Timp

Draga mea,

Sper ca inca iti mai pasa indeajuns incat sa citesti aceste randuri. Mi-e teama ca in ultima vreme toti si toate se imbraca in nepasare. Anotimpurile trec pe langa mine la fel de nepasatoare ca si oamenii. Sau poate ca oamenii trec pe langa mine la fel de nepasatori ca anotimpurile? Ieri ai trecut si tu pe langa mine. Erai fericita cu noul tau iubit. Imi pare ca vorbeati despre fericire. Sau poate ca doar vedeam eu ca esti fericita si nimic altceva? Stai linistita, nu ma supar ca nu m-ai vazut, nici nu aveai cum. Imi spuneai mereu ca resping oamenii, asa ca am invatat sa ma amestec printre ei. Acum nici macar eu nu stiu cand ma lipesc de ei. Dar sfarsesc mereu la fel de dezamagit, cautand altii mai buni. Stiu ca nu este vina lor, eu ar trebui sa fiu mai bun inainte sa caut alti oameni. Sau poate ca ei ar trebui sa ma caute pe mine, daca as fi mai bun?

E greu fara tine. Nu ca m-as plange, era greu si inainte sa te cunosc. Doar ca nu gandeam ca voi ajunge inapoi, in aceeasi situatie. Cumva am crezut in toate acele promisiuni pe care mi le faceai, desi stiam ca sunt simple minciuni, mici placeri vinovate. Sau poate ca am crezut eu ca sunt promisiuni ca sa nu le vad ca pe minciuni? Stii, mi-ar place sa iti amintesti si tu candva ca mi-ai promis sa imi fii alaturi. Eu te voi astepta mereu. Nu imi pasa ca ma voi stinge odata cu ultima speranta, nu am altceva mai bun de facut. Sau poate ca am, dar nu vreau sa fac?

Da, ar trebui sa te uit. Da, ar trebui sa zambesc mai mult. Da, ar trebui sa merg mai departe. Da, ar trebui sa ma simt bine si singur, ca doar nu era sa stau legat de tine o viata, nu? Am atat de multe lucruri de facut, dar raman fara timp. Fiecare zi mai stinge o speranta, fiecare apus mai intuneca o amintire, fiecare noapte mai naste un regret, fiecare rasarit imi fura umbra ta de langa mine... sau poate ca eu mi le alung pe toate, asa cum spuneai tu candva?

M-am saturat de zile mai bune si promisiuni desarte. Cu totii imi spun ca va fi bine, dar probabil ca viitorul nu va deveni prezent vreodata pentru mine. Doar traiesc in trecut, nu? Sau poate ca trecutul inca traieste in mine? Nu e timpul sa cedez, dar nu ma pot desprinde. Parca nu mai am aripi. Inima mea a ramas la tine. Iar sufletul... sufletul se imparte intre constiinta si ratiune. Insa nimeni nu poate castiga acest razboi. Stelele care cad nu imi indeplinesc dorintele. Nici ploile nu imi spala gandurile. Si nu aduc nici un nou inceput. As vrea sa alerg dupa timp, sa il opresc in loc si sa il cert. Dar stii bine ca timpul nu sta in loc.

Privesc prin fereastra lumea ce te-a luat de langa mine. Si as vrea sa ii spun ca nu este corect, ca mai aveam atat de multe promisiuni de implinit! Dar nici macar legea firii nu mai este corecta. Sau poate ca nu mai stiu eu ce este corect? As vrea ca maine sa ma trezesc si totul sa fi fost doar un vis urat. Dar maine nu mai vine... sau poate ca a venit si a plecat, la fel ca tine? Si daca tu nu ai plecat, unde e sufletul rece de langa mine? Stii tu, sufletul care incerca sa se incalzeasca alaturi de al meu... pana cand a plecat. Atunci al meu a ramas la fel de gol ca si privirea din ochii tai... ah, ochii aceia! I-as putea uita vreodata?

Priveam apusul impreuna si pictam cerul in culorile curcubeului. Acum totul este monocrom si te asteapta... sau poate ca ochii mei nu mai observa culorile? Te-as intreba ce vezi cand ma privesti, dar stiu ca nu mai ai ochi si pentru mine. Acum el este centrul atentiei tale si nimeni nu se compara cu el. Si – de ce nu – asa este cel mai corect.

De la joaca nevinovata la suferinta si durere e un singur pas, cel mai simplu, dar si cel mai complicat – iubirea. Numai ea ne face sa ne impiedicam, sa cadem si sa ne lovim. Si chiar daca ne ridicam, oricat de repede sau incet, durerea ramane. Sau poate ca vrem noi sa ramana, ca sa ne amintim ca am cazut? Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi... dar din tot ce eram, a ramas doar himera. As vrea sa revii, sa revenim, dar stiu, e prea tarziu. Sper ca lucrurile sa mearga asa cum imi doresc candva. Am atat de multe de facut, dar raman fara timp...