Minunile Tale

De la alfa la omega nu e nimeni mai mare,

Nimeni mai puternic sau mai scumpă comoară,

Cu minunile tale nimeni nu se compară...

Picături de sânge divin eliberează sufletele pierdute,

Credinţa nestrămutată despică marea prin virtute,

Dar minunile tale rămân mereu neîntrecute.

De la alfa la omega nu e nimeni mai frumoasă,

Nimeni mai bună sau nimeni mai graţioasă,

Nimeni nu poate face minunile tale – nicio şansă!

Zeiţe cu trupuri sculptate se umplu de gelozie,

Muritorii privesc deopotrivă cu poftă şi invidie,

Dar minunile tale îţi sunt ca frumuseţea vie.

De la alfa la omega poţi fi nenumărat imitată,

Însă oricât s-ar încerca, tu nu poţi fi duplicată;

Minunile tale şi tu sunteţi daruri subapreciate.

Ochiul furtunii călătoreşte prin intemperii,

Vântul mângâie coama spumoasă a mării

Dar minunile tale sunt mai perfecte decât orice ar fi.

De la alfa la omega nimeni nu va putea înţelege,

Nimeni nu va putea afla şi nimeni nu va putea concepe

Cum minunile tale au propria ordine şi tu ai propria lege.

Eu te venerez cu dorinţa mea de-o viaţă încoace,

Primind ce îmi doresc, ce ştiu că nu îmi poate displace,

Căci minunile tale sunt ceva ce pur şi simplu se face.

De la alfa la omega ai putea avea pe toţi şi totul,

Totuşi m-ai ales pe mine, dintre toţi doar unul,

Să-mi oferi minunile tale, cerându-mi doar zâmbetul.

Cine ar putea face tot ce faci tu pur şi simplu?

Cine ar putea înţelege şi cine ţi-ar depăşi cuvântul?

Cine ar mai putea face minunile tale, să bucure pământul?

De la alfa la omega ai fi putut fi orice şi oricine,

Dar tu ai ales să fii tu şi ai ales să fii cu mine

Şi minunile tale îmi sunt cea mai de preţ posesiune...