Un Cadou Special

Seara. Iarna. Frig. Oameni grabiti, seriosi, merg cu pasi repezi si hotarati pe strazi. Masini gonesc sau claxoneaza la semafoare. Un oras mare, aglomerat, dar totusi monoton. Toate acestea se observa aproape in fiecare seara, cu exceptia zilelor mai linistite in care totul pare mai putin animat.

Intr-un astfel de peisaj ma plimbam si eu in aceasta seara. O seara oarecare, obisnuita. Dar nu era totul pierdut. Mergand si privind ca de fiecare data strazile si oamenii, am intrat la un moment dat pe aceeasi traiectorie cu o persoana venind din sensul opus. Am realizat asta simultan, impreuna, si tot ce am putut face a fost sa ne zambim unul altuia, desi picioarele ni se incurcau serios, aproape sa ne impiedicam. Evitandu-ne in ultimul moment, ne-am continuat fiecare drumul in directia lui. Poate asta nu ar insemna prea multe pentru absolut oricine altcineva, dar pentru mine a fost ca un cadou. Nu era vreo sarbatoare si nici ziua mea, dar il consider un cadou pentru ca traim intr-o lume in care oamenii gasesc tot mai greu motive sa zambeasca, iar eu am primit un zambet inocent gratuit. Si asta este exact ceea ce l-a facut atat de special.

Daca am zambi cu totii mai des celor de langa noi, am fi mai fericiti, atat noi, cat si ceilalti. Pentru ca exact astfel de intamplari marunte sunt cele care ne fac fericiti si care ne fac sa apreciem la adevarata valoare evenimentele majore care inseamna ceva. Si chiar daca sunt intamplari marunte, nu sunt lipsite de valoare. Din pacate insa, majoritatea le ignora. Asa ca ar fi frumos ca macar uneori sa mai zambim unei persoane necunoscute doar pentru simplul motiv ca am intalnit-o. Nu inseamna prea multe, dar poate aduce fericirea atat pe chipul, cat si in sufletul cuiva.