Reminiscenta

Iar e toamna. De parca ar fi vreo noutate... sau ceva important. Nu, nici nu mai conteaza ca intr-o toamna te-am intalnit pentru prima data. Sau doar am visat ca te-am intalnit? Totul este mai incetosat decat diminetile ploioase si mai departe decat primavara... dar destul cu anotimpurile!

Anotimpurile sunt pentru cei slabi. Pentru cei care nu pot intelege ca dupa caldura vine frig si au nevoie de perioade de acomodare. Pentru cei care nu pot intelege ca si natura moare, iar frunzele care cad nu inseamna deloc melancolie. Natura nu plange dupa sufletele dragi. Trece mai departe si isi revine in timp. Toamna nu intreaba pe nimeni daca poate veni sau daca deranjeaza. Nu ii pasa daca oamenii sunt fericiti sau tristi. Nu are nevoie de explicatii sau de motive. Exista pur si simplu. Asa cum existam si noi. Numai ca unii dintre noi nu isi pot vedea de treaba lor. Contempla pur si simplu tot felul de nonsensuri, apoi se plang ca a trecut viata pe langa ei. Genial, nu-i asa?

Probabil ca tu acum esti departe. De fapt, sigur esti departe. Dar esti departe si cu gandul, nu doar cu trupul. Si mai ales, departe cu sufletul. Cine te poate invinovati? Obisnuiai sa-mi fii umbra si ecoul, pana cand lumina s-a stins, iar sunetul a amutit... Doua inimi s-au intalnit... si printr-un sarut pareau pe veci unite. Doar ca eternitatea dureaza... cat o ploaie scurta de vara. Mai exact, atat cat iti ia sa gasesti un drum nou, o alta inima, o alta pereche de buze, de ochi, de maini... da, iubirea nu exista, iar eu pierd timpul degeaba.

Iubirea nu exista pentru ca oamenii sunt prea mari pentru povesti. Copiii ar putea crede ca Mos Craciun exista, dar pentru oamenii maturi este mult mai complicat. Desigur, nu cade nici un batranel pe horn daca locuiesti la bloc. Dar nu asta este explicatia, nu? La fel cum nici in cazul iubirii nu este de ajuns sa stii ca iubirea nu este eterna. Cu siguranta ca nu vei uita persoana pe care ai iubit-o, dar oare ea isi va mai aminti de tine? Tu iti mai amintesti de mine, asa cum obisnuiai? Nu cred...

Si daca iubirea nu este eterna, cum mai poate fi? Sincera? Pai poti spune atat de usor „te iubesc” incat uneori te intrebi ce te face sa le spui. Ar putea fi o baza reala. Ai putea simti ceva. Caracterul face insa ca ceea ce simti sa fie la fel de schimbator ca si tine. Azi vrei, maine nu mai vrei si peste cateva zile s-ar putea sa vrei din nou. Dar asa cum timpul nu asteapta, nici oamenii nu asteapta. Si se mai spune ca iubirea este altruista. Pe naiba! Nu iubesti pe nimeni daca nu esti fericit in preajma acelei persoane si esti fericit doar cand stii ca si acea persoana este fericita. Cu siguranta insa fericirea acelei persoane nu poate fi scopul tau in viata, pentru ca ar avea prea multi servitori... Parca incepi sa iti doresti sa existe macar Mos Craciun, nu?

Toate lucrurile bune au un sfarsit. Cum iubirea se presupune a fi cel mai bun lucru care ti se poate intampla, probabil ca este prima pe lista. Dar nu exista un arbitru care sa decida asta. Tot oamenii decid. Asa cum ai decis si tu, cum am decis si eu, cum au decis si altii. Nu ma crezi? Intreaba-te ce simti. Si de ce... Iubirea nu are nevoie de motive, nu? Dar iubesti din atat de multe motive, incat uiti ce inseamna sa iubesti. Parca nu mai suntem noi, cei pe care ii stiam, nu? Am aflat atat de multe si totusi, atat de putine! Dar ma cunosti si te cunosc, cum este posibil? Pai... iubirea este oarba, nu?

Crede si nu cerceta. Mos Craciun exista, iubirea exista, totul e frumos. Lipseste ceva? Da. Lipseste toamna. Toamna totul are un sens. Vara nu. Primavara iarasi are sens. Iarna... mai mult sau mai putin. Fiecare aduce o nota de optimism sau pesimism, de energie sau letargie, de emotie sau calm, de traire sau visare. De exemplu, toamna... norii plumburii, frunzele ruginii, betonul rece, ploile dese, totul predispune la amintiri, regrete, moarte... La naiba cu anotimpurile! La naiba cu iubirea! Am fost naiv, stiu. Nu se va repeta, sper... Poti sa razi cat vrei, nu ma mai doare. Dar stiu ca nu o vei face. Esti om. Iar oamenii sunt ignoranti. Boala grea, ignoranta... macina sufletul si constiinta pana cand moare Omul... si ramane doar mecanismul anost ce i-a fost purtator – trupul. Dar trupul nu simte decat durere, foame si sete. Tie ce iti lipseste? Si ce mai simti pe langa asta?

Tot ce am vrut era sa ma strangi in brate si sa ma iubesti. Am cerut prea mult sau poate prea putin. As fi vrut sa ma pastrezi in gand si in suflet si sa radem impreuna. Sa dansam pe aleile vietii si sa privim apusul si rasaritul fara sa ne pese ca nu am dormit fiindca am fi fost unul langa altul. Dar ca orice zbor, visul meu a riscat si si-a ratat aterizarea. Cel mai mult dintre toate doare ca am visat. As fi vrut sa fie real... nu a fost. Macar am aflat adevarul, nu conteaza cat de dur este. Ce nu te omoara te face mai puternic ciudat. De acum imi voi aminti mereu de tine si lectia pe care am invatat-o. Si te-am chemat, dar n-ai venit...