Câţi te-au întrebat şi nu
le-ai spus
Ce păstrezi în sufletul tău,
ascuns?
Câţi au navigat pe marea din
ochii tăi
Şi ţi s-au pierdut pe ale
privirilor căi?
Câţi, oare, ţi-au aflat
secretele
Şi câtora le-ai frânt, oare,
inimile?
Câte inimi te-au dorit cu
stăruinţă
Şi te-au mângaiat pline de
dorinţă?
Câţi, oare, ţi-au ascultat
şoaptele
Şi câţi, oare, ţi-au gustat
buzele?
La câţi te-ai gândit în ceas
de noapte
Şi câtora le-ai dăruit
comorile-ţi, toate?
Câţi, oare, ţi-au spus
aceste cuvinte
Şi câţi, oare, mi-au fost
înainte?
Cât ai râs şi cât ai plâns,
iubit şi suferit
Şi cât ai lăsat, primit,
pierdut şi oferit?
Să nu-mi spui, nu vreau
niciun răspuns;
Orice secret păstrezi,
păstrează-l ascuns.
Lasă-mă să fiu doar o
corabie pe marea ta
Purtată de vânt şi valuri,
sfidând furtuna.
Te rog, totuşi, să nu fii
temătoare
Iar dacă te laşi cuprinsă de
nerăbdare,
Lasă-ţi freamătul de departe
să mă aducă,
Şi lasă-ţi braţele libere să
mă cuprindă.
În ochii tăi sublimi,
sculptaţi din jad,
Vreau să mă pierd, apoi pe
buze să-ţi cad,
Să mă îmbăt cu parfumul lor
de trandafiri
Şi să mă topesc ca mierea-n
ale lor sclipiri.
Nu ştiu ce-mi faci, ce se
petrece,
Dar cu tine timpul într-o
clipă trece
Şi nu regret, nici că îmi
pare rău,
Fiindcă ţie ţi-aş dărui tot
timpul meu.
Şi nu ştiu ce-mi faci, nici
ce se întâmplă,
Dar de lângă tine lumea e
mult mai simplă,
E ca o păpădie spulberată în
vânt de un copil,
Ca o pânză în mâinile unui
vânzător afabil
Sau o pată de culoare pe un
cer cu nori din vată,
Precum ochii tăi verzi ca marea
învolburată.
Din privirea ta blândă,
cuvinte adun,
Mici sau mari, colorate, în
versuri le pun
Le strâng şi le aşez cu
grijă în rânduri,
Apoi le învelesc pe toate în
gânduri
Şi le arunc să plutească pe
mare într-o sticlă,
Sperând ca într-o zi o inimă
caldă s-o deschidă.
Să mă ierţi, te rog, de
ţi-am greşit,
Am nevoie de tine pentru a
fi fericit.
Sunt dependent de zâmbetul
tău suav
Căci doar el îmi umple
sufletul concav
Şi numai el poate să alunge
furtuna,
Fără el – soarele şi ploaia
ar fi totuna.
Lângă tine, minutele au
povestea lor
Şi muzica vorbeşte altfel
inimilor,
Cuvintele se aştern plăcut
în vise
Şi zilele par din calendar
desprinse.
Câte secrete mai păstrezi,
ascunse,
Şi câte sentimente îmi
porţi, aprinse?
Foarte frumos ai zugrăvit marea înspumată de secrete ce se sparg de stânci în valuri sonore. :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc! :)
Ștergere