Raspunsul Tau

Ma bucur ca scrisoarea mea ti-a pricinuit motive de bucurie si ca ai gasit de cuviinta sa imi raspunzi. Cu siguranta ca imi doresc sa te cunosc asa cum esti, iar randurile tale m-au bucurat nespus! In spatele lor se ascund multe, dar le voi descoperi in pas cu timpul. Pana atunci, toata lumea este plina de surprize pentru ca niciodata nu trebuie sa avem asteptari de la oameni, dar noi le avem.

Nimeni nu este capabil de a face fericiti alti oameni daca acei alti oameni nu sunt capabili de a fi fericiti. Cu totii alegem sa pastram langa noi anumite figuri familiare sau nu, despre care spunem ca ne fac sa zambim. Adevarul este insa ca acele figuri ne permit sa fim noi asa cum suntem. Si daca dam la o parte mastile si toate ideile preconcepute ale societatii in care ne-am nascut si traim, ar trebui sa ramanem doar cu ceva bun. Cu noi asa cum suntem. Dar noi suntem principalii nostri critici, de cele mai multe ori.

Poate ca viata este dura. Poate ca nu ne permite sa fim fericiti. Poate ca nu ne permite sa pastram langa noi oamenii pe care ii vrem. Poate ca nu ne permite sa ne bucuram. Si poate ca ne aduce doar suferinta. Dar astea nu inseamna ca viata ne pedepseste. Noi insine ne pedepsim. Poate ca noi suntem cei care ii lasam pe altii sa plece, pentru ca acel „adio” nu este atat de dorit de nici unul dintre noi. Poate ca noi suntem judecatorii si calaii in acelasi timp.

Imi pare rau ca nu pot fi mai aproape de tine. Si stiu ca a trecut ceva timp de cand nu ti-am mai scris. Nu te-am uitat, chiar daca uneori mi-as fi dorit. Dar nu pentru ca asta meritai, ci pentru ca asa ar fi fost mai usor. Da, poate sunt egoist. Sau poate chiar nu am fost suficient pentru cineva. Nu cred ca ar trebui sa isi bata capul cineva cu mine. Dar nu pot decat sa ma bucur afland ca nu ai plecat, ca esti inca acolo si ca mai tii la mine. Inseamna foarte mult pentru mine.

Cuvintele sunt intotdeauna de prisos. Faptele conteaza mai mult. Iar intr-o lume in care  imaginea este mai presus de cuvinte, chiar nu isi au rostul. Insa iti jur ca as vrea sa fiu orb doar ca sa te pot auzi mereu, pentru ca numai vocea ta imi rasuna mereu in minte. Si doar cuvintele tale imi canta in suflet si in inima. As vrea sa le pot auzi mereu, dar as fi si mai egoist. Asa ca pot doar sa ma predau. Nu mai vreau sa ma ascund, nu mai vreau sa alerg, nu mai vreau sa ma prefac.

Vreau sa aud cum inimile noastre bat ca una singura. Sa nu ne mai uitam inapoi, sa uitam de tot si toate si sa fim doar noi si nimic altceva. Si chiar de nu ar fi just, vreau sa continue. Sa fiu acolo cand dormi, sa iti mangai parul in somn si sa iti sarut ochii cufundati in vise. Sa zbor in visul tau si sa ne trezim imbratisati stiind ca nu a fost doar un vis.

As vrea sa stii ca esti speciala. De fapt, as vrea sa crezi, pentru ca stii. Sa crezi ca poti fi fericita si fara sa iti dea cineva o sentinta sau o comanda. Sper sa fii, pentru ca meriti. Si nu stiu daca eu te merit, dar sa stii ca alaturi de tine sunt foarte fericit si nu imi lipseste zambetul. Nici de pe buze, nici din suflet. Poate ca sunt doar un om. Si poate ca ma vei uita candva. Dar sa nu uiti niciodata ce insemni pentru mine. Astept ziua in care te voi strange in brate.

Cu drag,

Acelasi eu din spatele cuvintelor