duminică, 16 septembrie 2012

Raspunsul Tau

Ma bucur ca scrisoarea mea ti-a pricinuit motive de bucurie si ca ai gasit de cuviinta sa imi raspunzi. Cu siguranta ca imi doresc sa te cunosc asa cum esti, iar randurile tale m-au bucurat nespus! In spatele lor se ascund multe, dar le voi descoperi in pas cu timpul. Pana atunci, toata lumea este plina de surprize pentru ca niciodata nu trebuie sa avem asteptari de la oameni, dar noi le avem.
Nimeni nu este capabil de a face fericiti alti oameni daca acei alti oameni nu sunt capabili de a fi fericiti. Cu totii alegem sa pastram langa noi anumite figuri familiare sau nu, despre care spunem ca ne fac sa zambim. Adevarul este insa ca acele figuri ne permit sa fim noi asa cum suntem. Si daca dam la o parte mastile si toate ideile preconcepute ale societatii in care ne-am nascut si traim, ar trebui sa ramanem doar cu ceva bun. Cu noi asa cum suntem. Dar noi suntem principalii nostri critici, de cele mai multe ori.
Poate ca viata este dura. Poate ca nu ne permite sa fim fericiti. Poate ca nu ne permite sa pastram langa noi oamenii pe care ii vrem. Poate ca nu ne permite sa ne bucuram. Si poate ca ne aduce doar suferinta. Dar astea nu inseamna ca viata ne pedepseste. Noi insine ne pedepsim. Poate ca noi suntem cei care ii lasam pe altii sa plece, pentru ca acel „adio” nu este atat de dorit de nici unul dintre noi. Poate ca noi suntem judecatorii si calaii in acelasi timp.
Imi pare rau ca nu pot fi mai aproape de tine. Si stiu ca a trecut ceva timp de cand nu ti-am mai scris. Nu te-am uitat, chiar daca uneori mi-as fi dorit. Dar nu pentru ca asta meritai, ci pentru ca asa ar fi fost mai usor. Da, poate sunt egoist. Sau poate chiar nu am fost suficient pentru cineva. Nu cred ca ar trebui sa isi bata capul cineva cu mine. Dar nu pot decat sa ma bucur afland ca nu ai plecat, ca esti inca acolo si ca mai tii la mine. Inseamna foarte mult pentru mine.
Cuvintele sunt intotdeauna de prisos. Faptele conteaza mai mult. Iar intr-o lume in care  imaginea este mai presus de cuvinte, chiar nu isi au rostul. Insa iti jur ca as vrea sa fiu orb doar ca sa te pot auzi mereu, pentru ca numai vocea ta imi rasuna mereu in minte. Si doar cuvintele tale imi canta in suflet si in inima. As vrea sa le pot auzi mereu, dar as fi si mai egoist. Asa ca pot doar sa ma predau. Nu mai vreau sa ma ascund, nu mai vreau sa alerg, nu mai vreau sa ma prefac.
Vreau sa aud cum inimile noastre bat ca una singura. Sa nu ne mai uitam inapoi, sa uitam de tot si toate si sa fim doar noi si nimic altceva. Si chiar de nu ar fi just, vreau sa continue. Sa fiu acolo cand dormi, sa iti mangai parul in somn si sa iti sarut ochii cufundati in vise. Sa zbor in visul tau si sa ne trezim imbratisati stiind ca nu a fost doar un vis.
As vrea sa stii ca esti speciala. De fapt, as vrea sa crezi, pentru ca stii. Sa crezi ca poti fi fericita si fara sa iti dea cineva o sentinta sau o comanda. Sper sa fii, pentru ca meriti. Si nu stiu daca eu te merit, dar sa stii ca alaturi de tine sunt foarte fericit si nu imi lipseste zambetul. Nici de pe buze, nici din suflet. Poate ca sunt doar un om. Si poate ca ma vei uita candva. Dar sa nu uiti niciodata ce insemni pentru mine. Astept ziua in care te voi strange in brate.

Cu drag,
Acelasi eu din spatele cuvintelor

26 de comentarii:

  1. :) Tare frumos si natural iti exprimi dragostea. Si chiar daca o sa-mi spui ca nu e despre tine, desi e scris la persoana I, nu o sa te cred.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am sa iti spun ca nu e despre mine. Dar nu este doar despre mine. Multumesc :)

      Ștergere
    2. Evident ca nu e doar despre tine, e si despre o fata.

      Ștergere
    3. Asta daca admite si ea. Daca nu, este despre mine si iluzia mea.

      Ștergere
  2. Foarte frumos ceea ce ai scris, dar la fel ca şi persoana de mai sus care a comentat, îmi este greu să cred că este scris doar din imaginaţie sau poate jumătate este imaginaţie, jumătate realitatea, ori dacă nu e nici una nici alta atunci eşti un geniu. :) Oricum ar fi, îmi place ce ai scris! Ai combinat perfect starea de fericire cu cea de tristeţe, însă cea de tristeţe o percep ca fiind foarte apăsătoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ciudat cum chiar si cand incerc sa fiu optimist ma tradeaza tristetea. Nu ar avea cum sa nu fie nici imaginatie, nici realitate. Sa spunem ca real este ce am scris si imaginar este doar dialogul...

      Ștergere
    2. :) buna concluzie!
      Persoanele care constientizeaza realitatea in care traiesc ceva mai mult decat majoritatea persoanelor, tind sa fie mai pesimisti.. nu spun ca nu stiu sa se distreze, sa zambeasca, dar le ramane aceasta durere, daca o pot numi asa, chiar daca incearca sa o ignore. Nu stiu daca am dreptate, pot doar sa presupun!

      Ștergere
    3. Da, ai dreptate. E un pic mai greu sa te bucuri de viata atunci cand vezi si detaliile, nu doar ansamblul... Ma bucur ca nu tragi concluzii si apoi sa arati cu degetul :)

      Ștergere
    4. Niciodata nu voi trage concluziile, mai ales cand simt ca inca nu cunosc persoana. :) Logic! Dar din pacate, pentru altii nu este logic!...

      Ștergere
    5. Si ca sa intram in alte discutii... parca nu e bine cand logica ta e diferita de a altora, nu?

      Ștergere
    6. Asa este! De cele mai multe ori chiar nu este bine deloc ca logica mea este diferita fata de a altora! :| Oricat de mult te-ai stradui sa vii cu argumente LOGICE, se pare ca uneori chiar iti bati capul degeaba! Sunt sigura ca te-ai confruntat si tu cu asta si simti in final ca trebuie sa parasesti campul de lupta, pentru ca din pacate nu ai ce sa mai faci. Am impresia ca unii oameni sunt programati sa creada anumite lucruri.. conceptii despre viata, reguli peste care sa nu pot trece, nu isi permit asta, ei cred ca fac ceea ce nu trebuie (exclud de aici tema religiei, asta e alta tema)?! Nu stiu.. e inca un mister pentru mine, ma tem ca nu stiu care este explicatia. Ai vreo explicatie?

      Ștergere
    7. Dap, exact asta cred si eu... si am fost in situatii de genul mai mereu. Chiar nu inteleg cum pot explica altii lucrurile "pur si simplu". Ca si cum ai face un accident de masina si cand ai fi intrebat de ce ai facut accidentul, ai spune "pentru ca a fost un accident"... Probabil ca oamenii isi impun singure limite nu doar pentru a fi protejati de caderile in afara lor, ci si pentru a se auto-cenzura sau ceva de genul. Altfel chiar nu as sti cum sa explic ce se intampla cu astfel de persoane.

      Ștergere
    8. Inteleg ce spui si ma apuca groaza cand vad asemenea fiinte. :)) Inca mai stau si ma intreb.. unii oare chiar sunt oameni?! Inca am dubii, poate ca tind sa gandesc un pic SF, dar nu pot sa trec cu vedere faptul ca unii dintre noi suntem foaaaarte diferiti fata de majoritatea si cu toate acestea, toti suntem numiti .. oameni.

      Ștergere
    9. Tocmai de aceea suntem diferiti... daca am fi cu totii la fel, nu ai mai avea astfel de probleme. Dar oare ai fi mai fericita?

      Ștergere
    10. Ce discutie lunga! :)
      Pana la urma, este greu sa ne mai gandim ca viata catre care inca multi mai visam, speram va fi perfecta si roz. Cred ca nu va exista vreodata asta! Sunt constienta ca nu putem fi toti la fel nici intr-o mie de ani, dar totusi eu observ ca diferentele sunt prea mari intre unii.. nu stiu daca inainte era tot asa, dar ma intristez cand nici macar pe jumatate nu ma multumesc unii dintre oameni si ma refer la faptul ca trebuie lucrat, la comportament, la modul de gandire, pentru ca unii gandesc foarte haotic si cel mai trist este ca nu isi dau seama ce fac si traiesc asa toata viata, nu au opinii proprii, parca nu au creier.
      As fi mai fericita daca macar am schimba fiecare ceva in mai bine.. cu pasi mici, dar siguri!

      Ștergere
    11. Imi cer scuze daca te-am plictisit...
      Da, viata nu va fi niciodata asa cum vrem daca nu invatam sa ne multumim cu ea asa cum este. Nu stiu cum era inainte si nici cum va fi de acum incolo. Problema este prezentul, ca noi poate maine nu vom mai fi, dar cu oameni care continua astfel, lumea va ramane la fel...

      Ștergere
    12. Scuze ca nu am mai raspuns atunci, nu am mai avut timp..
      Nu, nu mai plictisit.. in nici un caz! :) Discutiile pe teme filosofice / psihologice necesita de obicei mai multe explicatii si de aceea discutia de fata nu se mai termina, dar atata timp cat e cu folos, nu pot sa fiu decat multumita! Putine persoane sunt care doresc sa intre in tot felul de subtilitati si de aceea ma miram, pentru ca mai rar mi sa intamplat sa port discutii asa lungi pe o anume tema.

      Si ca sa iti raspund in contiuare.. consider ca daca nici noi cei din prezent nu facem ceva, atunci cine?! Noi ne invatam copii mai departe si daca iar facem greseli, practic iar nu facem nimic ca totul sa mearga intr-un sens mai bun. Stii cum e.. asa cum iti e neamu` de obicei asa ramai, pentru ca fix asa te educa cum au fost educati si ei la randul lor! De aceea, mai sunt multi oamenii printre noi care prefera sa nu renunte la niste obiceiuri care clar sunt gandite prost si care astazi nu mai sunt valabile!

      Ștergere
    13. Scuze iar.. iar am vazut greseli de scriere! :D
      Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand scriu la tastatura se intampla sa mai fac greseli si cu toate ca recitesc, tot nu le sesizez!

      Ștergere
    14. Nu te mai scuza, nu e nevoie sa te corectezi. Unde nu inteleg intreb :)

      Ștergere
    15. Discutiile astea au tendinta de a se transforma in polemici, care nu pasioneaza pe nimeni. Acolo unde stiu despre ce vorbesc, de obicei sustin cu argumente. Dar unii se supara, altii se plictisesc si se cam termina discutiile...
      Noi nu avem copii inca... si nici nu stiu daca vom avea, cel putin eu... oricum, degeaba inveti copiii la ceva daca la scoala sau in oras vad altceva si aleg sa reproduca. Dar ar fi bine sa se mai informeze si altii despre ce exemplu transmit, pentru ca am vazut multi parinti cu copii mici pe la terase sau prin cafenele, fumand langa ei sau chiar oferindu-le cafea si bauturi alcoolice. O fi amuzant pentru ei, dar pe termen lung chestiile astea au efecte nocive. Chiar si simplul fapt de a injura iti intra in reflex...

      Ștergere
    16. Da, te inteleg!

      Asa este! De la parinti porneste totul, de la mediul in care traiesti si inveti, iar copii sunt usor de manipulat mai ales la varste fragede! Chiar am si scris un articol despre asta candva.. http://blogulclaudiei.wordpress.com/2012/07/22/despre-prostie/

      Ștergere