luni, 24 septembrie 2012

Simetria Diferentelor

Oamenii sunt diferiti. Sau cel putin asa se spune despre ei. Dar in multe situatii oamenii pretind ca sunt asemanatori. Si chiar daca genetic fiecare difera fata de ceilalti, asemanarile sunt mai mult decat evidente. Genul, fizicul, caracterul si chiar multe alte particularitati pot fi regasite la atat de multi oameni, incat diferentele se estompeaza din ce in ce mai mult.
Diferentele dintre oameni se pot grupa in doua categorii: diferentele generate de constructia si insusirile fiecarui om si diferentele generate de modul de gandire si felul in care omul relationeaza cu ceilalti. Prima categorie cuprinde diferentele de gen, nationalitate, apartenenta etnica si genealogica, educatie, pregatire si practica profesionala etc. A doua categorie insa este mai complicata, pentru ca le include pe toate cele din prima categorie, dar filtrate prin prisma gandirii individului si a perceptiei sale asupra mediului inconjurator.
Daca oamenii ar fi diferiti fiecare unul fata de celalalt, in lume ar exista doar complementari si atunci fiecare ar fi capabil sa isi gaseasca una sau – de ce nu? – mai multe persoane care sa ii ofere ceea ce necesita sau carora sa le ofere ceea ce necesita acele persoane. Totodata, nu ar mai exista lucruri comune care sa ii apropie pe oameni. Daca oamenii ar fi diferiti, ar gandi diferit, ar simti diferit, ar judeca diferit, ar actiona diferit, s-ar comporta diferit, totul ar fi altfel de la om la om.
Dar unii oameni gandesc la fel. Exista adepti ai curentelor filosofice, stiintifice sau religioase asa cum exista adepti ai unui anumit mecanism logic. Unii oameni simt la fel. Exista parteneri care isi declara iubirea reciproca, isi promit prietenia sincera sau isi afiseaza simpatie. Exista si dusmani care isi declara razboi si se urasc reciproc. Unii oameni judeca la fel. Astfel, pentru fiecare categorie de oameni exista o alta categorie care sa defineasca limitele primei categorii si sa isi eticheteze atat membrii, cat si pe membrii celeilalte categorii. Unii oameni actioneaza si se comporta la fel.  Chiar daca legile interzic, unii oameni fac lucruri nepermise. Altii dimpotriva – actioneaza conform propriei ratiuni si descopera ca mai exista oameni care sa procedeze la fel.
Oamenii se deosebesc de animale prin rationament. Dar oamenii se pot deosebi si de oameni, tot prin rationament. Animalele au reguli nescrise de la care nu permit abateri. Oamenii au legi scrise pe care le modifica sau ocolesc dupa bunul-plac. Totusi, exista si cei care vegheaza la respectarea lor si buna-functionare a societatii, chiar daca nu sunt intotdeauna cei mai obiectivi, impartiali sau vigilenti. Evident, caracteristicile difera in functie de persoana, dar scopul este acelasi.
Discutand despre scopuri, principalul scop al majoritatii oamenilor este acela de a-si imbunatati cat mai mult viata. Fie ca este vorba de egoism sau pur si simplu de dorinta de progres, orice om vrea sa traiasca mai bine, singur sau alaturi de persoanele dragi. Astfel, oamenii isi pot dori bani, putere, faima, frumusete, iubire, familie, copii etc. Scopul unora poate fi, deci, alianta cu altii care au un scop asemanator sau chiar acelasi scop. Iar de aici diferentele sunt neglijabile.
Asadar, oamenii nu sunt atat de diferiti pe cat par. Se nasc din oameni, traiesc printre ei, se conformeaza standardelor si regulilor lor si devin fiinte bipede, sociale asemeni lor. Desigur, exceptii exista si nu putine sunt cazurile celor rebeli care se revolta impotriva sistemelor. Insa chiar si aceia au aceasta revolta in comun. La fel ca majoritatea grupurilor exclusiviste de persoane care vor sa se dezica de societatile in care traiesc si tot ce presupune asta. Iar in prezent, originalitatea este din ce in ce mai greu de gasit. Cei mai multi oameni prefera sa copieze identitatile in loc sa le creeze. In aceste conditii, se mai poate spune ca oamenii sunt diferiti?

20 de comentarii:

  1. Sincer, daca mi-ai pune mie ultima intrebare, cred ca as sta mult pe ganduri si as alege cu mare grija un raspuns. Dar vreau sa ma axez pe alt fragment. Pe la mijlocul articolului ai acea parte in care vorbesti si de animale. Cateodata acesta are mai multa ratiune decat omul; isi respecta mult mai bine legile nescrise si isi conserva locul in care traiesc. Exista totusi o situatie in care, din punctul meu de vedere, omul nu mai e atat de "biped". Animalul ataca pentru a se apara; asa ii spune instinctul. Dar omul? Nu ataca/raneste sau cum vrei sa-i spui pentru ca poate?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acolo nu am vrut sa tratez diferenta dintre om si animal, ci diferentele si asemanarile dintre oamenii aflati de o parte si de alta a legii. Animalul este destul de invariabil, se adapteaza anumitor conditii, dar isi pastreaza caracterul. Omul ataca nu doar pentru ca poate, ci si pentru ca are o placere sadica de a provoca rau sau chiar de a simti durerea. Nu stiu de ce, pentru ca eu nu sunt asa.

      Ștergere
  2. Nu prea se poate spune ca suntem diferiti. E un fel de "suntem, dar nu suntem".

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar oamenii sunt capabili de schimbare când vine vorba despre o altă persoană. Nu există oameni asemănători și nici oameni diferiți. Suntem niște specimene atât de complexe încât nu ne putem înțelege.



    P.S. îmi cer scuze pentru lipsa mea, îmi era dor să mai citesc ceva scris de tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ma intrebam unde ai disparut. Mi-ai lipsit, erai principala sursa de dezbateri :))
      Da, oamenii se schimba, dar nici ei nu se inteleg...

      Ștergere
    2. Da, nu am avut deloc timp nici să scriu, nici să citesc, nimic! Mi-e mintea numai la BAC :)) dar oricum, postul ăsta mi-a atras atenția!

      Ștergere
  4. De fiecare data ma lasi fara cuvinte fiindca tratezi fiecare aspect, intorci problema pe toate partile.

    Stii ca din punct de vedere genetic, oamenii se aseamana peste 90% cu maimutele? Deci, noi intre noi nu putem fi chiar atat de diferiti.
    Eu cred ca toti oamenii seamana intr-o proportie de vreo 99%, fizic, psihic, spiritual, dar mai ramane o particica prin care ne diferentiem unul de altul si conteaza, chiar daca e foarte putin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cineva spunea ca trupul este doar un simplu vas care poarta sufletul. Probabil ca de aici apar si nenumaratele asemanari. Cu siguranta, fiecare are o proportie mai mica sau mai mare de unicitate...
      Ma bucur ca iti place sa imi citesti articolele.

      Ștergere
  5. ''Cei mai multi oameni prefera sa copieze identitatile in loc sa le creeze. In aceste conditii, se mai poate spune ca oamenii sunt diferiti?''

    Eu cred că în ziua de azi, există foarte multe subcategorii de oameni diferiţi. Aceştia se declară diferiţi, pentru că nu se încadrează în tipul uman obişnuit, de obicei din cauza raţionamentului, al stilului de viaţă.
    Da, cei mai mulţi dintre noi îi copiem pe alţii, însă mai contează şi ce copiem. (asta este altă poveste).
    Cred că un om total diferit se găseşte 1 la 1000 probabil... sau s-ar putea să nu existe deloc sau cel puţin nu în totalitate diferit, de ex. 1% se aseamănă cu alt tip de om. Foarte complicat! Nu cred că m-am gândit la asta vreodata!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai asta am spus si eu, ca diferentele sunt date de rationament si stilul de viata. Si totusi, care este tipul uman obisnuit? Nu cred ca exista oameni complet diferiti. Poate doar daca exista Yeti :))

      Ștergere
  6. Poate că avem o configurație unică, dar viețile noastre sunt asemănătoare în esență... și ne lăsăm copleșiți de ele fără să ne dăm seama cât de relativă le este valoarea.
    ”The sun and the moon and the stars in the sky are laughing,
    They've seen it all before.”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da... variabilele difera, dar constantele nu. Sa fie asta, totusi, explicatia? Ma gandesc ca daca valoarea vietii ar fi relativa pentru toti, unii nu ar mai gasi bucuria de a trai...

      Ștergere
    2. Păi bănuiesc că unii reușesc să facă abstracție de relativitatea asta...

      Ștergere
    3. Pai si pe aceia nu ii numim "ignoranti"?

      Ștergere
    4. Depinde... cred că pot fi numiți ignoranți cei care nu își dau seama de relativitate (și trăiesc ca atare), dar nu și cei care fac abstracție de ea în mod voluntar.

      Ștergere
    5. Nu am intalnit pe nimeni care sa ignore voluntar relativitatea. Imi pare ca face parte din esenta cunoasterii insasi...

      Ștergere
    6. Eu sunt sigură că unii reușesc să facă asta :)

      Ștergere