marți, 29 mai 2012

Parfum Prafuit

Cine esti tu, fiinta? Te cunosc, dar totusi esti o straina. Ai ochii luminosi, dar plini de intunericul misterului. Ai parul galben ca lamaia, dar lung ca o toamna plumburie ce te acopera ca un covor de frunze. Ai chipul palid ca soarele iernii, dar un zambet mai cald decat cea mai torida vara. Ai buzele dulci ca mierea, dar otravite cu cel mai mortal venin. Si gura ta... gura ta poate sopti cele mai tainice secrete, dar poate striga cele mai amarnice iluzii.
Ai aparut in viata mea de nicaieri, ca un vant jucaus de primavara. Te-ai instalat repede, aducand cu tine rasul tau ascutit precum chitaitul soarecilor si povestea ta de catifea in care m-am imbracat si eu, pentru un timp. Mi-ai daruit timpul ca pe o coala de hartie, iar cu mana ta am scris impreuna ganduri si idei. M-ai facut sa ma tem de ce citeam apoi, in singuratatea gandurilor mele, dar tot tu m-ai linistit promitandu-mi ca nu se va sterge ceva vreodata. M-ai aruncat in aer si mi-ai prins in spate aripile iubirii, o iubire care a ars prea repede si m-a lasat sa ma prabusesc, confuz. Iar atunci mi-ai zis ca asa era menit sa fie si ai disparut intre norii uitarii.
Cine sunt eu, fiinta? M-ai cunoscut tu pe mine? Dar nici eu nu ma cunosc. Am inima franta in mii de bucati, dar astept ca tu sa le aduni si sa le pui la loc. Am ochii larg inchisi pentru ca trebuie sa te vad, dar astept ca tu sa ii deschizi si sa imi spui ca ai sosit. Am sufletul pustiu si rece, dar astept ca tu sa il umpli si sa imi aduci vara dupa toata ploaia regretelor mele. Am gandurile imprastiate si lipsite de sens, dar astept ca tu sa le chemi si sa le arati directia in care sa se indrepte. Si tot ce vreau este sa fii tu, fiinta.
Cine suntem noi, fiinta? Existam? Dar nici nu stiu daca e doar un vis. Sopteste-mi la ureche visele tale cele mai tainice si lasa-ma sa zbor cu ele. Striga-mi ca ma iubesti asa cum nu ai mai iubit pe nimeni si lasa-ma sa te iubesc si eu. Strange-ma in brate cu toata forta ta si zdrobeste-mi singuratatea odata pentru totdeauna. Spune-mi ca nu visez si promite-mi ca nu imi vei mai face nici o promisiune. Sterge-mi toate amintirile si lasa-ne sa ne daruim altele in loc. Scrie-mi o poveste in care sa fim personajele principale si apoi priveste-ti visul implinit. Stiu ca ma vei minti oricum, asa cum ai mai facut-o, dar nu ma supar. Sunt gol ca soaptele tale de iubire risipite in vant, dar lasa-ma sa ma imbrac in parfumul tau prafuit...

15 comentarii:

  1. foarte frumos,m-a lut cu fiori cand am inceput sa citesc :(
    chiar este frumaosa postarea, bravo, ai talent..:(

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știam de ce îmi era așa cunoscută imaginea. Oricum, postarea e superbă, e învăluită în lumină și, deși folosești descrieri antitetice, ființa despre care scrii pare desprinsă dintre cele mai frumoase povești de dragoste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Initial, gasisem alta imagine, dar mi-a placut mai mult a ta pentru ca se potriveste mai bine cu ce am scris, mai ales ca fata priveste catre cer. Multumesc pentru complimente.

      Ștergere
    2. Da, într-adevăr, se potrivește de minune!

      Ștergere
    3. Cred ca ar fi sunat mai bine in versuri, dar eu nu stiu sa scriu poezii...

      Ștergere
    4. Nu, crede-mă, e perfect așa cum ai scris-o. Plus, nici eu nu sunt mare fană a operei lirice.

      Ștergere
  3. Inspiratie sau adevarat? Pare destul de real...

    RăspundețiȘtergere