Gânduri

Mă întorc acasă pe drumul de cărămidă galbenă...

Ar trebui să fiu fericit şi mulţumit de ce am văzut,

Dar în mine continuă să se dea aceeaşi luptă crâncenă...

Nu există vrăjitor să mă ajute, nici vreo minune de făcut.

Am stat la marginea Pământului cum am stat şi-ntro cutie,

Singurătatea e aceeaşi în pustiu ca în mijlocul mulţimii.

Am crescut într-un vis mărunt şi amintirea-i e încă vie,

Dar prea grea s-a nins asupra lui patima dezamăgirii...

Aş fi putut aştepta, aş fi avut răbdare, dar visul nu a stat,

Şi-a adunat cuvintele, şi-a spus povestea lui curioasă,

Mi-a lăsat un gust amar şi cum a venit, aşa a şi plecat.

Soarta se dovedeşte câteodată a fi doar o copilă fricoasă...

Pentru ce-am făcut nu există scuză, nici cale de întoarcere,

Iar dacă vreau acum ceva, vreau să aflu ce nu pot şti vreodată.

Însă în zadar aş afla orice, iertare, răzbunare, fără înţelegere...

Nimic nu-i mai puternic decât cunoaşterea care-mi este dată.

Puritatea m-a ademenit cu ochii ei dulci, de ispită,

Mi-a vândut plăceri ieftine, minciuni şi trucuri prefăcute

Şi mi-a arătat că nu e atât de curată faţa ei neprihănită,

Dar nu m-au bucurat mai mult nici măştile corupte.

Câteodată aş vrea să mă schimb, dar nu pot să mă transform,

Imperfect am fost mereu şi nu pot fi altfel, oricât aş încerca...

În echilibru ori la extreme, voi fi întotdeauna doar un om

Şi oricât de cinic aş fi, mă învinge de fiecare dată stereotipia.

Am strâns cu greu emoţii şi amintiri în cutie, bucurii şi tristeţi,

Aşteptări şi revederi, despărţiri şi împăcări, cu silă sau cu drag.

Am desenat cu grijă zâmbete şi lacrimi pe capac şi pe pereţi

Până când cutia s-a umplut, sătulă, şi a zburat de pe raft...

Mi-am împachetat durerea şi am glazurat-o cu zahăr,

Am făcut o bomboană frumoasă cu gust de celofan

Dar a devenit crucea pe care am purtat-o pe umăr

În timp ce lăsam lumea să îmi sfâşie veşmântul diafan...

Am încercat să caut, să întreb, să ascult, dar n-am primit răspuns,

Am citit în cărţi ori în stele, dar m-am pierdut printre rânduri

Şi deseori cei care îmi stăteau alături au fugit ori s-au ascuns...

Iubire, fericire, prietenie – toate îmi sunt egale, simple gânduri.