Orizont

Draga mea, astazi vreau sa te anunt ca esti libera. Libera de orice constrangere, de orice remuscare, de orice regret. Nu stiu daca ai avut prea multe pana acum, in fond tu erai deja destul de fericita si fara vestea pe care trebuie sa ti-o dau. Si este ciudat cum, desi stiu ca nu iti pasa acum, iti scriu aceste randuri cu zambetul pe buze, multumit, ba chiar bucuros!

Am petrecut multe nopti impreuna si de multe ori rasaritul ne aducea vise pe care sa le impartasim. Am trait ca un suflet in doua trupuri si ne-am planuit viata in cele mai mici detalii. Am visat impreuna si ne-am promis sa ne implinim orice vis. Am alergat in bratele tale si acolo a fost caminul meu. Ne-am dorit sa numim un loc „casa noastra” si asteptam cu nerabdare fiecare clipa petrecuta impreuna. Am zburat, am zburat mult prea sus pana cand Soarele, invidios, ne-a topit aripile si am cazut.

Dar tu, draga, ti-ai gasit repede salvarea. Te-ai agatat de primul norisor aparut in cale, dar nu te-a sustinut prea mult, cadeai prea repede. Si atunci te-ai indreptat catre urmatorul, pe care l-ai transformat in tot ce nu eram eu. De atunci nu ti-a mai pasat de mine, m-ai lasat sa ma prabusesc in timp ce tu te inaltai din nou catre Soare, fericita cu noile tale aripi, noile tale vise, noile tale planuri... eu am ramas pe undeva, pe acolo, o pagina prafuita din trecutul tau pe care o mai citeai, din cand in cand, pentru a-ti aminti probabil pe unde ai fost, ca sa te bucuri de unde ai ajuns.

Nu iti port pica, stai linistita. Chiar daca m-ai facut sa nu mai cred in povesti, sa nu mai cred in paginile lor pline de minciuni, am invatat ca atunci cand iubesti Soarele risti sa te incalzesti atat de tare, incat sa te arzi. Si chiar daca m-ai facut sa nu mai cred nici in oameni, sa nu mai cred in vorbele lor pline de iluzii, am invatat ca atunci cand iubesti oamenii risti sa te atasezi atat de mult de ei incat sa ramai legat de amintirea lor in timp ce ei scriu amintiri noi pe langa tine, ocolindu-te si ignorandu-te.

Tu nu crezi in iubire si nu esti capabila sa iubesti, pentru tine doar tu contezi. Si ma bucur ca este asa, macar nu ma pot invinovati pe mine ca nu am stiut ce sa iti ofer. Imi pare rau ca te-am incurcat, ca ti-am rapit din timpul tau pretios, dar ma bucur ca s-a terminat. Ca nu mai sunt un obstacol in viata ta. Ca acum te poti bucura in liniste de clipele fericite pe care le traiesti.

Poate ca povestea noastra se terminase de mult, poate ca m-am amagit singur ca a existat, poate ca visele si promisiunile noastre nu aveau nici un sens pentru tine, ci doar pentru mine. Dar nu mai conteaza. Am o veste pentru tine!

Ai devenit orizontul orasului pe care voiam sa il numim „acasa”. Si de cate ori voi privi spre el, nu conteaza ca inima mea va sari peste o bataie. Ma voi gandi ca esti fericita si voi fi si eu fericit. Sa fii iubita!