care sa se potriveasca. Si nu e ura... e rezultatul indelungatelor mele peripluuri prin aceasta lume...

      Ștergere
    2. Poate am exagerat când am spus ură, dar postarea ta îmi transmite mult dispreț subtilizate sub forma unor cuvinte mult prea blânde.

      Ștergere
    3. Nu cred ca sunt cuvinte blande, dar dispret exista. Nu ai cum sa admiri o astfel de lume.

      Ștergere
    4. Depinde acum, tu te-ai referit în special la oameni, dar oamenii sunt creaturi complexe, oricât de infectate cu prostie umană ar fi. Dar din punctul meu de vedere, lumea pe care ai descris-o tu mi se pare fascinantă.

      Ștergere
    5. Da, eu asociez mereu oamenii cu lumea si lumea cu oamenii. Lumea ar fi altfel fara oameni. Cel putin fara unii unii dintre ei. Dar tot ea ii transforma si pe ceilalti. Numai pe mine nu ma transforma...

      Ștergere
    6. La noi se aplică efectul de turmă. Și da, ai dreptate, noi nu ne transformăm, noi suntem cei care privim transformările.

      Ștergere
    7. Da, ai si tu dreptate. Turma... ori cu ea, ori degeaba.

      Ștergere
    8. Eu una prefer degeaba, e amuzant să observi oamenii de la distanță, exact ca la cinema.

      Ștergere
    9. Dar nu am spus ca eu as prefera altfel.

      Ștergere
    10. Data viitoare fii mai concis :)

      Ștergere
    11. Credeam ca stii deja ca si eu sunt observator ca si tine.

      Ștergere
    12. Știam, dar vroiam să fiu 100% sigură.

      Ștergere