joi, 26 aprilie 2012

Monologul Unui Suflet Dezamagit

Salutare, dragilor! Bine v-am regasit! Am sa va povestesc despre ziua mea printre oameni. Oameni care nu prea ma au la suflet... dar nu este nimic, le promit ca intr-o zi, sentimentul va fi reciproc.
Am incercat de multe ori sa aflu cu ce i-am suparat, de ce ma resping, dar nu mi-au spus. Nici gandurile mele, saracele, nu mi-au putut raspunde. Iar prin oceanul de amintiri am inotat mereu, fara sa pot pescui vreuna care sa ma ajute. Nici inima nu mi-a mai soptit vreun regret. Nu avea cum, e prea tacuta. De fapt, nici nu stiu de ce ii cer asta, in cimitir trebuie pastrata linistea.
Cum? Nu stiati ca inima mea este un cimitir? Imi pare rau, inseamna ca nu ma cunoasteti. Dar nu ati pierdut nimic, nu va fie frica. Am iubit oamenii, dar ei nu m-au iubit. Si nu m-am suparat. Nu, nu... am continuat sa ii iubesc, m-am ambitionat sa ii iubesc si am ars pe rugul lor, fara ca lor sa le pese. Poate ca nici nu au stiut. Dar in zadar a fost sacrificiul meu. Nici macar cenusa nu mi-au apreciat-o. Au calcat-o in picioare pana cand vantul a spulberat-o in cele patru zari. Si de atunci calatoresc prin lume, nevazut si nesimtit de nimeni.
Ziua mea printre oameni a fost lunga si obositoare. Am alergat cu copiii si am sfarsit plimbandu-ma cu cei batrani. Am ras cu nebunii si am sfarsit plangand cu cei lucizi. Am cantat cu surzii si am sfarsit ascultandu-i pe cei muti. Am admirat rasaritul cu cei orbi si am dansat la apus cu ologii. Ati fi surprinsi sa aflati povestile lor, ale tuturor acestor oameni. Dar poate ca le veti afla intr-o zi, cand ii veti cunoaste.
Printre toate, am vazut cerul albastru, dar si norii cenusii. Am vazut apa cristalina, dar si sangele negru si tulbure. Am gustat fructele dulci, dar si razbunarea amara. Am admirat frumusetea naturii si animalelor, dar am inchis ochii in fata sufletelor urate. Am zburat printre ganduri si am cazut intre regrete. Am tresarit la atingerile prieteniei si am inghetat in singuratate. M-am imbracat in raze de soare si adieri de vant, dar m-am simtit gol in fata privirilor crunte. Am plans de fericire si am ras cu ura. Daca ati sti, dragilor, cate minunatii sunt pe lume... dar oamenii nu au ochi pentru ele. Nu toti.
Si daca va intrebati de ce va spun toate acestea... vi le spun pentru ca stiu ca voi ma ascultati. Voua, sufletelor chinuite, va inchin calatoriile mele. Voua va inchin toate aceste frumuseti si multe altele pe care nu le-am vazut azi. Pentru ca doar voi, sufletele chinuite, stiti ce sunt si ce inseamna toate aceste lucruri pe care vi le-am spus. Doar voi ma stiti si ma intelegeti. Iar eu... eu va multumesc ca m-ati ascultat si va las cu o intrebare: cui ii pasa mai putin, omului sau timpului?

34 de comentarii:

  1. Aww mă simt atât de norocoasă că sunt cititoarea ta! Cât despre întrebare, aș tinde să răspund că omului. De ce? Pentru simplu fapt că timpul își urmează propriul drum, fără deraieri și fără opriri, pe când omul, eh... Dumnezeu știe ce e în capul lui și ce anume dorește de la viață.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce te simti norocoasa?
      Da, ma temeam ca asta va fi raspunsul...

      Ștergere
    2. Nu știu, îmi place să citesc ceea ce scrii tu, de fapt, îmi place să citesc pasaje din viața scriitorilor, nu neapărat doar a bloggerilor :)

      Ștergere
    3. Pai asta ar fi norocul meu, nu? ca iti place sa citesti ceea ce scriu.

      Ștergere
    4. Da, e norocul amândurora. Norocul meu că am dat peste tine ca tu să te poți bucura că te citesc :)

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Credeam ca ti-am raspuns, dar se pare ca nu :)) am postat comentariu nou :|

      Ștergere
    2. Păi răspunde dacă ai ceva de răspuns :))

      Ștergere
    3. Ma refeream la faza asta cu comentariile. Mie imi apare "Raspundeti", dau click, dar daca nu sunt atent, posteaza un comentariu separat, ca si cum as folosi "Adaugati un comentariu".

      Ștergere
    4. Ah, acum am înțeles, știu, mi se mai întâmplă și mie.

      Ștergere
  3. Doamne cum scrii O.o fix asta simt si eu acum..la naiba :(
    Cred ca timpului ii pasa mai putin,el nu accepta nici un fel de compromis. Omul - daca vede o privire plangacioasa,daca vede in tine ce vrea sa vada.. cedeaza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar oamenii se razgandesc, totusi... macar timpul nu se schimba. Ma bucur ca am reusit sa descriu atat de bine ce simti.

      Ștergere
    2. Oamenii se razgandesc,dar tot oameni raman :D

      Ștergere
  4. te ascultam...te citim...si iti si raspundem...
    parerea mea este ca timpului ii pasa mai putin...timpul este nemilos cu omenirea...
    in schimb omul se mai schimba, poate devenii mai bun...daca chiar isi doreste...:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In primul rand, multumesc.
      Timpul nu este nemilos... sau cel putin nu pentru toti, poate unii se bucura ca trece. Este relativ, dar in fond, acelasi mereu. Si da, oamenii pot deveni mai buni daca vor. Sper ca am schimbat macar 1% in bine pentru cei care mi-au vizitat blog-ul de-a lungul timpului si ca, gandindu-se la ce am scris, au facut macar o secunda lucrurile asa cum ar fi trebuit.

      Ștergere
  5. oamenii nu au suflet ;) deci cum sa te aibe la suflet???????

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh... era vorba mai mult de promisiunea care urma, nu de probabilitatea ca ei ar avea suflet.

      Ștergere
  6. Timpului , viata merge inainte noi doar trebuie sa tinem pasul cu ea.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zilele vor trece pe langa tine , iar tu vei fi o leguma care se va strica cu timpul ... o leguma pe care o poti replanta cu greu.Asa ca vrei sa fii o leguma sau VREI sa depui un efort pentru a tine pasul cu viata?Viata reprezinta abosolut tot ce misca in jurul tau.

      Ștergere
    2. Depune efort si vei vedea daca merita.

      Ștergere
    3. Eu vorbeam in general. Pentru sinea mea stiu ce merita si ce nu.

      Ștergere
  7. Ne adaptam, oamenii se adapteaza, sau trebuie. In orice caz...nu ai de ales. Ori devi solitar, neinteles, 'ciudat'...

    Si...timpul ori te ajuta, ori te raneste. Depinde.Omul..le face pe amandoua. :]
    Apoi...nu poti sa ii faci pe toti sa te placa...e prea mult pentru o persoana, mereu vor exista altii. Iar..iubirea e nedreapta in majoritatea cazurilor... Eu sunt aia pesimista!
    Ai pus postarea la pers intai!<3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, tuturor le este usor sa iti ataseze o eticheta si sa te arunce intr-un sertar, ca pe un obiect care nu le foloseste sau le-ar putea fi de folos candva. Pana atunci, ignoranta iti este cel mai bun prieten.

      Ștergere
    2. Asta a sunat a Paramore. [ Ignorance is ur new best friend. <3 ]
      Cu greu, etichetele se schimba... [ Mi-am dat seama ca eu m-as contrazice cu orice ar spune cineva. : )) ]

      Ștergere
    3. E o filosofie buna, chiar daca se melodia se referea la alta situatie. Despre etichete, foarte rar se schimba si probabil numai daca te schimbi si tu. In rest, nu vad cum ii poti convinge pe ceilalti, cu cat incerci mai mult, cu atat te vor refuza mai vehement.

      Ștergere
  8. Hey,
    As putea sa zic ca e bine ca esti dezamagit si nu traiesti intr-o iluzie sau ceva,numai ca privind un pic altfel..
    Nu e tot iluzoriu sa fii dezamagit de oameni pe care oricum ar fi deceptie sa ii poti insufletii? Nu in sensu ca te investesti emotional si nu scoti nimic,dar e o nebunie fara cap si coada. La fel ca oamenii,care sunt la randul lor nebunii fara cap si coada. Nu e fara cap si coada sa fim dezamagiti de ei?:)) Si-asa n-o sa se prea organizeze lumea,ar fi urat. Daca umanitatea ar fi pusa in valoare cum dictam uneori ca vrem ,am ramane foarte putini pe lumea asta.

    As usual,parerea mea e contradictorie. I am starting to feel inadequate but still,oh you~

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai, am sustinut mereu ca nebunia asta nu are nici sfarsit, nici inceput. E un cerc vicios din care nu prea scapa multi. In ordine nu se poate pune nimic pentru ca ordinea noastra nu este si a celorlalti.
      Nu esti "inadequate". Multumesc, you too >:D<

      Ștergere
  9. Dap. Este trist cand te uiti in jurul tau si gasesti atat de putini oameni care sa te inteleaga, iar sa te inteleaga in totalitate este extrem de putin probabil. Totusi ai grija sa nu te pierzi in perfectionism. Oamenii, priviti ceva mai profund, au in general destule lucruri de la care poti invata si pe care le poti admira. Cu siguranta nu degeaba se zice ca toti avem si bune si rele. Ca nu toti se muleaza pe gusturile si personalitatea ta, nu ar trebui sa fie chiar foarte deprimant. Poate ar trebui doar sa insisti in cautarea unor oameni de calitate in preajma carora sa te simti elevat(a), cu siguranta in lumea asta larga se gasesc, apoi sentimentul de apartenenta la un grup pe gustul tau va fi mult mai placut decat daca toti am fi ca trasi la xerox.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai inceput prin a spune ca este trist sa gasesti putini oameni care sa te inteleaga. Nu se poate sa nu fie deprimant ca majoritatea sunt diferiti. Dar nu fac mare caz din asta si nici nu ma cred mai bun decat ei. Am insistat mereu pe calitati, ascunzand defectele altora chiar si de ei insisi. Problema este ca acele cautari in lumea asta "larga" sunt limitate tocmai de posibilitati. Daca ai incercat vreodata sa cunosti oameni pe internet, probabil ca ai observat si tu ca cei mai "interesanti" sunt cei aflati la cat mai mare distanta. Iar in mediile obisnuite in care interactionam cu oamenii orice abordare este privita suspect. Cat despre apartenenta la grupuri... este provizorie si aceea. Dar depinde de grup, de indivizi, de multe lucruri. Daca vrei, putem discuta despre subiect, dar nu aici :)

      Ștergere