Independenta

Azi e doar un alt maine uitat in cenusa apusului. Obisnuitele priviri spre linia orizontului se pierd intre muntii de beton si marea de asfalt. Nici ploaia nu mai cade la fel ca inainte... e doar o ploaie surda de cuvinte mute care se preling pe umbrela ignorantei. Doar vantul schimbarii mai promite ceva, insa promisiunile tin de trecut...

Fiecare ieri e o alta eternitate care s-a sfarsit. Pentru totdeauna expira mai devreme decat prognoza meteo, care nu este mai plina de confuzie decat o minciuna ticluita intr-o secunda de ratacire inaintea furtunii. Si norii grei de amintiri se astern peste praful gandurilor si ploua fara incetare pana cand totul se ineaca intr-un lent regret.

Maine se anunta un ieri calduros. Amintirile si gandurile promit un curcubeu iluzoriu, dar stralucitor. Soarele il va lumina cu speranta si vantul il va usca de lacrimi. Peste varfurile de otel ale lumii se va instala un nou anotimp – o noua schimbare, un nou motiv, o noua minciuna... promisiunile de ieri, minciunile de azi, iluziile de maine...

Emotiile, sentimentele, cuvintele, visurile, ideile... toate se ingroapa in cimitirul toamnei. Prin ferestrele mici si prafuite credinta se transforma in plictiseala si divinitatea pare o poveste demult uitata a copilariei, la fel ca iubirea ori fericirea. Muntii de beton ascund rasarituri si apusuri rosiatice, dar se apleaca rusinati sub amiezile calduroase si norii libertatii, purtand povara unor povesti sfarsite prematur. A mai trecut o zi, o saptamana, o luna, un anotimp... timpul continua sa curga, zilele sa zboare si lumea sa se invarta.

Totul pare ancorat pe veci, precum cuvintele intemnitate intr-o minte parasita, pana cand, intre ieri si azi, un maine a schimbat ceva. Vantul sufla amintirile, ploaia inunda urechile, soarele incalzeste sufletele, norii acopera inimile si curcubeul picteaza zambetele. Si dintr-o lume atat de solida, ceva fragil se desprinde. Poate se pierde ori poate zboara mai departe. Insa, pentru o clipa, are ceva ce lumea doar viseaza: independenta.