Un Moment Special

Intr-o seara linistita de iarna, fara mari pretentii sau asteptari, faceau cunostinta doi oameni mai mult sau mai putin obisnuiti. Nu se anunta nimic special si nu era ceva iesit din comun, dar totusi, conversatia a progresat rapid.

Ea – o fata rebela, vizibil independenta, rezervata... dar totusi atat de expresiva. El – un baiat timid, calm, empatic... dar totusi atat de imprevizibil. Amandoi aveau povesti de viata complicate care ascundeau multe, dar pareau oarecum asemanatoare. Se intelegeau reciproc chiar si cu minim de cuvinte, ca si cum ar fi comprimat mesajul intr-o fraza scurta, dar l-ar fi decodat intr-o multime de alte fraze.

Ea avea farmecul ei aparte, ceva in privirea ei patrunzatoare care parea ca te invita sa dezvalui misterele care se ascundeau in ochii ei mici si vioi, fereastra catre sufletul ei aparent tainic, dar totusi dornic de a se elibera. Nonconformismul si independenta ei ascundeau, in fond, aceleasi nevoi si sperante ale tuturor, naive, dar atat de frumoase, despre iubire si familie. Subtila si tacticoasa, stia sa exprime si sa obtina atat cat dorea, fara prea multe eforturi, fiind ajutata de simpatia inevitabila. Asta insa nu insemna ca nu era si harnica si dedicata eforturilor pe care le intreprindea, ci din contra, era si modesta, evitand sa discute prea mult despre meritele ei. Te putea lasa confuz dupa ce iti aratase cel mai evident adevar sau te putea ajuta sa te decizi cand alegerea parea imposibila. Desi era inteligenta si experimentata, nu era si aroganta, admitand de multe ori alte puncte de vedere. Energica si debordanta, nu pierdea prea mult timpul. Parea sa cunoasca locul si valoarea tuturor lucrurilor si sentimentelor, dar era ceva mai rezervata in privinta oamenilor.

Toate acestea veneau ca o completare pentru el. Acolo unde nu avea el curaj, avea ea. Acolo unde el se lovea de un zid, ea trecea dincolo, oferindu-i detalii despre ce ar putea intampina. Acolo unde el gasea ceva de reparat, ea gasea ceva de valorificat. Si in general, tot ce facea unul, completa celalalt.

Timpul trecuse si au ajuns sa se si intalneasca. Decorul urban, dezolant, peisajul de iarna, oamenii tristi si grabiti, frigul, zgomotul si vantul sugerau melancolie... numai ei, printre toate, zambeau fericiti, vazandu-se de la distanta. Apropiindu-se mai mult, s-au imbratisat pret de cateva minute in care nu si-au spus nici un cuvant. Apoi, privind-o in ochi, el o lua de mana si incepu sa paseasca inaintea ei. La inceput, sovaielnic, apoi apasat si cu o directie precisa. Din cand in cand, se uitau unul la altul si zambeau. Discutau, veseli, despre diverse subiecte. El, oarecum nervos, privea inapoi, ca si cum s-ar fi asigurat ca nu ii urmarea nimeni cu intentia de a-i opri. Au mers astfel pana la aeroport. Prevazator, el cumparase deja biletele, ba chiar strecurase si o geanta cu cateva lucruri pentru amandoi la bagaje. O prevenise ca zborul va fi lung, dar destinatia merita. Si astfel, au plecat, lasand in urma tot ceea ce pana atunci le servise drept casa, adapost, scoala, familie, prieteni sau chiar simple modalitati de a pierde timpul.

Cand au coborat din avion, soarele i-a orbit cu razele lor. Totul in jur era verde, scaldat din abundenta de caldura si lumina. Parea ca au ajuns in paradis. Si pentru ei, asa si era. De cum au coborat din avion, au inceput sa alerge tinandu-se de mana catre plaja. Nu se vedea niciuna in apropiere, dar sunetul oceanului ii chema la el, gata sa le arate nenumarate rasarituri, apusuri, stele si valuri... Cand, in sfarsit, au ajuns pe plaja, s-au aruncat in apa albastra ca safirul si au ramas acolo cateva minute, dupa care s-au intors pe plaja. Privind apusul, si-au jurat sa nu mai plece niciodata de acolo si sa priveasca fiecare apus impreuna pe acea plaja pana la sfarsitul zilelor. Si au vrut sa pecetluiasca juramantul cu un sarut... dar atunci se auzi vocea ei, care ii spuse: „ti-am zis eu ca meriti efortul”. Atunci, trezindu-se ca dintr-un vis, el isi dadu seama ca nu plecasera niciunde, erau inca imbratisati in acelasi loc in care se intalnisera, iar in loc de verdeata si ocean, orasul invaluit de ceata si frig ii inconjura la fel de dezolant ca si pana atunci. Dar nu mai conta, fusese un moment special, alaturi de o persoana speciala...