Valoarea Unei Cărţi

Ce i-ar lipsi unei lumi fără cărţi? „Bibliotecile”, ar răspunde unii, siguri pe ei; „iluziile”, ar surâde optimiştii; „totul”, s-ar îngrijora pesimiştii; ar avea dreptate fiecare în parte, în aceeaşi măsură în care ar greşi cu toţii. O lume fără cărţi nu ar găsi rostul bibliotecilor, pentru că nu ar avea ce şi pe cine să adune acolo; nu ar mai avea visele şi iluziile oferite de poveştile nemuritoare ascunse între paginile cărţilor, pentru că nu şi-ar mai imagina cineva ceea ce ar fi citit; dar numai pentru că nu ar mai exista cărţi, lumea nu ar înceta să existe la rândul ei; cu siguranţă, o astfel de lume ar fi total diferită faţă de cea cunoscută.

Totuşi, ce sunt cărţile? Legături de coli de hârtie aranjate într-o anumită ordine, mânjite cu cerneală şi culori şi aşezate pe un raft spre a atrage cititorii ori a păstra în timp învăţăturile conţinute. Pentru cei care le scriu, sunt mănunchiuri din paginile vieţii şi legături cu cei care le citesc. Pentru cei care le citesc, pot fi chiar poveştile propriilor vieţi sau, din contră, lumi fantasmagorice în care totul este altfel. În fapt, cărţile, legăturile acelea de coli, reprezintă mulţimi infinite de posibilităţi ale căror uşi le deschid atât scrisul, cât şi imaginaţia.

Scrisul în sine nu este o artă, ci o impresie: impresia pe care o lasă cerneala scursă din toc sau tiparniţă pe coala de hârtie; impresia pe care o lasă mirosul unei cărţi fie proaspăt ieşită de la tipar, fie veche de zeci sau sute de ani; impresia pe care o lasă scriitorul criticilor care nu caută să judece ceea ce s-a scris, ci pe cel care a scris; impresia pe care o lasă ceea ce s-a scris cititorilor; iar în final, este impresia cititorilor despre ceea ce au trăit citind ce s-a scris. Aşadar, scriitorul nu este un artist, ci un simplu impresionist.

O lume fără cărţi nu ar avea biblioteci pentru că nu ar putea găzdui realitatea între pereţii unor clădiri atât de liniştite. Realitatea, asemeni scrisului, nu poate fi constrânsă; poate fi doar uitată. Iar fără cărţi, oamenii nu ar avea nevoie de sobrietatea ori somptuozitatea unei biblioteci fiindcă nu ar mai exista mistere ascunse între pagini pentru a fi descifrate în intimitatea ei. Fără cărţi, cultura nu ar mai avea nevoie de rafturi şi alfabet pentru a fi expusă şi păstrată, dar asta nu ar însemna că ar fi disponibilă pretutindeni. S-ar găsi, poate, în diverse locuri incomparabil mai reci şi mai stranii decât bibliotecile.

Cărţile ar dispărea odată cu toate impresiile pe care le oferă cititorilor, chiar dacă ele ar fi dezgustul ori visurile demne de realizat în viaţă. I-ar lăsa pe aceştia fără imaginaţie şi fără posibilitatea de a-şi crea idealurile pe care să le urmeze poate împotriva tuturor ori poate în imaginea lor. Ar lua după ele şi vocea scriitorilor, care ar rămâne muţi într-o lume oarbă şi surdă, îndiferentă şi solitară. Dar scriitorii nu pot scrie fără a simţi, aşa că dacă nu ar mai putea scrie, nu ar mai putea nici simţi.

O lume fără cărţi ar fi – evident – total diferită. Poate că nu ar fi mai tristă, în ciuda absenţei scrisului şi scriitorilor; poate că şi-ar găsi un alt refugiu şi alte legături care să o poarte prin timp şi istorie.  Dar ar fi o lume mai săracă. Cu cât mai săracă? Exact cu atâtea mulţimi de posibilităţi câte cărţi i-ar lipsi, atâtea lucruri oferite de acele cărţi şi exact cu atâtea vieţi câte au fost schimbate de cărţile citite. Iar fără cărţi, nici istoria nu ar mai fi aceeaşi, nici figurile ei ilustre, căci nu şi-ar mai găsi locul între paginile nemuritoare precum amintirea lor.

Dar cum ar fi lumea, totuşi, fără o carte? S-ar putea crede că absenţa unei singure cărţi, oricare ar fi ea, ar fi o pierdere acceptabilă pentru progresul lumii. Însă această pierdere nu ar însemna simpla lipsă a unei cărţi dintr-o bibliotecă – ar însemna o fiinţă, un suflet, o voce, o impresie, un număr de cititori şi de vieţi schimbate, o mulţime de posibilităţi, toate reduse la nimic. Care este valoarea unei cărţi? Scriitorii, cititorii, criticii, istoria, chiar şi pesimiştii şi optimiştii ar fi de acord asupra răspunsului: este inestimabilă...