Moartea Pasiunii

Azi-noapte ne-am luptat, în vis...

Mi-ai spus că sufletul ţi l-am ucis

Şi inima  în pulbere ţi-am sfărâmat-o,

Dar n-am găsit nimic, oricât am căutat-o.

Mi-ai spus că sunt sub orice critică

Şi că te chinui cu o plăcere sadică,

Că sunt dureri prea mari pentru a le purta

Şi ţi-am căutat, din nou, în zadar, inima...

M-ai întrebat dacă mai ştiam cine eşti,

Dar ai uitat când te descriam în poveşti.

Ai vrut să fiu primul şi ultimul tău gând,

Dar vorbele mele către tine erau în vânt...

Mi-ai spus că sunt rece şi nu am suflet

Că vreau să ţin totul pentru mine, secret,

Că poate te-am înlocuit de mult cu alta

Şi mă întrebai cine era norocoasa...

M-ai acuzat că m-am jucat cu sentimentele,

Că te-am rănit şi modelat prin cuvintele mele,

Că în mâinile mele ai fost doar un copil,

Dar ai uitat care dintre noi a fost mai naiv...

Mi-ai spus că nu poţi sta fără mine,

Că îţi sunt drag şi sunt unic pentru tine,

Dar mi-ai urat să fiu fericit, că tu renunţi,

Şi să rămân cu cei care îmi sunt plăcuţi.

M-ai pierdut printre idei şi gânduri mute,

Pe care doar mintea ta voia să le asculte,

Cuvinte şi vorbe pe care nu le-am rostit,

Sentimente şi trăiri pe care nu le-am simţit...

M-ai rugat să te iert pentru impertinenţă,

Dar nu îţi venea bine rolul de mironosiţă...

Şi chiar dacă te credeai doar un copil absurd,

Nu te-ai întrebat o clipă ce-ar face un om matur...

Nu mă ascultai, însă voiai să îţi spun

Adevărul tău... dar eu mă întreb acum

Dacă te-am ucis, m-am săturat de tine...

Oare în ultima ta clipă, tu te gândeai la mine?