Lumi si Lume

Iarna lunga si grea a plecat din natura, dar nu si din suflet. Fulgii albi inca se joaca in aerul sumbru al singuratatii, chemand parca pe cineva, de departe. Dar cineva intarzie tot mai mult sa apara. Florile imbata cu parfumul lor, stralucind in razele soarelui inghetat inca. Vantul alearga neobosit, asa cum face mereu. Dar tot acest peisaj nu este nimic altceva decat un cliseu plictisitor...

Scrisori, regrete si suspine, dor si iubire, plutesc toate pe drumuri si carari nestiute. In cautarile lor, zabovesc prea mult, poate atat de mult incat se ratacesc. Poate de aceea nu isi gasesc destinatarul, sufletul pereche al celui care le trimite hazardului sperand ca va avea noroc. Si ca si cum ar calatori catre lumi diferite, toate acele ganduri si idei se arunca in mari, oceane intregi de nisip... sperante desarte pentru inimi indurerate. Inoata sovaielnic catre tarm, dar nu stiu nici ele care tarm, asa ca esueaza des in barierele nemiloase ale stancilor. Statornicia lor paleste in fata impietririi pe care o capata inima celui ce le regaseste esuate. Iar daca reusesc sa ajunga la tarmul lor, totul capata forme, nuante si sensuri ciudate, incat devine redundant.

Sufletul incearca mereu sa se elibereze, dar orice suflet are nevoie de un suflet pereche. Si atunci tine cont de toate sufletele din jurul lui, pentru ca oricare dintre ele l-ar putea judeca. Si chiar de-ar fi din lumi diferite, doua suflete vor tine mereu cont de parerea lumii care le afla si le cunoaste. Si daca lumea nu le vrea impreuna, se vor intoarce, intr-un final, la lumile lor.

Dar sufletul care vrea alt suflet este cel mai zbuciumat. Chiar daca nu vin din lumi diferite, unul dintre cele doua va alege mereu alt drum, lasandu-l pe celalalt cu dorinta arzatoare si sperantele spulberate. Si desi lumea este mare si plina de suflete, isi va dori mereu ceea ce nu a putut avea...