miercuri, 19 septembrie 2012

Monolog Amar

Atunci cand te trezesti dintr-un cosmar si realizezi ca nimic nu era adevarat, te simti eliberat si rasufli usor, linistit. Dar cand te trezesti dintr-un vis, dureaza un timp pana sa intelegi ca ai visat. Apoi incerci sa intelegi ce visai. Incerci sa iti amintesti cat mai multe detalii, dar imaginea se estompeaza si totul se pierde. Incepi sa uiti ce ai visat si ai face orice sa iti amintesti, chiar daca a fost doar un vis care poate nici nu conteaza. De fapt, stai! Cum sa nu conteze!? Orice vis conteaza!
Cum a inceput totul? Ei bine, a fost odata o vara. Ce prostie! Vara e in fiecare an! In fine, taci si asculta. In acea vara incepea o poveste absurda, plictisitoare, dar macar nu atat de lunga. Ce importanta are ca era vara? Pai... daca era vara, ar fi trebuit sa se termine intr-o toamna, nu? Dar toamna nu reprezinta deloc sfarsitul. Nu fi si tu naiv ca ceilalti, lasa-i pe ei sa se bucure in nestiinta lor de simbolurile pe care le respecta cu atata strictete! O sa razi cand ei vor plange ca le-au pierdut si au ramas fara repere. Dar toate la timpul lor...
Eu am vrut sa traiesc. Apoi am vrut sa plec. Am vrut si sa ma intorc. Am vrut sa fiu liber. Am vrut sa fiu... Trebuia sa gandesc. Trebuia sa gasesc. Trebuia sa cresc. Trebuia sa am timp. Trebuia sa am loc. Trebuia sa ies din cerc. Daca as fi stiut cand era usa deschisa, as fi pasit afara fara sa ma uit inapoi. Dar o voi face. Si daca o voi face, nu voi mai fi acelasi niciodata. O singura sansa am vrut si eu... o singura data sa castig un singur joc...
Nu am fost niciodata cel care sa triseze, dar norocul m-a ocolit de fiecare data. Nu am fost niciodata cel care sa abandoneze, dar ceilalti au trecut mereu nepasatori pe langa mine. Nu am fost niciodata cel care sa spuna „nu” iubirii, dar iubirea mi-a spus „nu” de fiecare data. Nu am fost niciodata cel care sa renunte, dar totul s-a terminat mereu inainte sa am ocazia sa repar ceva. Dar de acum incolo voi profita de fiecare ocazie. Si stiu ca ma iubesti... ca pe un gunoi in ochi!

22 de comentarii:

  1. Probabil din cauza ca esti diferit?! Daca ai fi fost ca majoritatea, cu siguranta alta iti era viata, dar stiu ca nu ai putea fi ca majoritatea, pentru ca asta ar insemna sa iti distrugi propriul sistem de valori.
    Cine te place, te place pentru ceea ce esti! Asta este parerea mea! Nu ne putem pune o masca si chiar daca o atasam de noi o perioada, la un moment dat ne va ajunge!
    Suprinzator, iubirea nu vine niciodata atunci cand ne dorim, ci in cu totul alte conditii, ne i-a pe nepregatite..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca din acest text se deduce de ce as fi eu diferit...
      Cine ma place ma place asa cum sunt. Probabil de-aia nu ma place nimeni. Am renuntat de mult la masti, nu ajuta la nimic, crede-ma.
      Daca ai sti de cate ori am auzit texte de genul despre iubire... iubirea nu exista. In general unul iubeste si celalalt se lasa iubit. Numai ca oamenii se plictisesc...

      Ștergere
    2. Nu neaparat se deduce din text ca ai fi diferit, asa mi-a venit sa scriu, poate pentru ca stiu ca nu esti un om oarecare! Cel putin asa cred eu!

      Da, in treaba cu iubirea si eu sunt foarte sceptica, desi am cautat sa o fac macar cat de cat perfecta! Ca sa te simti bine alaturi de persoana de langa tine trebuie sa faci multe sacrificii ca sa mentii ``aprinsa`` iubirea, de aceea oamenii cam uita sa faca asta dupa ceva timp, nu au chef.. de ce oare?! Comoditate?! Eu sunt de parere ca orice lucrusor oricat de mic, orice gest frumos conteaza intr-o relatie. De asemeni, urasc cand intervin certurile acelea din tot felul de nimicuri, plus multe altele.. nu este decat o dovada de imaturitate. Nu este usor. Iubirea este o relatie dintre doua persoane bazata pe sentimente, pe respect si nu numai.. si cred eu, cel mai important este atunci cand privesti persoana de langa tine sa te uiti la ea ca la ceva suprem. Suna SF stiu, dar eu iubirea asa o percep, ma refer la iubirea adevarata din punctul meu de vedere, ori daca nu exista asa cum cred eu ca ar trebui sa fie, pentru mine nu mai exista iubire, ci doar o simpla prietenie.. i`m different!

      Ștergere
    3. Nu stiu cat de bine este ca nu sunt un om oarecare, dar iti multumesc.
      Este ciudat cat de multe stim cu totii despre iubire atunci cand nu o simtim, nu? Apoi, cand apare persoana iubita, parca totul dispare si numai ea conteaza... pana cand ne plictisim. Poate de aceea ne referim la partenerii de cuplu ca "prieteni" si nu "iubiti". Nu stiu daca tine de mentalitate sau altceva, dar nu e corect.

      Ștergere
    4. Sincer, nici eu nu ştiu cât este de bine că sunt un om diferit, dar îndrăznesc să merg mai departe, să îmi continui drumul pe care deja îl urmez de ani buni şi sper ca mai târziu să mă mulţumesc cu ceea ce am realizat şi să nu îmi consider eforturile degeaba.

      Iubirea are foarte multe definiţii, deci sunt multe de spus despre ea. Cu o parte sunt de acord, cu unele nu, (dovada că alţii o percep în n feluri), dar cred că cuplurile într-adevăr mature ştiu exact ceea ce trebuie să facă într-o relaţie chiar dacă vor mai fi şi mici neînţelegeri. Cuplurile adevărate ştiu cum să reacţioneze pentru a ajunge în final la un numitor comun, altfel nu văd cum ar mai funcţiona o relaţie. Bătaia clar nu înseamnă o dovadă de iubire, ameninţările cu atât mai puţin.. deci altfel chiar nu văd cum ar funcţiona..

      P.S.: Cred că dezbatem tema iubirii de acum.. poate vei scrie despre asta separat.. dacă nu cumva ai scris deja. :)

      Ștergere
    5. E foarte bine ca nu te lasi influentata. Avem parte de tot mai putina originalitate in zilele noastre. Toti vor sa copieze identitatea altcuiva.
      Iubirea nu cred ca poate avea o definitie. Am mai scris despre ea. Consider ca adevarata iubire nu este aceea cu fluturasi si emotii. Toate acelea dispar in timp si apoi raman doar respectul, intelegerea, solidaritatea si alte astfel de... calitati? Adica asta ar fi o relatie de calitate... asa cred eu.

      Ștergere
  2. Auci, dur si trist. As spune ca ma regasesc pe de-o parte-n postarea ta. Si eu sunt o ghinionista ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau... chiar nu voiam sa aud astfel de comentarii...

      Ștergere
  3. Imi place ironia ultimei propozitii. Din pacate, cam asa ne iubesc unii :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu asa am constatat... unii iubesc, altii se lasa iubiti...

      Ștergere
  4. "Prieten" sau "iubit",pot fi ..doar niste..cuvinte..Sintem diferiti,gindim diferit,simtim diferit,actionam..DIFERIT!Viata asta este o experienta continuaa,din care,cei mai multi dintre noi ,nu invatam ,mai nimic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca am fi atat de diferiti, nu ne-am mai intelege deloc intre noi. Una este sa fii diferit pentru ca nu gandesti ca o persoana sau un grup definit de persoane si alta este sa fii diferit pentru ca nu ai nimic in comun cu ceilalti. A alege intre doua cuvinte este un exemplu slab pentru ca ambele cuvinte sunt folosite. A veni cu ceva propriu inseamna ca esti diferit. Nu e nimeni atat de diferit pe cat spui. Daca ar fi, ar insemna ca in lume sa existe doar complementari, nu si asemanari. Ori prima asemanare este dupa gen - masculin sau feminin, apoi dupa fizic - parinti, copii, frati, surori, sosii, apoi dupa caracter - iar aici pot include zodiile, pasiuni comune, ticuri etc.
      Da, viata este o experienta din care multi nu invata nimic...

      Ștergere
  5. Subscriu la ultimul paragraf...atât de intens încât începe să-mi fie silă de toată povestea asta cu ”iubirea”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uh oh! Asta nu suna bine... nu trebuie sa "iti fie sila de toata povestea asta cu 'iubirea'", sa iti fie sila doar de oamenii rai...

      Ștergere
    2. În experiența mea au cam mers mână în mână.

      Ștergere
    3. Dar daca oamenii sunt rai si incapabili de iubire, nu inseamna ca nu exista si oameni buni capabili de iubire :)

      Ștergere
    4. Sunt sigură că există...dar într-o lume paralelă cu a mea :))

      Ștergere