joi, 6 martie 2014

Ciorbă de Cuvinte


Toată lumea ştie că vara nu-i ca iarna,
Dar nu mulţi ştiu că după iarnă vine toamna
Şi asta încă nu ar fi nimic în mod anume
Dacă nu ar fi deja un tipar în această lume,
Căci da, e atât de crudă şi nebună lumea
Încât nici şosetele nu îşi găsesc perechea...

Desigur, sunt lucruri care nu interesează pe mulţi,
Şi dacă le strigi în piaţa mare, le strigi către surzi;
Nici măcar scriind nu atragi atenţia cititorilor,
Că nimic nu vinde mai bine decât trilogia tigăilor;
Şi nu te gândi că te admiră cineva – sunt iluzii,
Toate păsările se visează canari, dar sunt canalii...

Simbolurile au decăzut, nimeni nu mai e mare,
Sfinţii şi martirii coboară din icoane în penitenciare
Şi e în natura omului să fie şi erou, şi rege,
Dar între ele e bufon sau cerşetor prin lege
Şi te întrebi: dacă îşi iubesc oamenii a lor natură,
Oare câţi ecologişti se şterg, pe tron, cu celuloză pură?

Războaiele se sfârşesc pentru că încep altele
Şi doar atacurile rezolvă ameninţările şi crizele;
Numai cu tancurile şi cuvintele nu poţi face pace,
Aşa cum nici timpul şi pierderile nu le poţi întoarce
Şi e suficient să te destăinui pentru o clipă
Ca să ţi se spună că ai o afecţiune stereotipă...

Nu ai cum să scapi de afecţiuni, şi dragostea e boală
Chiar dacă te trezeşti lângă ea ori într-o cameră goală
Şi deja eşti vulnerabil numai dacă povesteşti,
Căci ei te vor puternic indiferent de ce păţeşti;
Dar nimeni nu înţelege că te naşti, prin ironia sorţii,
Virgin şi gol, şi te prezinţi obsedat şi îmbrăcat în faţa morţii...

Desigur, nimic nou, de neînţeles sunt multe,
Aşa cum toţi aud, dar nimeni nu vrea să asculte
Şi când se mai ridică, unul câte unul, mântuitorii
Sunt trimişi să salveze paturile şi pereţii din sanatorii;
În fond, ce rost are să tulburi degeaba a ta minte?
Toate sunt nimic mai mult decât o ciorbă de cuvinte...

2 comentarii:

  1. O ciorbă de cuvinte din care faci un crez,
    (cuvintele sunt pline de adevăr cu miez)
    nu se găteşte simplu, ci sufletul arzând
    îl pui sub ea s-o fierbi şi-adaugi foc de gând.
    O gust şi înţeleg că n-ai strigat spre-un surd...
    E-o ciorbă de cuvinte pe care o aud!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur să constat că nu sunt singur
      Şi din ciorba mea gustă şi alţii câteva linguri,
      Condimentate după propriul plac, desigur,
      Cu ceea ce vede fiecare în sine şi împrejur...

      Ștergere