Viata este de multe ori ca un meci de box. Lovesti, esti lovit, rundele se termina, incep altele... pana ajungi la gongul final si astepti sa afli cate puncte ai reusit sa obtii. Uneori iti vine sa arunci prosopul, alteori iti vine sa nu te mai ridici de la podea. Cateodata ai impresia ca ai castigat, dar tot atunci poti primi lovitura cea mai grea, care sa te ia prin surprindere si sa te tranteasca atat de puternic, incat sa uiti sa te ridici.
Insa in pauzele dintre reprize, ai tot timpul sa te bucuri de ceea ce ai strans pana atunci. Poti contempla momentele in care te simteai puternic si aveai totul, poti stabili strategii pentru runda urmatoare sau poti, pur si simplu, sa te odihnesti. Fie ca ai publicul de partea ta si prieteni in sala, fie ca esti singur impotriva tuturor, tot ce poti face este sa lupti pentru a merge mai departe. Daca te opresti, esti pierdut.
Viata este de multe ori si ca un cerc vicios in care parca te invarti fara scapare. Pleci dintr-un punct, incepi sa speri ca poti ajunge departe, ai impresia ca faci progrese si apoi ti se spulbera orice vis si te trezesti in acelasi punct din care ai plecat. Usile ti se deschid pentru ca mai apoi sa ti se inchida in nas. Oamenii apar in viata ta pentru ca mai apoi sa dispara. Esti mai mereu singur si iti pare ca vei ramane astfel pentru totdeauna. Nu reusesti sa te desprinzi cumva din cercul vicios...
Dar de-a lungul cercului, ai tot timpul sa te bucuri de drumul parcurs pana atunci. Chiar daca unii au plecat de langa tine, ramai cu amintirile frumoase pe care le-ati creat impreuna. Si chiar daca ai pierdut unele lucruri, ai castigat altele. Poate nu ai avut un drum drept si lejer, dar a fost al tau si l-ai parcurs. Si tot ce poti face este sa il parcurgi in continuare. Daca te opresti, esti pierdut.
Viata este de multe ori si fericita. Primesti, daruiesti, te bucuri de ce ai si ii faci si pe altii sa se bucure. Ajungi la capat de drum cu zambetul pe buze, spunandu-ti ca a fost o calatorie pe cinste si daca ai avea ocazia sa o iei de la inceput, nu ai proceda altfel, pentru ca totul a meritat. Cine te-ar opri sa te intrebe de ce esti atat de fericit te-ar considera, poate, nebun. Sau te-ar crede pe cuvant. Dar se va indoi ca poti fi atat de fericit facand exact ceea ce faci.
Insa oamenii nu cunosc multe si se limiteaza deseori la ceea ce cunosc. Se feresc de nou si necunoscut pentru ca le place sa se considere in siguranta. Cei care obtin si aduc lucrurile noi in fata celorlalti sunt de multe ori neintelesi in vremurile lor, dar priviti cu admiratie de cei care le urmeaza si se bucura de ceea ce ei au adus. Si tot ceea ce pot face oamenii este sa faca ceea ce stiu ei mai bine, pentru ca asta ii face fericiti si pe ei, si pe cei care le urmeaza. Daca s-ar opri, totul ar fi pierdut.
Tot ce se intampla in viata unui om se intampla pentru ca el e acolo. Si de multe ori singura certitudine pe care o poti avea in viata esti tu, faptul ca existi si esti eroul principal al vietii tale. Restul e relativ pentru ca tu vezi totul din punctul tau de vedere si legat de tine. Tot ce vezi poate fi si altfel, chiar daca ai impresia ca nu exista alta cale. Orice om are orice posibilitate, asa cum si cei dinaintea lui au avut. Unii s-au limitat la ce au considerat ei posibil, altii au depasit orice bariera pe care si-o putea imagina cineva, facand lucrurile posibile. Si cu totii au avut momente in care totul le parea imposibil.
Dar nu s-au oprit. Asa ca nici tu nu trebuie sa te opresti, oricat de greu ar fi. Nu stii niciodata ce te poate astepta, dar poti sti ce ai vrea sa te astepte. Iar atunci cand stii, poti face totul sa obtii ceea ce doresti. Orice obstacole ai intampina, le-au intampinat si altii. Iar daca unii au reusit sa le depaseasca, tu de ce nu ai reusi? Totul e pierdut doar atunci cand renunti la el.
:)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place.
RăspundețiȘtergereda,imi place.gandesti frumos.
RăspundețiȘtergereCiudat, multi imi spun ca gandesc gresit si negativ :))
RăspundețiȘtergereparerile sunt impartite,e firesc.:)
RăspundețiȘtergereDar de obicei se spune ca majoritatea are dreptate...
RăspundețiȘtergeresi nu's io majoritatea?:o
RăspundețiȘtergerePana acum, esti :))
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereOamenii întotdeauna o iau de la capăt atunci când se împotmolesc, așa că nu e de mirare că se învârt într-un cerc. Dacă ar spune stop și ar începe altceva, probabil ar ieși învingător.
RăspundețiȘtergereDa, numai ca e greu sa isi dea seama daca ceea ce fac este si ceea ce trebuie sa faca. Alternative se gasesc intotdeauna, dar nu sunt toate acceptabile.
RăspundețiȘtergereDa, dar ar trebui măcar luate în calcul, nu să fie ignorate.
RăspundețiȘtergereAr trebui. Dar oamenii nu fac mereu ceea ce trebuie, ci ceea ce vor...
RăspundețiȘtergereNu mai știu cum să-și satisfacă nevoile și câți oameni să mai înjunghie pe la spate.
RăspundețiȘtergereMai rau de cei care se lasa injunghiati de fiecare data.
RăspundețiȘtergereDacă sunt orbi, ce să le faci? Omul ar trebui să fie cu ochii în patru și oricât de multă încredere ar avea în cineva, întotdeauna să-l suspecteze pentru că deseori, oamenii la care ne așteptăm mai puțin ne calcă în picioare.
RăspundețiȘtergereSi ajungem din nou la ce trebuie sa se intample si nu se intampla.
RăspundețiȘtergere